Ciroza mai face şi pasul înapoi

Se zice că este o boală nevindecabilă ciroza şi că drumul ei spre agravare este implacabil. Faza de inflamaţie a ficatului trece într-o etapă nenorocită când apar fibroze, un fel de cicatrice urâte, întărite, ce scot din funcţiune celulele hepatice. Ciroza are o fază mai puţin gravă numită ciroză compensată. Dar şi o etapă de gravitate ridicată care este ciroza decompensată, cu ascită, adică cu lichid în burtă.

În ciroza compensată funcţiile hepatice se menţin şi ficatul mai sintetizează substanţe utile. N-a apărut încă icterul, în­găl­benirea. Nu s-a instalat nici ascita, adi­că acumularea de lichid în abdomen şi ţesturile picioarelor. În faza compensată, bolnavul trebuie să urmeze tratamentul vizând cauza cirozei. Dacă această cauză este virală, bolnavul trebuie să facă tratament îm­potriva vi­ru­su­rilor B şi C şi, bineînţeles, să nu bea alcool deloc. Trebuie să se stabilească şi toleranţa bolnavului în ciroză compensată la proteine. El trebuie să mănânce mai mult proteine vegetale şi mai puţin proteine animale.

Funcţionează restricţia la sare, motiv pentru care şi mezelurile sunt contraindicate. Bolnavul trebuie să ia medicamente pentru scă­de­rea presiunii sângelui în vena portă. De exemplu, indicat este propranololul. Sunt indicate şi medicamente pentru creşterea toleranţei la proteine ca suferindul de ciroză compensată să nu ajungă a fi denutrit. Să i se topească muşchii. Bolnavii trebuie să se pensioneze pentru a nu exagera cu eforturile, fiindcă ficatul nu mai este funcţional şi nu dă energie. De fapt, ficatul are ur­mă­toarele funcţii: de sinteză metabolică, adică reali­zează metabolism energetic; de eliminare a bilirubinei; de detoxifiere a sângelui. În faza de început a cirozei, dacă omul se abţine total de la alcool şi tratamentele împotriva virusurilor B şi  C sunt eficiente, ciroza poate face un pas înapoi. Adică, fibroza se retrage într-o măsură.

Se miră lumea necunoscătoare de ce este amestecată mereu albumina în subiectul ciroză. Ei bine, iată explicaţia. Albumina este sintetizată de ficat şi ea ţine alături moleculele de apă. Deci menţine apa în sistemul circulator. În ciroză, ficatul bolnav sintetizează mai puţin albumină decât în mod normal aşa că apa nu mai are de ce să se lipească şi trece prin pereţii vaselor în abdomen. Este una dintre explicaţiile fazei de ascită, de acumulare a lichidului în burtă. O altă explicaţie a transferului lichidului din vase  în abdomen, în ciroza cu ascită, este creşterea presiunii în vena portăn care strânge sângele din intestine şi îl transportă spre ficat pentru deto­xifiere. Când fibroza a cotropit ficatul aceste ţesuturi întărite crează un baraj, împiedicând trecerea sângelui prin ficat. Ca atare, în amonte de ficat, adică în vena portă creşte presiunea sângelui şi lichidul se mută în abdomen. După cum poate apărea şi al doilea efect rău: umflarea varicelor pe esofag.

Strângerea lichidului în burtă în ciroza cu ascită poate fi provocată şi de clorura de sodiu. În ciroză se manifestă şi reţinerea de sodiu care împiedică eliminarea apei în urină pentru că şi sarea ţine apa legată. Se înţelege de ce bolnavul de ciroză trebuie să mănânce puţină sare. Evoluţia de la stadiul de inflamaţie în ficat la stadiul de fibroză, de ţesuturi întărite precum cicatricele urâte se face lent. La hepatita cronică cu virusul C trecerea  de la inflamaţie la fibroză durează 25-30 de ani. Fibrozarea în cadrul infecţiei cu virusul B este  între 15 şi 20 de ani. Ciroza alcoolică se instalează între 12 şi 15 ani. Hepatita B este calea cea mai iute de trecere de la inflamaţie spre fibroză, deci de instalare a cirozei. Evoluţia spre ciroză depinde de factori ce trebuie evitaţi pentru a întârzia cât mai mult intrarea în faza gravă a cirozei.