Intoxicaţii cu ciuperci

Ciupercile adunate la întâmplare sau cumpărate de la persoane particulare pot produce intoxicaţii grave, care survin din ce în ce mai frecvent din cauza lipsei de cunoştinţe ale culegătorului, a mutaţiilor genetice sau încrucişărilor care apar în natură.

Substanţele toxice conţinute nu sunt anihilate prin spălare sau curăţarea învelişului exterior, dar nici prin preparare termică, congelare sau conservare şi, din păcate, nu există antidot împotriva lor, tratamentul rezumându-se la tratarea simptomelor.

Manifestările apar chiar şi la consumul unor cantităţi mici sau doar a sosului în care acestea au fost preparate, astfel că uneori o singură ciupercă este de ajuns pentru a contamina mâncarea. Nu există semne sigure de identificare, bazate pe aspect, loc de creştere, miros sau pe faptul că animalele se hrănesc cu ele (uneori şi acestea le mănâncă accidental şi prezintă aceleaşi simptome grave; pe de altă parte, ele pot fi afectate de melci, viermi sau alte insecte, fără ca acest lucru să fie o marcă a lipsei lor de pericol). Afectarea organismului depinde de specie, dar şi de factori individuali, vârstnicii, copiii şi persoanele cu suferinţe cronice fiind mai expuse. Rata deceselor, chiar şi în prezenţa unui tratament adecvat, atinge între 20% şi 30%, chiar 50% în cazul copiilor sub 10 ani. Ciupercile produc toxine care acţionează în principal prin blocarea producerii de ADN celular, ceea ce determină  moartea celulei, efectul fiind mai activ asupra celor care se reproduc mai frecvent (ficat, rinichi, intestin) sau prin afectarea proteinelor din muşchi, cu perturbarea contracţiei acestora.

Efectele nu au fost riguros sistematizate pe specii şi de multe ori identificarea acestora nu este în fapt posibilă, astfel că simptomele se grupează după suferinţele organului afectat. Trebuie precizat că apariţia rapidă a manifestărilor, după un sfert de oră până la trei ore, are un prognostic mai bun decât instalarea lor după un interval mai lung, adică 5-12 ore. Alteori, simptomele cedează aparent la automedicaţie sau terapie medicală, pentru ca, după 2 -3 zile, să se instaleze o insuficienţă renală sau hepatică. Alteori, manifestările apar tardiv, după 24 de ore, direct cu insuficienţă organică. Semnele precoce includ creşterea secreţiilor (transpiraţie, salivaţie, lăcrimare, rinoree), tulburări digestive (greţuri, vărsături, diaree, dureri abdominale), cardiovasculare (scăderea frecvenţei cardiace sau hipotensiune arterială). La nivelul sistemului nervos se produce o stare de agitaţie sau somnolenţă accentuată, tremurături, mişcări dezordonate, parestezii, micşorarea pupilei, convulsii, comă sau halucinaţii.

Simptomele apărute la distanţă includ manifestări digestive mai intense, ce pot duce la deshidratare, insuficienţă hepatică cu instalarea icterului, hemoliza (distrugerea globulelor roşii), insuficienţă renală sau semne neurologice. Din cauza potenţialului grav al acestor intoxicaţii, bolnavul nu trebuie tratat acasă, ci prezentat urgent la medic.