Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Unul dintre cei mai buni criminaliști din România, colonelul în rezervă Andrei Banu, explică ce eroare se face în cazul anchetei de la Arad. Andrei Banu a condus Serviciul Investigații Criminale din cadrul IPJ Prahova, a anchetat sute de crime și a trimis mulți criminali după gratii. Un moment important pentru rezolvarea cazului ar putea fi chiar ziua înmormântării omului de afaceri Ioan Crișan, spune fostul ofițer judiciar, pentru că autorii sunt tentați să se afle în preajma unui astfel de eveniment, așa cum au și tentația de a reveni la locul crimei pentru a vedea ce urme i-ar putea da de gol și ce fac anchetatorii.
Colonelul Andrei Banu spune că venirea echipei de la București nu înseamnă că organele locale sunt incompetente. Peste tot sunt specialiști, au laborator, sunt criminaliști, se fac analize. Dar când „vine Bucureștiul”, vine pentru a da girul autorității și pentru a arăta că se face treabă. În orice țară se procedează așa. „Se face marea eroare de a pune la îndoială capacitatea criminaliștilor locali de a rezolva cazul. De ce vine Bucureștiul să ne salveze? Bucureștiul vine să preia ancheta cu sprijinul și colaborarea organelor și instituțiilor locale. Acestea cunosc cel mai bine teritoriul, e o conlucrare. Practic, Bucureștiul asigură managementul operațiunii. Specialiștii care vin din Capitală sunt foarte atenți la toate ideile și informațiile locale. Un mare rol în rezolvarea unui caz îl are asigurarea fluxului informațional, modul cum obții informații din absolut toate sursele, apoi selectarea lor astfel încât să contureze ipotezele”.
De ce nu au comunicat autoritățile în acest caz?
A.B. Cu siguranță, anchetatorii au rezultatele expertizelor, au suficiente probe pe care le pun cap la cap. Dar nu se pot face publice datele. Comunicarea se face cu anumite cuvinte neutre, care să liniștească populația, nu se pot da amănunte, cum se așteaptă toată lumea. Comunicarea trebuie făcută treptat, permanent și gradual. De ce nu s-a făcut, e de discutat.
Ce știm și ce nu știm după atâtea zile de la crimă?
A.B. Există într-adevăr un principiu: cu cât întinzi mai mult cercetările, scad șansele de identificare a autorului, însă timpul mi se pare rezonabil. Opinia publică așteaptă informații concrete, există o stare de nesiguranță pe bună dreptate, însă oamenii trebuie să știe că se lucrează la foc continuu. Toate probele sunt egale, dar niciuna nu e mai presus decât proba științifică. Ceea ce se stabilește prin probă științifică este de necombătut.
„CERCETAREA LA LOCUL CRIMEI TREBUIE FĂCUTĂ MANIACAL”
A.B. Cercetarea la locul faptei trebuie făcută patologic, maniacal, adică să intri în substanța locului faptei, să te impregnezi cu mirosul de acolo, ca metaforă, să stai acolo să te întrebi: ce s-a întâmplat de fapt, de ce a ales acest loc, nu cumva a fost o declanșare accidentală a exploziei și nu e locul ales de el? E de meditat, specialiștii trebuie să dea răspunsul. De la scena crimei nu se pleacă până nu rezolvi absolut totul. Băieții au lucrat extraordinar. Când aud ce inepții se debitează în spațiul public... Au lucrat ca la carte, după părerea mea. I-ați văzut în acele combinezoane albe deoarece există principiul transferului de urme. Tu, când te duci la fața locului, lași urmele tale și te și impregnezi cu cele de acolo.
REVENIREA LA LOCUL CRIMEI, O NORMALITATE
A.B. Pe de altă parte, revenirea la fața locului este o normalitate. Nu înseamnă că s-a făcut superficial cercetarea inițială. Se intervine când apar noi date legate de caz. Poate că expertizele făcute la București pe pulberi au scos la iveală noi date, pot apărea noi martori care au alte date față de cele cunoscute, de asemenea, se poate reveni pentru efectuarea de experimente judiciare sau pentru reconstituiri. Avem specialiști extraordinari la Institutul Național de Criminalistică, la Institutul Național de Expertize Criminalistice și la Petroșani, la INSEMEX și la Institutul Național de Fizică Nucleară, care au dat niște expertize foarte bune.
De ce a ales autorul acest mod de operare?
A.B. A vrut să dea un exemplu, că nu e de glumă cu cel care a inițiat acest plan. Avem aici un omor calificat, cu premeditare, pregătit etapă cu etapă, de la intenția de a comite, la modul de execuție, avem acest ciclu psihic care duce de la intenție până la comiterea faptei. Cine s-a răzbunat, e greu de spus. Motivația răzbunării poate fi diversă. E posibil să fi intrat într-un sistem din care a vrut să iasă.
Cât de departe suntem de prinderea criminalului?
A.B. Există un principiu: întotdeauna trebuie să păzești înmormântările. E un principiu care trebuie urmărit. În cazul crimelor de la Satu Mare, autorul a fost acolo. La fel, și în cazul Luchian Mihalea. Cu siguranță, anchetatorii monitorizează tot. Așa cum și autorul e cu ochii pe cei care anchetează. Autorul se întoarce întotdeauna la locul crimei pentru a retrăi momentele respective, pentru a vedea dacă nu cumva a greșit, vrea să vadă reacția autorităților, dacă sunt pe urmele lui sau nu. Locul e cu siguranță supravegheat și monitorizat. Cercetările durează pentru că sunt câțiva pași elementari de făcut. În primul rând, se stabilesc ipotezele. Să presupunem că omorul putea fi comis din răzbunare. În cazul ipotezei de răzbunare, intervin variante de lucru. Cine avea interes să se răzbune? Apoi stabilim variante de lucru, cerc de suspecți - de ce, cum, verifici suspecții - alibi, ADN etc. Un principiu de bază al poliției de investigații criminale: cu cât ai ipoteze mai puține, cu atât e mai bine. Se lucrează meticulos, sunt analizate variantele, se lucrează calculat, trebuie ajuns la un amestec atât de bun de probe încât să poți să rezolvi acest caz. De aceea durează mult.
Pe de altă parte, avem trei mari profile geografice în cercetarea unei crime. Scena crimei sau locul faptei este locul principal. Prin extensie, acest loc poate fi mărit. Avem un profil geografic secundar, parcursul victimei și parcursul criminalului, cele două s-au suprapus iar victima nu a observat. Parcarea mașinii, ferma unde a stat mașina. Tot acest mare areal constituie profilul geografic secundar. Martorii trebuie audiați și ei de mai multe ori, din mai multe motive. Se poate ca ei să dețină unele informații, dar să nu știe că trebuie să le spună, să nu fi fost întrebați. Îi chemi din nou, le pui întrebări suplimentare.
Există riscul să se repete acest mod de operare, să mai fie detonate și alte mașini?
A.B. Cu cât este mai mediatizat și comentat cazul de tot felul de oameni care nu se pricep, cu atât e mai rău. Nu ajută la absolut nimic. Ba mai mult, se induce starea de neliniște în comunitate. Ar putea fi un îndemn pentru un dezaxat, însă eu nu cred. Fapta este una de omor calificat, nu e asasinat, pentru că ținta nu a fost o personalitate.
