Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Era luni, 19 aprilie 2004. O zi banală, în care nimic nu prevestea nenorocirea ce avea să cadă peste o familie din Craiova. Era ziua în care soţii Grigoraşcu îşi vedeau, pentru ultima oară, fiica. Dimineaţa, mama a plecat la serviciu. Tatăl, care lucra ca taximetrist, s-a întors acasă la prânz. Fata lui, Nicoleta, citea o revistă. Nu părea nimic neobişnuit în comportamentul ei. Peste un sfert de oră, fata îşi anunţă părintele că pleacă la Sorina, cea mai bună prietenă a ei. Locuiau în acelaşi bloc şi îşi împărtăşeau una alteia toate secretele. La scurt timp, cele două fete au urcat împreună în apartamentul familiei Grigoraşcu şi au mâncat de prânz. Apoi, Sorina s-a întors la ea acasă, iar Nicoleta a rămas cu tatăl ei. “Dupa aceea, mi-a spus că pleacă la Monica, o colega de la Liceul Sanitar, ca să ia un caiet”, îşi aminteşte Grigoraşcu Marin. “Fata aceea stă în cartier, la 200 de metri de blocul nostru. O ştiam, nu era prima dată când se ducea la ea. I-am zis «du-te, tati, dar sa nu stai mult, să vii repede să faci curaţenie, că ne face mama cu ou şi cu oţet că nu-i curat în casă». «Imediat vin!», mi-a spus. Era 14:30 când a plecat”.
Anunţul răpirii
S-a făcut seară, şi Nicoleta nu s-a mai întors acasă. Mobilul ei suna în gol. Când mama a venit la serviciu, părinţii au intrat în panică şi-au început să dea telefoane. Prima pe care au sunat-o a fost Monica, iar fata le-a spus că Nicoleta n-a ajuns la ea în acea după-amiază. Apoi, au sunat-o pe Sorina, care le-a mărturisit că s-a întâlnit cu Nicoleta când cobora pe scările blocului, iar ea i-ar fi spus că a sunat-o fostul prieten şi că merge să se întâlnească cu el, la ora 15:00, într-un parc.
La rându-i, Cătălin le-a povestit părinţilor Nicoletei că s-a întâlnit cu ea în părculeţ, în Corniţoiu, au stat de vorbă acolo pâna în jurul orei 15:20, după care s-au despărţit. În acel an, Cătălin se pregătea să dea examen de admitere la Academia de Poliţie. Astăzi, el este poliţist. “Băiatul e din Goieşti. Când l-am sunat şi i-am spus că n-o găsim pe Nicoleta, a venit imediat la Craiova, pe la 12:00 noaptea”, spune tatăl fetei. “Ne-a spus că, dupa ce au stat de vorbă, ea i-a zis că trebuie să plece acasă, că o aştept eu. El spune că s-a uitat după ea până a pierdut-o din ochi, după care a plecat şi el”
Cei doi erau împreuna de aproape un an, dar Nicoleta voia să se despartă de el. Cunoscuse un alt băiat, la o petrecere...
În seara dispariţiei, părinţii au sunat pe mobilul Nicoletei de zeci de ori. Când, în cele din urmă, cineva i-a răspuns la telefon, tatăl fetei a avut un şoc. “Era o voce groasă, de bărbat. Ne-a spus să nu mai sunăm, ca fata noastra e rapită şi e în drum spre Bucureşti”. De atunci, pe acel număr n-a mai răspuns nimeni, niciodată...
Suspecţii
Nicoleta a ieşit în acea zi pe uşă doar cu hainele de pe ea, cheile de la casă şi telefonul mobil. Dacă ar fi dorit să fugă, nu şi-ar pregătit mai bine plecarea? N-ar fi aşteptat un moment al zilei în care ambii părinţii erau la serviciu?
Pe 26 martie fata împlinise 18 ani. Devenise majoră, prin urmare putea trece graniţa fără să mai aibă nevoie de procură din partea părinţilor. Faptul că a dispărut imediat după majorat poate fi o coincidenţă. Una stranie, având în vedere că Nicoleta nu avea la ea niciun act de identitate.
La început, suspiciunile au planat doar asupra fostului ei prieten, Cătălin. Băiatul recunoscuse că s-au întâlnit în acea după-amiază, iar în harta relaţională el era ultimul care o văzuse pe Nicoleta. Apoi, ancheta s-a încâlcit: un vecin a declarat poliţiştilor că a văzut-o pe fată urcându-se în maşina celui de-al doilea prieten, cel pe care Nicoleta îl cunoscuse în urmă cu o lună. Se ocupa cu taximetria şi era fiul unui poliţist. Mărturisirea vecinului a fost însă răsturnată de alibiul băiatului care a probat, prin declaraţiile date de tatăl lui şi de alţi doi martori, că la ora aceea nu se afla în Craiova.
SMS-urile
La 23 aprilie 2004, la patru zile de la dispariţia Nicoletei, o altă întâmplare întoarce ancheta cu 180 de grade. Sorina, prietena cea mai bună, primeşte pe telefonul ei un SMS trimis pe un număr necunoscut. O cartelă pre-pay, aveau să stabilească ulterior poliţiştii.
“Sorina, du-te la mami şi spune-i să fie liniştită că sunt bine deocamdată. Nu pot vorbi la telefon, doar mesaje câteodată. Mi-e greu fără voi şi abia aştept să vin acasă. Ai grijă de tine, fato”. Mesajul trebuia să sune ca şi când ar fi fost trimis de Nicoleta. La numărul respectiv, nu răspundea nimeni.
La 16 mai 2004, urmează altă serie de SMS-uri. “Hello, man! Ce faci? Mi-e dor de voi. Nu ştiu dacă ne vom vedea curând, că eu foarte repede voi părăsi ţara. Este foarte greu dar numai aşa poate îmi voi schimba viaţa în bine şi-mi voi ajuta familia. Mi-e ruşine de toţi, dar poate cândva mă vor înţelege, Mi-e dor de mami, tati, Cristi (n.r. – fratele Nicoletei), de maie (n.r. - mamaie), de voi toţi, dar şi de Cătă (n.r. – fostul prieten) care mă mai deranja uneori, dar mă iubeşte sigur. Poate suferiţi pentru mine, dar poate aşa mi-a fost scris. Am suferit toată viaţa, sper să simt fericirea pe noua cale. Aş vrea să ştiu în special că mami şi maie sunt bine, dar spune-le că voi încerca în viitor să vorbesc cu ele”. De atunci au trecut 9 ani, iar Nicoleta n-a mai dat niciun semn de viaţă.
Întrebările
Părinţii se îndoiesc că mesajele primite de Sorina ar fi fost scrise chiar de fiica lor. Unele expresii sunt ale ei, însă stilul nu îi aparţine. În plus, conţinutul SMS-urilor e contradictoriu. După “abia aştept să vin acasă”, urmează un detaşat “eu foarte repede voi părăsi ţara”. Ca şi când expeditorul mesajelor ar fi renunţat la planul iniţial, acela de a tempera îngrijorarea părinţilor cu mesaje, pe termen lung, alegând apoi varianta unui final brusc.
Mesajele nu se leagă nici cu anunţul răpirii, pe care tatăl l-a primit în acea noapte, de pe telefonul Nicoletei. Iar dacă fata, într-adevăr, ar fi trimis acele SMS-uri, de ce nu le-a trimis direct părinţilor ei, ci unui intermediar? Şi de ce appoi, vreme de 9 ani, n-a mai dat niciun semn?
Sunt întrebări care vor rămâne fără răspuns, până la finalizarea anchetei. Poliţiştii cred, în acest moment, că cea mai plauzibilă variantă este plecarea voluntară, urmată, ulterior, de sechestrarea şi traficarea fetei. În acest caz, Nicoleta ar fi în viaţă. Ea ar putea fi salvată dacă cineva care a văzut-o îi întinde o mână de ajutor, oferindu-ne informaţii.
Dispăruţi fără urmă
Cazul Nicoletei Grigoraşcu a fost prezentat luni seară la “Dispăruţi fără urmă”. Emisiunea este transmisă în fiecare luni, de la 22:30, pe TVR1, şi prezintă poveştile unor copii pe care părinţii lor nu i-au mai văzut de ani de zile, dar şi cazurile unor adulţi dispăruţi în împrejurări suspecte.
Cei care au informaţii despre aceste cazuri, pot contacta realizatorii emisiunii la adresa de mail: disparuti@tvr.ro, pe pagina de facebook: www.facebook.com/disparuti sau la numarul de telefon: 0720.77.55.56.
