Dialog la Schitul Prodromu

Ne-am intors, de putin timp, de la Muntele Athos, unde ne-a prins Praznicul Sfintei Marii (dupa calendarul vechi, tinut la Sfantul Munte) distribuind calugarilor nevoiasi ajutoare umanitare dobandite cu sprijinul Asociatiei Ziarisilor si Scriitorilor de Turism, al Jurnalului National si al Farmexim. Schitul romanesc Prodromu se face, pe zi ce trece, tot mai frumos, iar cei 42 de frati ai obstei de calugari devin tot mai prietenosi cu pelerinii care le trec pragul. N-a fost dintotdeauna asa, pentru ca, de la infiintarea lui (mijlocul secolului al XIX-lea), schitul a trecut prin numeroase incercari, dintre care cea mai grea a fost cea din perioada comunista.

Timp de 40 de ani, calugarii romani au fost opriti sa plece din tara la Muntele Athos, iar schitul romanesc Prodromu, depopulat si neajutorat, ajunsese o ruina. Ultimii calugari care trecusera prin schit erau doi orbi si doi ologi. Candela era aprinsa de unul dintre cei doi orbi. Staretul de azi al schitului, ieromonahul Atanasie Floroiu, ne povesteste ca, in 1978, cand el a venit, de la Sihastria, in schitul atonit nu mai era nimic functional pentru o viata de obste. "Eram 5 calugari, inclusiv parintele Petroniu Tanase (mare teolog roman plecat la Domnul, anul trecut) - ne spune staretul. Dintre ei, doar eu mai sunt pe-aicea. Cu toate astea, inca din prima zi am reluat slujbele. Slujeam, la inceput, intr-un paraclis, pentru ca in biserica ploua si cadea tencuiala. Ziua lucram si noaptea ne rugam. Bucataria nu functiona de 30 de ani. Am pus o masuta rotunda la trapeza si ne-am asezat in jurul ei, noi cei cinci "fratiori". In ziua aceea, am vazut cum mana lui Dumnezeu si a Maicii Domnului ne ajuta sa reinviem schitul romanesc. Cred ca noi am venit la timp... La inceput, nu aveam chilii. Totul era in paragina. Ziua lucram, noaptea ne rugam. Intr-un moment de cumpana, ne-am intrebat chiar daca n-ar fi mai bine sa lasam Prodromul cum e si sa ne ducem sa luam o chilie parasita de rusi, la Burazeri. Dar ne-am dat seama ca, pentru ridicarea schitului, trebuie facut un sacrificiu si ca noi am fost cei chemati sa-l facem."

Calugarii de la Prodromu au pastrat tot timpul legatura cu tara. Jurisdictia diferita (schitul apartine manastirii grecesti Marea Lavra, iar fratii au dobandit si cetatenie greaca) nu ii afecteaza. In ultimii ani, s-au cerut despagubiri pentru metocurile trecute in proprietatea statului roman si calugarii de la Prodromu au primit, de la Bucuresti, o subventie de 250.000 de euro, anual (sub nevoile reale ale schitului, de circa 1 milion de euro, inclusiv noile constructii aflate in lucru). "Cand am venit aici, ne mai spune staretul Atanasie, biblioteca era vraiste. Cartile erau imprastiate si ploua peste ele. Statul roman ne-a dat 10.000 de euro ajutor, Gigi Becali inca 40.000 de euro si acum avem o biblioteca minunata care detine multe carti rare. Ce ne-am mai putea dori? Sa fie pace, dragoste si credinta pentru toti romanii. Noi traim si ne vom stinge din viata la Athos, iar la 3 ani, osemintele noastre vor fi dezgropate si puse, dupa obicei, in osuarul schitului. Dar purtarea de grija a Maicii Domnului ne va insoti chiar si dincolo de moarte..."