Peştele dragon!

La două-trei minute de la înţepă­tură apar: tumefiere, roşeaţă, căldură, mâncărime

Este mic, dar arată într-adevăr ca un dragon în miniatură: spinii de pe spate şi gura plină de dinţii ascuţiţi îţi dau fiori!  În realitate, nu sunt însă chiar atât de periculoşi. Totuşi, într-o clipă de neatenţie, ne pot ruina bucuria unei vacanţe mult aşteptate la malul mării...

Peştele dragon trăieşte în Marea Neagră, Marea Mediterană şi pe coas­­tele estice ale Atlanticului. Trăieşte, de obicei, la adâncime, până la 150 de metri, dar ocazional poate ajunge şi în ape mai puţin adânci. Astfel, pot interveni neplăcutele întâlniri cu omul. De obicei, ziua stă nemişcat, ascuns complet în nisip, pe fundul mării, ieşind să înoate doar noaptea.

Este posibil ca, din greşeală, să căl­căm sau să ne aşezăm pe el şi atunci spinii pătrund în piele şi se inoculează o cantitate de venin. Alte victime sunt pes­carii (care se înţeapă când încear­că să îi scoate din cârligul undiţei, lucru care nu trebuie făcut cu mâna goală, ci utilizând un obiect protector) sau cei care vor pur şi simplu să-l prindă cu mâna atunci când îl observă. Spinii sunt destul de ascuţiţi să pătrundă chiar şi prin cauciuc.

Astfel de incidente nu sunt o raritate, ele apar anual, cu precădere în lunile de vară (cu incidenţă maximă în august) şi au fost descrise atât în România, cât şi în numeroase alte ţări (ultimul eveniment notabil de acest fel a avut loc cu câteva zile în urmă în Marea Britanie, unde un surfer a trebuit să fie tratat de urgenţă după ce  a făcut şoc anafilactic la o înţepătură de acest fel). În fine, în ciuda veninului, peştele dragon este comestibil, putând fi preparat şi servit fără reţineri.

Veninul este de natură proteică, din fericire nu foarte puternic şi este degradabil la temperatură înaltă. Cu alte cuvinte, dacă se introduce imediat membrul lezat în apă fierbinte, veninul este distrus în totalitate. Mai rar, se înregistrează şi cazuri mai grave, care intervin la vârste extreme (bătrâni sau copii) sau la persoane cu teren atopic (o predispoziţie la alergii), la care se pot produce reacţii mai violente, până la şoc anafilactic. Literatura de specialitate nu înre­gistrează însă decese care să incri­mineze peştele dragon, cel puţin în ultimii 80 de ani.

De obicei, la două-trei minute de la pă­trun­derea spinilor apare o durere in­tensă, severă la locul înţepăturii, în­so­ţită de modificări locale: tumefiere, ro­şeaţă, căldură, mâncărime, amor­ţea­lă. Ele pot fi însoţite şi de simpto­me generale: greaţă, vărsături, dureri de cap, ameţeală, anxietate, tre­mu­ră­turi, crampe abdominale şi dureri ar­ti­culare. Rar, în cazuri grave, apar palpitaţii, respiraţie dificilă, hipotensiune arterială, iar local, distrugerea ţesuturilor şi apariţia cangrenei.
Du­re­rea trece (uneori chiar fără tratament), dar modificările locale pot per­sista o săptămână, uneori mai mult. Este posibilă menţi­ne­rea mai multe luni a unor simptome: tu­me­fiere, amorţeală, durere sau în­ţe­pe­ni­rea articulaţiilor.

Primele măsuri care trebuie luate sunt: curăţarea rănii, în­depărtarea spinilor (dacă aceştia nu sunt extraşi, plaga se poate supra­in­fecta) şi introducerea zonei afectate în apă fierbinte (la 40-45 de grade Celsius), pentru 30 de minute. În acest interval, de obi­cei, durerea ce­dea­ză. Se pot lua şi medicamente îm­po­triva durerii şi in­flamaţiei (aspirină, paracetamol, ibu­profen). Dacă apar şi alte simptome generale, alarmante sau dacă afectarea tegumentară se extinde (de pil­dă, de la mână la braţ sau de la pi­cior la gambă) sau dure­rea se agra­vea­ză în loc să cedeze, trebuie să vă prezentaţi imediat la medic.