Durerea care arde

Durerea puternică la stomac vă necăjeşte? În acest caz, ar trebui să aveţi în vedere potenţialii factori care au declanşat-o, simptomele şi modalitatea de tratament.

O durere ca o arsură, localizată în partea centrală a abdomenului superior (epigastru). Este un simptom atât de frecvent încât oricine, chiar dacă nu l-a simţit, a aflat câte ceva despre el. Foarte frecvent, această durere e etichetată imediat drept consecinţă a unui ulcer, deşi nu e totdeauna aşa. Suprapunerea a numeroase planuri succesive sau tangenţiale face ca această zonă să reprezinte locul de manifestare a unor diverse suferinţe ce ţin de: peretele abdominal (muşchi, nervi, fascii), stomac, duoden, lobul stâng al ficatului, colonul transvers, peritoneu, vase de sânge mari şi plexuri nervoase locale, pancreas, diafragmă etc. Durerea e condiţionată de activitatea, de agresivitatea procesului patologic, dar şi de pragul individual de durere sau de complicaţiile rezultate. Într-adevăr, o cauză foarte frecventă este reprezentată de ulcerul gastro-duodenal. Durerea este descrisă ca o arsură, apărută la o jumătate de oră-o oră după masă, în cazul ulcerului gastric, şi 2-4 ore sau în timpul nopţii, în ulcerul duodenal. Durează câteva minute până la câteva ore, are perioade în care dispare sau se atenuează, pentru a reveni după câteva zile sau săptămâni.

FACTORII FAVORIZANŢI
Durerea cu arsuri este agravată de anumite mâncăruri: acrituri, condimente, afumături, prăjeli, alcool, cafea, dar şi de unele medicamente, în special cortizonice, antiinflamatoare nesteroidiene, antibiotice. Stresul, tensiunea psihică, fumatul, sunt şi ele un factor favorizant.

Durerea este calmată de ingestia de alimente, de medicamente antiacide sau de contra vărsăturilor şi nu e influenţată de respiraţie, tuse, strănut, poziţie. Se însoţeşte de pirozis, greţuri, vărsături, constipaţie, scădere în greutate, tulburări de apetit. Mai periculoase sunt semnele de complicaţie acută, care trebuie să aducă urgent bolnavul la medic. Acestea sunt hemoragia digestivă superioară, manifestată prin hematemeză (vărsături cu sânge sau în zaţ de cafea) sau melenă (scaune negre, unsuroase) şi durerea bruscă, violentă, continuă, cu tendinţa de generalizare, cu febră şi alterarea rapidă a stării generale, care este dată de o perforaţie a ulcerului. Trebuie făcută o diferenţiere între durerea-arsură epigastrică şi pirozisul, adică o arsură care porneşte din epigastru şi avansează retrosternal, apărută la o jumătate de oră-o oră după masă, care e dată de refluxul conţinutului acid pe esofag, care irită mucoasa delicată a acestuia. Simptomul apare şi în ulcere sau gastrite, dar şi în suferinţe hepato-pancreatice, esofagiene, hernie hiatală, gastropareză, poate fi provocat de unele medicamente (sedative, antidepresive triciclice, blocante ale canalelor de calciu, betablocante, anticolinergice, bronhodilatatoare, antiinflamatoare etc.), situaţii în care creşte presiunea intraabdominală (tumori masive, sarcină, obezitate). Alteori, cauza arsurii epigastrice este o gastrită, cauzată de inflamarea mucoasei stomacului. În aceste cazuri, durerea este mai puţin ritmată de mese, dar e calmată de mâncare şi antiacide şi e însoţită de greaţă, vărsături, balonare. Dacă în ulcer sau gastrită se pot depista şi alterări anatomice ale stomacului, în alte tulburări, numite dispepsii, nu există aceste modificări în ciuda simptomelor evidente. Maladia necesită o reevaluare periodică pentru a surprinde evoluţia spre o afecţiune mai complexă. Pentru precizarea diagnosticului sunt indicate exameul radiologic baritat, endoscopia, eventual însoţită de biopsie, ecografii care să excludă suferinţe hepatice, biliare şi pancreatice, teste de depistare a unei infecţii cu Helicobacter pylori (implicat în etiologia ulceroasă) din sânge, scaun, respiraţie. Tratamentul include antiacide (care neutralizează secreţia acidă), blocante ale secreţiei acide, inhibitori de pompă protonică, precum şi antispastice, reglatoare ale motilităţii şi citoprotectoare, precum şi antibiotice pentru tratarea infecţiei cu Helicobacter pylori. Încercaţi să vă impuneţi un regim de viaţă sănătos, cu mese în cantităţi mici, dar frecvente, fără condimente, acrituri, prăjeli, cafea, băuturi carbogazoase, alcool. Mestecaţi îndelung şi nu beţi în timpul meselor. Renunţaţi la fumat.