Chisturile ovariene

Nu sunt rare cazurile în care le auzi pe femei, îngrijorate, că li s-au descoperit chisturi ovariene. Ce-i cu aceste chisturi, ne explică şef de lucrări Anca Simionescu, medic primar la Maternitatea Filantropia.

Orice formaţiune ovariană care depăşeşte 3 cm e denumită chist ovarian. E de menţionat că există chisturi funcţionale, care dispar de la sine. Chisturile ovariene, în multe cazuri, se descoperă întâmplător, atunci când femeii i se face o ecografie. Alte femei însă au simptome, dureri, sângerări şi la control se pune diagnosticul de chist ovarian.

Unele chisturi sunt lichidiene. Multe dintre ele fiind funcţionale, cele care dispar. Alte chisturi ovariene sunt seroase benigne, adică necanceroase, reprezentând nişte formaţiuni solide. Alte chisturi sunt indometriene, denumire venită de la ţesutul interior al uterului, şi ele sunt eliminate pe cale chirurgicală. Alte chisturi sunt denumite dermoide, sunt osoase, au păr, dinţi, sunt necanceroase şi chirurgii le scot.

Chisturile ovariene trebuie bine analizate, ca nu cumva în spatele lor să se ascundă un cancer de ovar. A doua întrebare pe care şi-o pune medicul ginecolog este dacă acest chist este funcţional şi dispare de la sine sau este un chist organic. Chisturile lichide cu membrană fină sunt necanceroase şi pot fi funcţionale sau organice.

Chistul organic, deci nu din categoria funcţional, persistă până la trei luni. Dacă chisturile ovariene persistă peste trei luni, se recurge la operaţie. Cele seroase sau dermoide se operează miniinvaziv, laparoscopic şi oricum trebuie făcut examen anatomopatologic, să nu cumva să fie cancer.

Când sunt chisturi canceroase, operaţia este mare, se scot ambele ovare, uterul, trompele, prapurul, eventual şi apendicul. Când e vorba de cancer, aceste formaţiuni chistice se pot asocia cu tumori de colon sau de pancreas. După operaţia de chist canceros se face tratament cu citostatice. În stadiul unu, vindecarea se declară în 75% din cazuri după cinci ani.