Aparatul de fizioterapie la purtător

Natura, în jurul nostru, e doldora de tot felul de energii. Unele dintre aceste energii din atmosferă sunt de joasă frecvenţă, în jur de 8KHz. Acestea sunt cel mai bine asortate cu undele energetice folositoare organismului.

Numai că aici apare un necaz. Prin corpul nostru umblă unde bioenergetice de frecvenţă mai mare, în aşa fel încât noi nu putem toată ziua-bună ziua să ne încărcăm cu undele de joasă lungime din atmosferă. Ne putem încărca cu aceste joase unde din atmosferă în timpul somnului profund. Şi cei care au meşteşugul de a cădea în transă pot să capteze undele energetice joase din ambient. Şi mai există o categorie de indivizi în stare să culeagă din atmosferă undele joase. Cei care îşi zic bioterapeuţi. Aceştia nu au ei un preaplin de energie pe care îl cedează prin  mâini suferinzilor, ci aceşti bioterapeuţi, prin structura lor, pot fi antene, adică relee care captează din atmosferă undele joase, cedându-le apoi pacienţilor. Un fizician român, Alexandru Muşat, a inventat un aparat cât un pachet de ţigări, care este de fapt un aparat la purtător de încărcare cu energii de joasă frexcvenţă folositoare. Aparatul acesta s-ar mai putea numi şi aparat de fizioterpaie la purtător, la domiciliu, scutindu-ne să mergem la secţiile de recuperare prin fizioterapie. Aparatul emite unde electromeganetice de joasă frecvenţă, care, pătrunzând în corp, îmbunătăţesc activitatea tuturor celulelor. Pentru păstrarea sănătăţii, modul de a-l folosi este ca zilnic să-l aşezăm pe acele puncte unde există glande importante. Timp de cinci minute ţinem aparatul pe creştetul capului, unde este hipofiza. Apoi, îl mutăm alte cinci minute pe frunte, unde se găseşte epifiza, şi îl ţinem iarăşi cinci minute la baza gâtului, unde este tiroida. Ritualul de încărcare cu energie joasă continuă aşezând aparatul alte cinci minute pe mijlocul pieptului, în dreptul sternului, unde se află timusul, responsabil de imunitate. Apoi, aparatul cu unde joase se ţine  20-30 de minute la o palmă deasupra ombilicului, pentru a încărca energetic pancreasul şi glandele suprarenale. Urmează alte câteva zeci de minute sub buric, la o palmă acţionând asupra glandelor sexuale.

În fine, se aşază pe ultima parte a coloanei vertebrale, în zona noadei. Cei cu afecţiuni continuă în acest mod, ţinând aparatul pe zonele cu suferinţe. De exemplu, cei cu necazuri la picioare pun aparatul pe genunchi şi pe călcâie.