Un fel de SF în creier

Adică, o chirurgie care poate interveni pe creier şi pe coloană. Deocamdată, neurochirurgia funcţio­na­lă trebuie să acţioneze pe simptomele bolilor. Neurochirurgia funcţională este miniinvazivă. Iată cum acţionează neuro­chi­rur­gia funcţională în cazul acelei boli grele numită Parkinson. Această boală se manifestă prin unele rigidităţi, astfel încât bolnavul arată ca o stană de piatră, nu se poate mişca şi nu poate vorbi, dar există şi derapaje în extrema cealaltă.

Aşa că bolnavul de Parkinson poate ajunge la starea de tremurături. Dacă boala Parkinson are leziunile pe creier limitate, neurochirurgia funcţională acţionează la punct ţintit. Neurochirurgii produc o leziune punctiformă care poate ameliora starea bolnavului de Parkinson. Dar există riscul ca, după repetarea tratamentului cu medicamente, să se ajungă la preponderenţa efectului advers. Adică, bolnavul de Parkinson de la rigiditate ajunge la prea multe mişcări involuntare. Atunci se apelează la neurochirurgia funcţională cu producerea de mici leziuni în puncte fixe, în creier, prin electrocoagulare.

Dar neurochirurgia funcţio­na­lă mai are la îndemână o me­to­dă: să implanteze un stimulator în creier care să dea electro­şo­curi la punctul fix pentru a pro­duce leziuni, înlocuind electro­coagularea. Acest stimulator din creier seamănă cu pacemaker-ul ce se grefează pentru ajutorarea inimii. Aceste metode de neurochirurgie funcţională se aplică în maladia Alzheimer şi în boala numită coreea.

Mai există o metodă de viitor: transplantul de celule embrionare. Cel mai bine este să transplantezi în creier celule embrionare care să aibă acelaşi ADN, cu alte cuvinte, aceste celule embrionare să fie recoltate chiar de la bolnav. Deci trebuie cloante celulele embrionare proprii, care să completeze zestrea de neuroni. E ca şi când ai cultiva piese de schimb specifice organismului tău. Prin acest transplant de celule embrionare s-ar acţiona împotriva bolilor degenerative.

Şi acum un fel de SF. Neurochirurgia va pune şi cip-uri, adică proteze, care să înlo­cu­ias­că zonele cerebrale. În cazul ac­ci­dentelor care secţio­nea­ză mă­du­va, oamenii ajung pa­ralizaţi. Dacă neuronul nu în­vie, nici axonul neuronului nu în­vie, el fiind prelungirea neuronului prin măduvă. Deci nu se re­ge­ne­rează nici axonii care transmit fluxul nervos din creier. Nervii periferici pot să se rege­ne­reze dacă nu este distrusă tea­ca acestor nervi. În viitor, axo­nii vor fi înlocuiţi cu căi sinte­ti­ce de transmisie a comenzii ner­voase. Există roboţi care co­man­dă membrul paralizat. Un fel de orteze, care asigură funcţio­narea unui membru paralizat.