Bani, monede, bancnote

“Este interesant de observat că deşi moneda circulă zilnic şi de ea se leagă atâtea interese, oameni nu au o concepţie exactă şi precisă a rolului şi a însemnătăţii sale.”- Virgil Madgearu

În ultima vreme, m-am împrietenit cu Bancă Naţională, de fapt ea se-mprieteneşte cu noi, căci o dată pe lună îşi adună prietenii şi angajaţii în seri culturale de excepţie. Şi aşa am ajuns să cunosc mai bine lumea bancară.
Mi-am îmbogăţit biblioteca aşa, cu vro patru volume elegante, cărţi foarte interesante, care merită premiul pentru distincţie.
Cărţile sunt ”Banca, banii şi bancherii”, “Legendele bătrânei Doamne”, “Tezaurul României la Moscova”, “Istoria leului (de la taler la leu)”.
Despre asta am să scriu, căci sunt sigură că o să intereseze pe multă lume. Vorba lui Shakespeare din Titus Andronicus:
“Magia banului,/Tu i-ai cheltuit pe toţi aici.”
Bani, istorie monetară – culturală.
Dacă am face o scurtă istorie a monedei în România, am afla că circulaţia banilor a început odată cu stabilirea coloniilor greceşti la Marea Neagră. Se pare că monedele folosite de către daci erau monedele macedonene, romane.
Odată cu Căderea Imperiului Roman au apărut monedele bizantine şi mai târziu, dinarii. Nu ştiu prin ce asociaţie de la cuvântul dinar, ne-am ales cu cuvântul “ban”.
Mai bine de trei secole, la noi au circulat doar monedele altor state.
Prima monedă românească a fost talerul. E străbunicul leului, e precursorul monedei naţionale româneşti. Talerul are o istorie frumoasă, multe pagini în istoria monetară. A avut mai multe variante şi o circulaţie intensă.
Löwer-taler – apoi în secolul XVII – talerul leu devine monedă de argint cu cea mai intensă circulaţie în ţările romane şi-n întreaga Peninsulă Balcanică. Are o mare popularitate, chiar şi după secolul XVIII. Dar în secolul XVIII apare o monedă numită leul. Leul este divizat în 40 de parale.
După Unirea Moldovei cu Ţara Românească, din 24 ianuarie 1859, sub Al. Ioan Cuza, fragila Românie în drumul ei spre o ţară modernă a încercat să înfiinţeze un sistem monetar românesc după modelul francez. Frântă ne sprijinea, dar la un moment dat s-a retras. Nu voia conflicte cu Imperiul Otoman. Noi am fi vrut ca moneda să se numească “roman” sau ”romanat”. Asta era în 1860.
În 1867, prin adoptarea legii monetare, leul devine monedă naţională. Leul naţional e împărţit în 100 de unităţi, care se numesc bani. Atunci s-au emis monede de aramă, cu valoare de 1,2, 5 şi 10 bani. Dar primele monede cu inscripţia leu erau de aur – 20 de lei şi de argint 10 lei (1870). 1870 este anul în care s-a inaugurat Monetăria Statului.
1877 ne aduce independenţa statului. Apar primii bani de hârtie cu valoare de 5, 10, 20, 50, 100 şi 500 lei.
În 1880, se înfiinţează Bancă Naţională a României. BNR devine emitentul exclusiv al bancnotelor de hârtie. Ele erau de inspiraţie franceză. Valorile cresc şi sunt de 20, 100 şi 1000 lei (1881).
Primul Război Mondial creste inflaţia şi moneda metalică începe să dispară. Acum este suspendată convertibilitatea în aur a bancnotelor româneşti.
Puterile centrale hotărăsc pentru România emiterea unor bancnote pe care le scoate Bancă Generală a României ce funcţiona cu capital nemţesc. În România acelor vremuri, circulau trei feluri de bancnote emise BNR, BGR şi Ministerul de finanţe.
1920 – este anul unificării monetare din România. Suntem după Marea Unire de la 1 decembrie 1918. Unificarea monetară a devenit necesară, astfel că toate valutele care circulau în provinciile româneşti au fost preschimbate în lei româneşti.
Războiul e departe. Leul devine din nou convertibil în aur. 1 leu = 10 mg de aur.
1947. A trecut şi cel de-al doilea Război Mondial (Doamne, ce uşor e pe hârtie!). Dificultăţile economice ale ţării noastre sunt uriaşe, ajung la apogeu, inflaţia creşte şi apar bancnote cu cea mai mare valoare în istoria românească – 5.000.000 lei. Reformă monetară şi 1 leu devine egal cu 20.000 lei vechi.
Stabilizarea din 1952 a fost extrem de dură.
1966. Republică Socialistă România trăieşte o nouă emisiune monetară, odată cu trecerea de la Republică populară la cea socialistă. Bancnotele circulă paralel.
Din 1966 până în 1989, am avut acelaşi fel de bancnote.
În 1991, BNR scoate prima emisiune de bancnote după căderea comunismului. BNR devine după 90 de ani instituţia cea mai importantă din stat şi preia funcţiile tradiţionale de bancă centrală. Apare bancnota de 500 lei cu chipul lui Brancusi. Până în anul 1994, toate bancnotele şi monedele din epoca comunistă au fost înlocuite.
Între 2004 şi 2005, monedă naţională devine “leul greu”.
Leul a rămas până în ziua de azi monedă naţională a României.
În 1999, Banca Naţională a României a pus în circulaţie pentru prima oară o bancnotă de polimer – 2000 lei Eclipsa totală de soare din 11 August 1999.
Acest tip reprezintă vârful tehnologiei de fabricaţie şi are avantajul că e foarte greu de falsificat. Din 2005 , toate bancnotele sunt fabricate din polimeri.
Sunt şi emisiuni destinate colecţionarilor, cu o estetică deosebită şi sunt fabricate din aur şi argint.
Şi-n încheiere, un citat din Mugur Isărescu – guvernatorul BNR:
“Apreciem că este deosebit de util pentru public să ştie ce poate şi ce nu poate face Banca Naţională a României, precum de unde vine şi încotro se îndreaptă această instituţie”.