Virusurile n-au vacanţă!

Nu toate virusurile îşi atenuează activitatea vara. Virusurile coxsackie, de exemplu, un gen de enterovirusuri, devin chiar mai dinamice în acest sezon. Ele produc o multitudine de afecţiuni.

În general, bolile provocate sunt puţin periculoase (chiar dacă sunt neplă­cute), alteori mai grave: de la conjunctivită (ochiul roşu), infecţii respiratorii superioare (cu febră, tuse, secreţie nazală abundentă, dureri în gât), herpangină, boala Bornholm (febră şi dureri intense ale musculaturii toracice şi abdominale), sindrom diareic, erupţii până la meningită, encefalită, pericardită, miocardită, paralizii, nefrite etc.

Virusul se găseşte în salivă, secreţii nazale, scaun şi transmi­terea infecţiei se face foarte uşor, prin contact direct cu persoana bolnavă, prin aerosoli sau prin atingerea suprafeţelor contaminate, aceste afecţiuni foarte contagioase încadrându-se perfect în rândul bolilor mâinilor murdare.

FĂRĂ ANTIBIOTICE
Herpangina este produsă de mai multe tipuri de virus coxsackie A, ceea ce explică posibilitatea îmbolnăvirilor repetate. Apare în mici epidemii, mai ales la copiii sub 10 ani, dar uneori şi la adolescenţi sau adulţi. Boala debutează cu febră, dureri în gât, cefalee, pentru ca, după câteva zile, să apară vezicule de 1-2 mm în fundul gâtului (amigdale, stâlpii amigdalieni, palatul moale).

Acestea se transformă rapid în ulceraţii de aproximativ 5 mm, foarte dureroase, cenuşii, înconjurate de un halou roşu, care se vindecă în aproximativ o săptămână. Ele sunt atât de chinuitoare, încât pot duce la refuzul hranei, cu scădere în greutate şi deshidratare. Concomitent, ganglionii regionali se măresc. Alteori, veziculele apar pe limbă, gingii, interiorul obrajilor, dar şi pe tălpi sau palme, realizând tabloul aşa-zisei boli a mâinii-piciorului-gurii.

Fiind afecţiuni virale, antibioticele nu sunt indicate decât în suprainfecţii. Se recomandă produse cu paracetamol sau ibuprofen pentru calmarea durerii şi reducerea febrei (în nici un caz aspirină sub vârsta de 20 de ani). Local, se folosesc soluţii cu caracter antiseptic şi analgezic. Durerea se poate calma sugând bucăţele de gheaţă sau clătind gura de mai multe ori pe zi cu o soluţie călduţă de apă cu sare (o jumătate de linguriţă de sare la o cană de apă).

Copilul trebuie bine hidratat, de preferat cu apă, ceai sau produse lactate, sucurile sau băuturile carbogazoase putând intensifica durerea. Hrana trebuie să fie adaptată simptomatologiei: moale, fără a necesita mestecare îndelungată, necondimentată.

Cea mai importantă măsură de prevenire este spălatul pe mâini. Copilul trebuie învăţat cât mai devreme să nu ducă mâna la ochi sau la gură şi să nu pună obiecte în gură. Se impune dezinfectarea repetată a suprafeţelor (cu soluţii cu clor), precum şi a jucăriilor. Când afecţiunea devine manifestă, bolnavul trebuie să evite colectivităţile pentru a limita răspândirea acesteia.