Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Nimic fără „anticorupție”, fără „antifraudă” și fără structuri de tip investigativ în România. Ca și când nu existau, deja, în funcțiune o sumedenie de organisme, direcții, agenții și alte instituții care se ocupă cu astfel de activități, în Planul Național de Redresare și Reziliență se află un capitol care vizează înființarea a încă uneia. Noua structură va exista în cadrul Ministerului Investițiilor și Fondurilor Europene, condus de Cristian Ghinea, de la USR, care va primi sesizările de fraudă, le va evalua și, dacă va găsi de cuviință că există suspiciuni, le va înainta unei structuri de control tot din minister. Această structură face investigații, pentru a vedea dacă există frauda sau tentativa de fraudă. După care, teoretic, va sesiza OLAF, DLAF sau DNA. Mecanismul permite, practic, ca orice proiect care cere finanțare PNRR să fie blocat, prin sesizarea parchetului, chiar dacă, la final, procurorii pot constata că nu există nicio faptă. Până atunci, însă, plățile aferente proiectului vizat se sistează și nu se mai declară către Comisia Europeană.
La capitolul 3.3, este descris mecanismul de implementare și control al programelor finanțate din fondul de redresare, specificându-se faptul că punerea în aplicare a PNRR „presupune luarea măsurilor adecvate pentru a asigura buna utilizare a fondurilor din mecanismul de recuperare și reziliență”. În general, în ceea ce privește „prevenirea, detectarea și corectarea celor mai grave nereguli – fraude, dubla finanțare, conflictele de interese și corupția”.
Deși, la nivel european, există deja o structură care se ocupă cu depistarea acestor situații, când este vorba despre fondurile europene, mai exact Oficiul pentru Luptă Antifraudă (OLAF), iar, chiar la începutul acestei luni, a intrat în pâine mult lăudatul Parchet European (EPPO), condus de „zeița anticorupției”, Laura Codruța Kovesi, iar, în România, există DLAF și DNA, pare să nu fie suficient. Astfel încât, Guvernul Cîțu s-a gândit să mai creeze o structură de investigații, care să funcționeze în subordinea Ministerului Investițiilor și Proiectelor Europene (MIPE), condus de Cristian Ghinea, de la USR, minister coordonat, la rândul lui, de vicepremierul Dan Barna – el însuși vizat de o speță referitoare la posibile fraude cu fonduri europene.
În documentul denumit PNRR, aflat pe masa Comisiei Europene, se menționează faptul că ministerul condus de Cristian Ghinea este coordonatorul național al Planului Național de Redresare și Reziliență. Iar, printre atribuții, are și capitolul referitor la control și recuperare în ceea ce privește primul nivel de verificare, din punct de vedere administrativ, a existenței „unor suspiciuni de fraude și conflicte de interese, care vor fi raportate către DLAF, DNA, OLAF, respectiv către Agenția Națională de Integritate”.
Uite viza, nu e viza
În acest sens, în documentul citat, scrie că „pentru scopurile PNRR, listele de verificare ale CFPP (controlul financiar preventiv propriu – n.red.) din cadrul beneficiarilor proiectelor finanțate din PNRR vor include întrebări legate de depistarea eventualelor suspiciuni de fraudă, atât la momentul vizării contractului, cât și pe parcursul derulării procesului execuției bugetare”. Iar identificarea unor indicii de fraudă „va atrage refuzul vizei asupra plății efectuate de către contractor”.
Mai departe, la nivelul structurii de specialitate a Ministerului Investițiilor și Proiectelor Europene „va exista o unitate care va avea responsabilitatea aplicării acțiunii de evaluare a riscurilor de fraudă, după modelul instrumentelor create în sistemul de management și control FESI (Fondurile Structurale și de Investiții Europene – n.red.) și, totodată, de a primi și de a analiza orice sesizare de fraudă sau de corupție”.
Cu alte cuvinte, atribuții de tipul Direcției Anticorupție din MAI. De ce spunem asta? Pentru că, așa cum se va vedea în continuare, structura va face și investigații. Astfel, se mai arată în document, „procedura, prin instrumentul de autoevaluare a riscului de fraudă, va fi folosită pentru evaluarea impactului și posibilității de producere a riscurilor obișnuite de fraudă”.
Cum se identifică aceste riscuri
Concret, se specifică și cum anume se identifică riscul de fraudă. Mai întâi, se cuantifică riscul „ca un anumit tip de fraudă să se producă, prin evaluarea impactului și posibilităților de producere”. Apoi, se evaluează „eficacitatea măsurilor actuale de control”, se evaluează riscul „după luarea în considerare a oricăror măsuri de verificare și control existente și a eficacității acestora, adică situația așa cum se prezintă ea la ora actuală”, după care se evaluează efectul acțiunilor planificate de atenuare a riscului.
„Definiția riscului asumat, adică nivelul de risc pe care autoritatea de management îl consideră tolerabil, după ce toate măsurile de control au fost puse la punct și au devenit efective”, este ultima etapă a mecanismului de identificare.
Noi centrăm, noi dăm cu capul. Ministerul Fondurilor Europene cercetează și abia apoi sesizează organele
Trecând peste aceste definiții frumos împachetate, la nivel concret, această evaluare va forma, ulterior, „baza răspunsurilor la deficiențele identificate”, prin alegerea altor măsuri antifraudă „eficace și proporționale din lista de acțiuni și de control”.
După realizarea inițială a evaluării riscului de fraudă, autoevaluarea se va face cu o frecvență anuală „sau ori de câte ori este necesar, atunci când nivelul de risc identificat este ridicat sau se identifică noi cazuri de fraudă”. În acest fel, spun autorii PNRR, „toate acestea vor conduce la o analiză a slăbiciunilor sistemului și la realizarea evaluării totale a riscurilor de fraudă sau a părților relevante din aceasta”.
Cine se ocupă de aceste cercetări? Ministerul lui Cristian Ghinea. Pentru că măsurile de prevenire a cazurilor de fraudă identificate prin această metodă descrisă mai sus vor fi incluse în procedurile operaționale ale Ministerului Investițiilor și Proiectelor Europene, „aferente tuturor etapelor de implementare ale PNRR”.
Iar, pentru asta, personalul ministerului implicat în managementul Planului Național de Redresare și Reziliență „va avea obligația prevenirii și notificării oricărei suspiciuni de fraudă către organismele interne sau externe cu atribuții în verificarea notificării privind posibile fraude”.
Numai că acest lucru nu se face direct și nici imediat, ci printr-o procedură care transformă ministerul lui Ghinea într-un parchet paralel. Concret, la nivelul structurii specializate din cadrul Ministerului Investițiilor și Proiectelor Europene „va exista o unitate responsabilă cu primirea sesizărilor de fraudă, cu analiza preliminară a acestora și cu înaintarea sesizărilor către structura de control”. Structură de control care funcționează tot la nivelul instituției.
Mai departe, structura de control „va avea responsabilitatea efectuării de investigații în scopul identificării eventualelor indicii de fraudă sau de tentativă de fraudă”. În traducere liberă, să facă investigații inclusiv de natura celor care intră în sfera penală. Abia în cazul în care asemenea indicii sunt apreciate ca existente, structura de control „va sesiza de îndată DLAF și DNA sau OLAF”.
Plățile, deblocate dacă DNA dă clasare
Practic, se propune ca doar această structură să investigheze posibile fraude sau tentative de fraudă și numai dacă ea consideră necesar va sesiza unitățile specializate, îndrituite, de fapt, să cerceteze astfel de cauze. Documentul nu explică și ce se întâmplă dacă structura de control nu consideră necesar să facă sesizarea mai departe către DLAF, DNA și OLAF.
De asemenea, în textul citat există o mențiune care poate lăsa loc arbitrariului, pentru că anumite dosare de finanțare, chiar dacă nu există dovezi de fraudă, ele pot fi blocate din start de la plată. „În cazul unei suspiciuni de fraudă, sumele afectate de aceasta vor fi suspendate în relația cu Comisia Europeană, ca urmare a notei de control a DLAF sau ca urmare a începerii urmăririi penale de către DNA, urmând ca recuperarea să fie realizată după o decizie definitivă a instanței de confirmare a fraudei”, se arată în PNRR.
Dar, dacă nu există frauda, deși ea a fost suspicionată? Ne răspunde același document: „Dacă DNA clasează cazul, sumele vor fi declarate. Dacă OLAF constată o fraudă într-un raport final, sumele vor fi recuperate, în acord cu recomandările formulate”.
Și iată cum, prin crearea unei structuri paralele de investigații privind fraudele, orice proiect care urmează a fi finanțat prin PNRR poate, teoretic, să fie „trântit”, pe motive de suspiciune, sau invers. Iar tot mecanismul intermediar stă în mâna politică a celui care conduce Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene.
Reforma pensiilor, de pe scaun. De pe 1.000 de scaune, mai exact
DNA-DLAF-ul paralel de la Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene nu este singura informație exotică din Planul Național de Redresare și Reziliență, redactat de Guvernul Cîțu. Aflăm, din acest document, că marea reformă a pensiilor, la care se angajează Executivul în fața Comisiei Europene, pentru a primi cele 29 de miliarde de euro, constă și în achiziția de mobilă.
Mai exact, costurile reformelor care privesc pensiile costă nici mai mult, nici mai puțin decât 100 de milioane de euro și sunt defalcate în anexele PNRR.
17,65 de milioane de euro reprezintă costuri cu personalul suplimentar, iar 14,87 milioane de euro reprezintă stimulente pentru personalul propriu. Ca să reformeze sistemul de pensii, Guvernul vrea să înființeze 800 de posturi temporare, pentru o perioadă de șase luni, unde să fie angajate persoane cu studii superioare, la care se adaugă alte 200 de posturi pentru persoane cu studii medii. Primele vor primi un salariu de 6.935 de lei (adică un total de 5.548.000 de lei pe lună, 33.288.000 de lei pe cele 6 luni), iar celelalte vor primi un salariu de 4.623 de lei (adică un total de 924.600 de lei pe lună, 5.547.600 de lei pe cele șase luni).
Însă nu doar costurile cu aceste salarii înseamnă „reforma” sistemului de pensii, ci și asigurarea condițiilor optime de lucru pentru acești 1.000 de angajați temporari.
În acest sens, se vor mai băga alte 1,6 milioane de euro în 1.000 de birouri, 60 de imprimante multifuncționale, 1.000 de computere, 1.000 de scaune și 1.000 de dulapuri.
