Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Procurorii Secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție (SIIJ) au, poate, cea mai grea perioadă de la înființarea structurii din Parchetul General. Asta, deoarece, în luna ianuarie, un complet de la Înalta Curte de Casație și Justiție a admis cererea formulată de fosta șefă a DNA, Laura Codruța Kovesi, și a ordonat, practic, Secției Speciale să soluționeze dosarul “Jakarta” până pe data de 1 aprilie 2021. Adică până joi. Iar anchetatorii lucrează sub presiunea politică exercitată de la Guvern și din Parlament, de către noua putere PNL-USR-UDMR care, săptămâna trecută, a reușit să treacă de votul Camerei Deputaților, proiectul de lege inițiat de Stelian Ion, de desființare a SIIJ. Până la votul final pe această lege, ce urmează să fie dat în Senat, finalizarea acestui dosar, cu termenul impus de ÎCCJ, poate însemna fie trimiterea în judecată, fie clasarea. În cazul în care dosarul va fi înaintat instanței supreme, atunci acest lucru se va face fără avizul conform al Secției de Procurori de la CSM, așa cum prevede legea aflată în dezbaterea Parlamentului. Însă, dacă SIIJ va fi desființată, competența de susținere în fața judecătorilor a acuzațiilor aduse fostei șefe a DNA va reveni… DNA.
În luna ianuarie, Înalta Curte a admis solicitarea Laurei Codruța Kovesi și a dat termen Secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție să finalizeze dosarul „Jakarta”, în care fosta șefă a DNA este urmărită penal pentru luare de mită, abuz în serviciu și mărturie mincinoasă, până în data de 1 aprilie. Asta, în condițiile în care chiar Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit termene de judecată în procesele în care aceeași Kovesi riscă plata unor despăgubiri pentru darea afară din DNA a procurorului Mihaela Moraru Iorga sau în care CSM a contestat atribuirea gradului profesional aferent Parchetului General fără concurs, peste doi sau chiar trei ani de la momentul înregistrării cauzelor pe rolul instanței. Kovesi a solicitat și a obținut urgentarea dosarului în care este inculpată, deschis în 2019, de către SIIJ, uitând, probabil, de concluziile Raportului Inspecției Judiciare, tot din 2019, care a vizat anchetele tergiversate cu anii de către chiar structura de Parchet pe care a condus-o, anchete care au „agățat” judecători sau chiar procurori.
A contestat durata procesului penal
Completul C27 Penal de Drepturi și Libertăți al Secției Penale din Înalta Curte de Casație și Justiție a admis, astfel, contestația formulată de fosta șefă a DNA, Laura Codruța Kovesi, actual procuror-șef al EPPO, referitoare la „durata procesului ce face obiectul dosarului 1172/P/2018, al Secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție”, în care aceasta are calitatea de inculpată, acuzată de luare de mită, abuz în serviciu și mărturie mincinoasă. Instanța a stabilit că, până la data de 1 aprilie 2021, procurorul de caz trebuie să finalizeze dosarul, „în condițiile articolului 327 Cod Procedură Penală”, în sensul în care, atunci când constată că au fost respectate dispozițiile legale care garantează aflarea adevărului, că urmărirea penală este completă și că există probele necesare și legal administrate, procurorul fie emite rechizitoriul prin care se dispune trimiterea în judecată, fie emite o ordonanță de clasare sau renunță la urmărirea penală. Înalta Curte de Casație și Justiție s-a mișcat cu viteza fulgerului pentru a-i satisface Laurei Kovesi cerința, în condițiile în care fosta șefă a DNA a depus contestația în 23 decembrie 2020, dosarul a fost imediat repartizat completului, s-a stabilit primul termen de judecată în 20 ianuarie 2021, prilej cu care a și fost respinsă ca nefondată declarația de abținere a unuia dintre membrii completului de judecată, iar, pe 27 ianuarie s-a și pronunțat soluția. Soluție pentru care nu există posibilitatea exercitării unei căi de atac, conform încheierii nr. 26/2021 a instanței.
Mită, abuz și mărturie mincinoasă
Cauza a cărei fază de urmărire penală o dorește Kovesi soluționată până pe 1 aprilie este celebrul dosar privind aducerea lui Nicolae Popa din Indonezia. Mai exact, în 12 februarie 2019, SIIJ a extins urmărirea penală și a pus-o sub acuzare pe Laura Kovesi, în calitatea ei de fost procuror general al României, existând date și indicii conform cărora, în cursul anului 2011, ar fi pretins și primit de la Sebastian Ghiță, prin intermediul unei firme de construcții din Ploiești, 268.689,36 de lei, materializați în asigurarea transportului pentru extrădarea lui Nicolae Popa de la Jakarta. De asemenea, în dosar se mai arată că, între anii 2010 și 2011, Kovesi a implicat Parchetul General în procedura extrădării cu încălcarea legislației și a dispus suportarea cheltuielilor de transport pentru persoanele din Centrul de Cooperare Polițienească Internațională, dar și pentru un ofițer SRI, așa cum am arătat anterior. Printre demersurile efectuate în vederea urgentării finalizării procedurii de extrădare ar fi fost organizarea unei vizite a unei delegații de procurori indonezieni în România, la sfârșitul anului 2010, deplasarea efectuată în Indonezia, la Jakarta, cu prilejul organizării unei conferințe, plata biletelor de avion ale persoanelor care au făcut parte din delegația desemnată să procedeze la aducerea în țară a condamnatului din bugetul PÎCCJ. De asemenea, fostul procuror general al PÎCCJ ar fi determinat, prin autoritatea de care dispunea, ca Ministerul de Interne să pună la dispoziția IGPR suma de bani necesară plății transportului Jakarta - București.
Cum a dispărut factura privind plata de către firma Conti a jumătate din transportul din Indonezia
În afacerea “Jakarta”, pe care trebuie să o finalizeze SIIJ până joi, există un element mai mult decât cheie despre modul în care a dispărut din contabilitatea companiei care se presupune că a achitat jumătate din contravaloarea transportului aerian privat cu carea fost adus, în țară, din Indonezia, în anul 2011, Nicolae Popa. Este vorba despre factura emisă de Țiriac Air.
În februarie 2019, “Jurnalul” dezvăluia, în exclusivitate, faptul că societatea comercială Conti SA Ploieşti, care a plătit, la cererea lui Sebastian Ghiţă, în aprilie 2011, mare parte din contravaloarea cursei aeriene a Ţiriac Air, pentru aducerea din Indonezia a lui Nicolae Popa, s-a împrumutat, în ianuarie acelaşi an, de la BCR, de 250.000 de lei. Suma este doar puţin mai mică decât cea cerută de compania aeriană (268.689 de lei), aşa cum rezultă din “urma” unei facturi emise în 11 aprilie 2011. “Urmă” descoperită de ANAF, la sfârşitul anului 2013, în contabilitatea Conti SA, deoarece, fizic, factura nu se mai afla acolo. Cu o lună înainte de declanşarea inspecţiei ANAF, sediul firmei Conti fusese “călcat” de procurorul Mircea Negulescu, care a organizat o percheziţie într-un dosar în care a introdus personal societatea, după ce a preluat cauza de la Parchetul Tribunalului Prahova. Împrumutul luat de la BCR a fost mutat, de Conti, la Raiffeisen Bank, pentru a putea fi plătit până în luna mai a anului 2012. Ulterior, după ce Negulescu a pus-o sub acuzare pentru evaziune fiscală şi complicitate la spălare de bani, compania de construcţii a intrat în insolvenţă.
Astfel, SC Conti SA a luat, concret, 250.000 de lei de la BCR cu nici trei luni înainte să plătească o sumă aproape identică pentru onorarea contractului încheiat cu SC Ion Ţiriac Air SRL. Achiziţia serviciilor aeriene făcută de către SC Conti SA Ploieşti este dovedită de un Raport de Inspecţie Fiscală, întocmit, la data de 10 ianuarie 2014, de ANAF – Direcţia Generală a Finanţelor Publice Ploieşti – Administraţia Finanţelor Prahova, care detaliază o acţiune de inspecţie fiscală derulată la sediul social al companiei Conti SA Ploieşti, în perioada 11 noiembrie – 18 decembrie 2013.
În acest raport, la pagina 15 din cele 29 ale documentului, inspectorii fiscali notează faptul că “ în luna aprilie 2011, societatea a înregistrat, pe costuri, în contul nr. 628.1 «Cheltuieli cu alte servicii prestate de terţi», suma de 268.689 de lei (anexa 1.6), în baza facturii nr. 25/11.04.2011 emise de SC Ion Ţiriac Air SRL, reprezentând contravaloare «servicii externe de aviaţie generală 65.400 de euro»”. Mai departe, inspectorii fiscali arată, în acelaşi document, că “la control nu au fost prezentate documente legale specifice care să justifice deductibilitatea cheltuielilor cu aceste achiziţii, cum ar fi: ordine de deplasare, bilete de avion, rapoarte de activitate referitoare la eventuale deplasări externe ale reprezentanţilor societăţii, documente justificative de cazare etc., fapt ce nu a permis identificarea persoanelor care au fost beneficiare ale acestor cheltuieli, respectiv dacă acestea au calitate în firmă, şi nici nu a putut fi determinată destinaţia şi necesitatea efectuării acestei achiziţii pentru activitatea generatoare de venituri a societăţii”.
Coincidența perchezițiilor dispuse de Mircea Negulescu “Portocală”
Este, aşadar, de presupus că SC Conti SA nu dispunea de lichiditate, la momentul în care a plătit cursa aeriană privată a SC Ion Ţiriac Air, motiv pentru care a contractat credite importante, încercând, ulterior, să deducă factura emisă de compania de transport aerian. Întrucât documentele justificative nu aveau cum să se afle în posesia companiei de construcţii, deoarece operaţiunea de aducere în ţară a lui Nicolae Popa a fost coordonată exclusiv de Parchetul General, de Kovesi în speţă, cu încălcarea legii, această deducere nu a fost aprobată de ANAF. Însă, nici factura, în mod fizic, nu se mai afla în posesia Conti SA, deoarece aceasta s-a “evaporat”, la sfârşitul anului 2013, din contabilitate cu sprijinul procurorului Mircea Negulescu, zis “Portocală”. Sebastian Ghiţă a dezvăluit, recent, faptul că a aflat că un raport al ANAF a descoperit existenţa acestei facturi. “Acum, Kovesi nu mai poate să îl trimită pe Negulescu să fure documente de la firmă, să o percheziţioneze. Acest raport a descoperit data şi suma. Kovesi i-a ordonat lui Negulescu să facă o percheziţie şi să ia acel document. Nimeni nu a ştiut de ce nişte oameni din Ploieşti au fost arestaţi”, susţinea Ghiţă.
Ei bine, coincidența face ca, potrivit unui document, emis în data de 18 octombrie 2013 (cu nici o lună de zile înainte ca ANAF să facă inspecţia fiscală la SC Conti SA), întocmit de însuşi Mircea Negulescu, la acea oră procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti. Este vorba despre o cerere de arestare preventivă formulată de “Portocală” împotriva oamenilor de afaceri Nicolae Onea, Răzvan Alexe şi Raul Cristian Stănescu. Aflăm, astfel, că acest dosar a fost constituit, în data de 7 iunie 2013, la Parchetul Tribunalului Prahova şi că, în aceeaşi zi, prin Rezoluţia nr. 4234/II/6/2013, a fost preluat de Negulescu la Parchetul Curţii de Apel. Apoi, în data de 30 septembrie 2013, “Portocală” a extins cercetările în dosar şi a dispus începerea urmăririi penale faţă de mai multe persoane fizice şi juridice, printre care şi împotriva SC Conti SA Ploieşti, pentru evaziune fiscală şi complicitate la spălare de bani.
În data de 14 octombrie 2013, prin încheierea nr. 56 a Tribunalului Prahova, au fost emise mai multe autorizaţii de percheziţie pentru imobile, printre care se află şi cel de la adresa din Ploieşti, strada Ştefan Greceanu nr. 5, bloc L1, parter, unde funcţiona sediul social al SC Conti SA. La data de 17 octombrie 2013, au avut loc aceste percheziţii, prilej numai bun pentru ca Mircea Negulescu să sustragă, aşa cum spune Sebastian Ghiţă, factura care putea dovedi că această societate a plătit jumătate din avionul care l-a adus în ţară, de la Jakarta, pe Nicolae Popa. Habar nu avem dacă fostul procuror a luat sau nu acel document, cert este că, ulterior, el nu a mai fost găsit. Întâmplător sau nu, în 2 octombrie 2015, Mircea Negulescu a fost promovat prin mutarea sa la DNA Ploieşti, devenind “procurorul de elită” lăudat de Laura Kovesi în mai multe rânduri.
