Culmea curiozității în România: Guvernul vrea să afle ce e sărăcia și de unde vine ea

Într-o perioadă în care tot mai mulți români sunt îngenuncheați de nevoi, iar săracii devin tot mai săraci din cauza crizei provocate de pandemia de coronavirus, Guvernul doar încearcă să pară preocupat de soarta lor. Și dacă tot nu are acum un plan articulat de măsuri pentru ajutorarea acestor oameni, s-a gândit că ar da bine să le vorbească despre ce ar vrea să facă în anii următori pentru a le îmbunătăți viața. Toate „planurile” de luptă ale Guvernului cu sărăcia au fost îndosariate sub denumirea pompoasă de Strategia națională privind incluziunea socială și reducerea sărăciei pentru perioada 2021-2027 a Planului de acțiune pentru perioada 2021-2027. Un proiect scris pe genunchi, în termeni evazivi, care se anunță din start un eșec, la fel ca și precedenta strategie care a vizat perioada 2015-2020, despre care Comisia Europeană spunea anul trecut că a făcut puţine progrese în direcția reducerii sărăciei şi a incluziunii sociale.

„Analiza diagnostic și Strategia Națională pentru incluziune socială și reducerea sărăciei post 2020 a avut în vedere îmbunătățirea nivelului de cunoaștere și înțelegere asupra problematicii sărăciei și excluziunii sociale în România prin elaborarea unei cercetări ce și-a propus să identifice cauzele sărăciei și excluziunii și să înțeleagă mecanismele care generează sărăcie și excluziune”, explică Ministerul Muncii în nota de fundamentare a proiectului care va poposi în curând pe masa Guvernului. Din această explicație laborioasă înțelegem un singur lucru și anume că oamenii din Ministerul Muncii nu prea cunosc cauzele sărăciei din țara unde șefa lor, Raluca Turcan, face politică de aproape 18 de ani și a participat activ la producerea dezastrului social. 

Scapă cine poate 

Obiectivul general al noii strategii este reducerea cu cel puțin 10%, față de anul 2020, a numărului de persoane expuse riscului de sărăcie sau excluziune socială, până în anul 2027, iar printre obiective secundare figurează «Un trai decent pentru toți, în temeiul principiului „Nimeni nu este lăsat în urmă”». După un an și jumătate de guvernare a puterii împinse de la spate pe treptele Palatului Victoria și păstorite de președintele Iohannis, constatăm însă că principiul preluat de autorități din  „Agenda 2030 pentru o dezvoltare durabilă”, adoptată în septembrie 2015 de Organizația Națiunilor Unite, se aplică românește, devenind „scapă cine poate”. 

Surdu’ vrea strategie de dialog

Deși actualul Guvern Cîțu, ca și cel precedent condus de Ludovic Orban, și-au demonstrat lipsa de interes pentru dialogul cu partenerii sociali, acum ni se promite că o să avem chiar o strategie națională în domeniul dialogului social. Realizarea ei are ca termen anul 2021. Pe de altă parte, proiectul pregătit de Ministerul Muncii nu prezintă nicio estimare a costurilor aplicării megastrategiei de ieșire din sărăcie. Ar fi fost interesat să vedem la cât este estimat efortul financiar, defalcat pe ani, pentru creșterea cuantumului burselor sociale, de studiu și de merit, pentru creșterea indemnizaţiei de sprijin pentru persoanele cu dizabilități etc., având astfel și o imagine a posibilei evoluții a coșului minim lunar de consum, care acum este un fel de Fata Morgana. Guvernul promite însă trecerea la implementarea unui management performant, bazat pe sistemul bugetării prin programe de anul viitor. 

Ce promite Guvernul

- Într-un an în care le-a înghețat pensiile, Guvernul le promite însă pensionarilor că vor avea o viață decentă până în 2027. Acest prag al decenței ar urma să se asigure prin creșterea sustenabilă a pensiei și creșterea indemnizației sociale, prin creșterea indemnizației sociale pentru pensionari la nivelul pragului de sărăcie relativă/nivelul coșului minim lunar de consum. 

- Instituirea unui mecanism de indexare care determină revizuirea beneficiilor de asistență socială într-o manieră previzibilă și acordarea acestora ca măsură de asistență socială în cadrul planului inițial de intervenție elaborat de asistentul social.

- Elaborarea unei metodologii de estimare anuală a numărului persoanelor vârstnice dependente care necesită sprijin pentru activităţile de bază ale vieţii zilnice.

- Asigurarea creșterii constante a veniturilor mici, alocațiilor pentru copii, tineri, de susținere pentru familiile monoparentale, indemnizații pentru persoanele vârstnice dependente și persoanele cu dizabilități, ajutoarelor sociale pentru alte grupuri vulnerabile sau defavorizate.

- Elaborarea programelor de acţiune comunitară destinate prevenirii şi combaterii riscului de marginalizare şi excluziune socială, aprobate prin hotărâri ale consiliilor judeţene/locale, prin participarea tuturor serviciilor publice de interes local și prin consultarea operatorilor economici din comunitate, furnizorilor de servicii sociale etc.

Pentru asigurarea unei vieții sănătoase, primăriile și instituțiile publice vor fi obligate să publice pe paginile lor de internet informații, în format ușor de citit, materiale de informare despre un stil de viață sănătos, riscuri sociale, posibilități de dezvoltare etc.

În ciuda programelor sociale antisărăcie, România rămâne încă foarte departe de Uniunea Europeană la acest capitol