Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
România este o țară care nu are mai mult de 300 de kilometri de piste pentru biciclete, iar statistica ne spune că suntem pe locul doi în Uniunea Europeană în ceea ce priveşte cicliştii decedaţi în urma accidentelor din trafic. Deși ne lipsesc aceste piste, asta nu i-a împiedicat pe unii parlamentari să ceară clasificarea nimicului, după modelul șoselelor. Pistele vor fi de interes național, județean și local. Ar fi putut să le adauge și pe cele de interes internațional, pentru că oricum nu avem de niciunele, iar administrațiile locale nu dau semne că au de gând să schimbe prea curând această stare de fapt. „Nu avem bani!”, este scuza perfectă pe care o auzim de ani pentru acoperirea dezinteresului.
Inițiativa legislativă aparține unor parlamentari UDMR, printre care se numără ministrul Mediului, Tanczos Barna, senatorul Fejer Laszlo Odon și deputatul Benedek Zakarias, cărora li s-a mai alăturat Jakab Barna, vicepreşedintele Consiliului Judeţean Covasna. Deși proiectul nu prevede niște obligații clare de a finanța aceste piste de către autoritățile locale, ele impun niște definiții și noțiuni, pe fondul constatării faptului că legea nu permite acum dezvoltarea unei rețele de drumuri pentru biciclişti dedicate practicării acestui sport sau pentru recreere, pe distanțe mai lungi, astfel încât să poată fi parcurse distanțe mai mari, între localități. Pe de altă parte, dacă acest proiect va deveni lege, pistele pentru biciclete vor fi definite ca subdiviziune a părții carosabile, a trotuarului ori a acostamentului special amenajată, semnalizată și marcată corespunzător. Totodată, o altă definiție care ar putea explica de ce nu are România piste, este că până acum drumurile pentru ciclişti nu au fost definite drept căi de comunicație terestră din interiorul sau exteriorul localităților, proiectate și construite special pentru circulația cicliștilor, al căror traseu poate fi identic sau diferit de cel al drumurilor existente în zonă. De asemenea, drumurile pentru ciclişti vor avea minimum două benzi de circulație, fiecare având o lățime de minimum 1,20 metri. Sună bine, dar dacă aceste dimensiuni
vor fi păstrate în interiorul marilor centre urbane pe parte carosabilă, atunci ambuteiajele în trafic de acum vor fi mici strangulări pe lângă ce va urma.
O inițiativă civică ignorată
Conform prevederilor proiectului, drumurile de ciclism de interes naţional vor fi în proprietatea statului, cele de interes judeţean, în proprietatea Consiliului Judeţean, iar cele de interes local, în proprietatea primăriilor. După ce s-a lămurit și acest aspect, rămâne de văzut când va începe cu adevărat construcția acestor autostrăzi pentru bicicliști. Deocamdată, propunerea legislativă a fost înregistrată la Senat pentru dezbatere. Totuși, decât să-și piardă timpul cu elaborarea acestei inițiative trunchiate, care oricum nu rezolvă lipsa pistelor, inițiatorii ei ar fi putut prelua o recentă inițiativă civică prin care se propune adoptarea unei strategii naționale pentru încurajare utilizării bicicletei. În cadrul ei ar fi putut fi inserată fără nicio problemă clasificarea viitoarelor drumuri pentru biciclete, realizându-se astfel un cadru complet pentru promovarea acestui transport alternativ.
Ce spune proiectul strategiei pro pedalat
Inițiată de Agenția pentru Dezvoltare Regională a Regiunii de Dezvoltare Sud-Est (ADR SE) în parteneriat cu Organizaţia pentru Promovarea Transportului Alternativ în România (OPTAR), strategia propune ca în cele 46 de oraşe cu o populaţie mai mare de 50.000 de locuitori, reţelele primare ale traseelor pentru biciclete vor trebui să ajungă la o lungime de 1.475 de kilometri până în 2025 (din care circa 125 de kilometri în Bucureşti), în timp ce traseele din reţeaua secundară vor trebui să adune un număr de 2.450 de kilometri până în 2027 (din care circa 200 de kilometri în Bucureşti). De asemenea, alţi 3.960 de kilometri ar trebui amenajaţi în localităţile mai mici până în 2025, la care se mai adaugă alţi 10.250 de kilometri de trasee de cicloturism la nivel naţional. De asemenea, pentru a încuraja mersul pe bicicletă, ar urma să fie acordate și diverse stimulente fiscale, inclusiv demararea unui program „Rabla”.
Via Claudia Augusta, pe bicicletă
Și dacă tot vorbim despre ce am vrea noi să facem, să povestim atunci și despre ce au făcut alți deja. O autostradă internațională a bicicliștilor este Via Claudia Augusta (VCA), care traversează sudul Germaniei, Austria și Italia (cu o scurtă secțiune în Elveția), fiind astăzi considerată cea mai ușoară cale de a traversa Alpii cu bicicleta. Traseul își trage numele de la drumul construit de împăratul roman Claudius Augustus. În fiecare an, aproximativ 40.000 de bicicliști de pe toate continentele și cu vârste cuprinse între 5 și 93 de ani aleg acest traseu, care are o lungime de circa 700 de kilometri. Și dacă tot suntem la capitolul ce fac alții, să mai spune că Germania a deschis recent o „autostradă” de 100 de kilometri pentru biciclete care conectează zece orașe. Ea a fost construită în patru ani și a costat 180 de milioane de euro.
