Doru Gheorghiu: Dependenţa de jocuri există. Nu ne paşte însă o apocalipsă socială!

Un milion de români joacă, în mod constant, la pariuri sportive, pe lista preferințelor aflându-se fotbalul, tenisul de câmp, boxul, dar și cursele de câini sau loteriile la minut. Piaţa pariurilor tradiţionale este estimată la 120 milioane de euro, însă piaţa online, recent legiferată, este şi ea în creştere. Deşi se pare că românii au pariul în sânge, iar organizatorii de pariuri se adresează acestei tendinţe cu tot mai multe agenţii plasate strategic, în realitate suntem departe, spre exemplu, de englezi, care consumă jocuri pe pâine. Proporţia celor care exagerează cu jocurile de noroc în rândul populaţiei de peste 18 ani îi situează pe români în marja europeană, spune Doru Gheorghiu, director executiv Patronatul Organizatorilor de Pariuri din România, Romanian Bookmakers.

Jurnalul Naţional: Câţi bani au jucat, anul trecut, românii la pariuri sportive?

Doru Gheorghiu: Ultimele cifre certe despre această piaţă se regăsesc într-un studiu PwC România finalizat în anul 2012, în care afacerile cu pariuri tradiţionale erau estimate la un volum de aproximativ 110 milioane EUR. Graţie unei relative stabilităţi legislative în perioada 2012 – 2015 şi a unei saturări a pieţei constatate în acest interval, afacerile, ca volum total, au rămas cam la acelaşi nivel, poate cu o uşoară creştere, de până la 5% în ultimii patru ani. Estimăm că, în prezent, această piaţă este la valoarea de circa 120 milioane de euro.

J. N: Dar cea online?

D.G: Piaţa de jocuri de noroc online cunoaşte chiar în prezent mari transformări, în sensul că, în a doua parte a anului trecut, abia ce a fost reglementată legislativ. Au fost acordate la acel moment licenţe provizorii, iar actualmente tot mai mulţi operatori dobândesc licenţe permanente. Ce trebuie spus este ca, până în 2015, operatorii de jocuri de noroc online s-au manifestat drept o concurenţă neloială pentru cei tradiţionali, aşa-numiţi “land based”, pe care îi reprezentăm noi. Cei din urmă generează colectări considerabile pentru bugetul de stat, în timp ce diversele platforme online au oferit ani la rând, jocuri de noroc online în afara legii şi fără a fi grevate de taxare. Chiar reglementate în prezent, oricum companiile care activează exclusiv în mediul online nu pot genera colectările bugetare asigurate din zona de jocuri “land based”. Oficiul Naţional de Jocuri de Noroc – ONJN a raportat o colectare totală sub formă de taxe de circa 380 milioane EUR pentru 2015. Din aceasta, din calculele noastre, peste 80 % este asigurată de zona de jocuri de noroc tradiţionale. Apoi, consideraţi că industria de profil înseamnă aproximativ 40.000 de  angajaţi, care presupun generare de contribuţii sociale şi de sănătate. Dintre aceştia, circa 15.000 sunt angajaţi ai operatorilor de pariuri “land-based”. Prin natura activităţii, niciodată operatorii de jocuri online nu vor atinge nivelul asigurat pentru colectarea la buget asigurat de cei de jocuri tradiţionale. În plus, operatorii de jocuri online au domiciliile fiscal declarate în alte ţări decât România.

- J. N:Cum schimbă piaţa tradiţională legiferarea pariurilor online?

- D.G: Aduce un mult mai just cadru concurenţial, în primul rând. Apoi, un efect direct a fost acela că recenta legiferare a jocurilor de noroc online i-a determinat şi pe operatorii de pariuri tradiţionale să dezvolte platforme online. Piaţa de online nu a depăşit-o pe cea clasică, însă, pe măsură ce apar şi alţi competitori, e de aşteptat să o depăşească.

- J. N: Cum preferă să joace oamenii la agenţii sau online?

- D.G: Pasionatul de jocuri de noroc nu poate fi definit ca fiind numai parior sau doar client de slot-machine, ci, de regulă, practică mai multe tipuri de joc, după cum pariorii pot avea şi conturi online, în timp ce joacă şi în agenţie. Nu cred că se poate stabili o linie între cele două modalităţi de joc. De asemenea, mulţi jucători au conturi pe mai multe platforme de online, nu doar pe una singură, în demersul de a identifica unde se oferă cota cea mai bună pe ceea ce vrea să parieze. Dacă insistaţi totuşi pentru un verdict, se poate spune că românul preferă, deocamdată să parieze mai mult în agenţie, să simtă biletul în mână şi să discute despre meciuri cu alţi pariori...

J. N:De ce au intrat operatorii de pariuri clasice atît de târziu pe piaţa online?

D.G: După legiferarea jocurilor de noroc online, operatorii de online care au oferit ilegal jocuri românilor în anii de pănă la 2015 au trebuit să plătească o amnistie ca să rămână în piaţa autohtonă, deci o taxă către statul român pentru perioada de activitate în afara cadrului legislativ. Aceasta se traduce şi ca o recunoaştere a unei culpe din punct de vedere legal. Cum companiile de pariuri tradiţionale pe care le reprezentăm, acordă consideraţia cuvenită legii, au ales să intre în afacerea din online abia după ce au avut cadrul legal de funcţionare. Au luptat ani la rând împotriva acestei concurenţe ilegale. Ar fi fost culmea să o practice!

J. N:Cam cât joacă, în medie, românul la pariuri?

D.G: Miza medie este de aproape 2 euro pe bilet, respectiv mult sub cea din majoritatea statelor din Uniunea Europeană. Ce trebuie reţinut este că apetitul pentru divertismentul de a paria ţine mult de evenimentele sportive. Astfel, pe perioada unui turneu final de Campionat European de fotbal, aşa cum a fost în această vară, apar mulţi pariori de eveniment, ocazionali, astfel că volumul afacerilor creşte. În replică, într-o perioadă fără evenimente sportive notabile, frecvenţa şi volumul de pariere scad.

J. N: Cum e România în raport cu Europa ca raportare a societăţii la jocurile de noroc?

D.G: Hai să ne uităm cum stau lucrurile într-o ţară cu tradiţie, cum este Marea Britanie. Acolo, a practica un joc de noroc este perceput ca o alternativă de divertisment. Englezul pariază pe orice, dar, atenţie!, înţelegând că a paria sau a juca este o distracţie, nu un mod de a face bani. Asta trebuie să fie atitudinea într-o societate liberă şi matură, respectiv a înţelege că un individ adult dispune de o paletă de moduri de a se distra, printre care este şi aceea de a merge la jocuri. Din păcate, în România, ne regăsim dominaţi adesea de false pudori sau de un populism care îi determină pe mulţi să ia o poziţie radicală numai pentru a creşte în popularitate, pentru a atrage electorat sau pentru a fi consideraţi buni creştini. Astfel, se încearcă acreditarea ideii că jocurile de noroc ameninţă să destructureze însăşi societatea! Un studiu realizat de curând de GfK a elucidat însă şi această dezbatere: 0,6% dintre românii de peste 18 ani au depăşit linia diverstismentului, respectiv joacă mai mult decât ar trebui sau îşi permit. Toate studiile realizate în ultima vreme la nivel european relevă totodată că acest procent se încadrează însă în 0,5 - 2 % jucători cu probleme acreditată de numeroase studii la nivel european. Ce ne spun aceste cifre? Mie îmi spun în primul rând că problema există, că trebuie să ne confruntăm cu ea şi că trebuie să ne adresăm ei în mod real. Apoi, însă, trebuie să fim mai reticenţi faţă de exagerări de discurs, sub suspiciunea interesului de a capitaliza popularitate. În niciun caz societatea românească nu va deveni în curând una de zombie care caută cu înfrigurare doar a se afla în sala de joc, aşa cum vor unii să acrediteze.

J. N: La noi majoritatea jucătorilor pariază pentru a câştiga bani, dar ajung să piardă sume importante…

D.G: Clar aceasta nu este activitate din care oamenii să îşi propună câştige bani. Este o activitate de divertisment. Aşa o şi înţeleg, ca model de business, marii operatori din domeniu. Astfel, jucătorul care vine la joc pentru a se îmbogăţi este, de fapt, o ameninţare, nu o mană cerească pentru operator! Cum aşa? Pentru că şi în afacerile cu jocuri de noroc se manifestă o regulă valabilă în orice business, respectiv faptul că îţi vrei clienţii fericiţi. Un clientul necăjit, care a pierdut sume mari, mai mult decât îşi permitea, se transformă inevitabil într-o problemă multiplă pentru operator. Acela este un client pe care îl va pierde la un moment dat, un client care se poate traduce şi într-o problemă de imagine sau chiar mai grav…

J. N: Dar este şi un client captiv, care joacă mult...

D.G: E captiv pentru o vreme, dar la un moment dat intervine un deznodământ care poate fi decizia “Stop Joc!”. Sau se poate termina cu o dramă pentru jucător, un aparat spart de nervi, deci o pagubă pentru operator, o ştire negativă în presă despre respectiva firmă... Oricum, nimic de bun augur pentru niciuna dintre părţi. Oricum ai judeca situaţia, operatorii care îşi doresc o afacere pe termen lung în domeniu nu vor tipul ăsta de client în agenţie.

J. N: După anul 1989, mulți români au căzut în mirajul banilor câştigaţi uşor. Sărăcia şi credinţa în noroc i-a împins înspre casele de pariuri. Ce face Patronatul pentru promovarea unui joc responsabil?

D.G: Derulează, alături de Romslot, asociaţie a operatorilor de slot-machines, programul cu acelaşi nume, “Joc Responsabil”. Acest program este cel mai important demers de prevenţie şi de tratare a problemelor de joc. Sunt oferite sesiuni gratuite de consiliere în cele patru cabinete de psihologi de la Bucureşti, Cluj şi Iaşi, posibilitatea autotestării sau contactării echipei de psihologi online pe www.jocresponsabil.ro şi o linie telefonică gratuită, 0800 800 099, la care persoanele pentru care jocurile de noroc a devenit o problemă pot avea parte de o primă evaluare şi se pot programa pentru consilierea la cabinet. Mare noutate este aceea că în susţinerea şi finanţarea programului vor fi cooptate în curând şi alte entităţi care reprezintă industria de profil, astfel că “Joc Responsabil” va deveni un efort pe care toţi operatorii îl vor face pentru a diminia efectele negative ale operării de jocuri de noroc în România.

J. N: Care este portretul robot al jucătorului de pariuri?

D.G. 18-24 de ani, bărbat din mediul urban, necăsătorit. Am citat din acelaşi studio făcut public recent de GfK. Ca semnat cert că avem totuşi o societate care se raportează relativ corect la jocurile de noroc, vreau să remarc faptul că, pentru cei de peste 24 de ani, procentul jucătorilor în populaţia +18 ani scade simţitor, semn că românul joacă în perioada în care, tânăr fiind, trăieşte exact vremea în care alocă mai mult timp şi bani divertismentului de diverse genuri, respectiv merge în cluburi, iese cu prietenii la bere sau pariază. Apoi, intervine maturitatea, ţelul de a-şi întemeia o familie şi, implicit, o reevalure a priorităţilor.  

J. N:Se vorbeşte tot mai des de jocuri trucate, ce ne puteţi spune despre asta?

D.G: Avem un ferm protocol încheiat cu Federaţia Română de Fotbal - FRF şi suntem ferm angajaţi spre a combate acest fenomen. Au existat situaţii concrete în care am sesizat FRF şi vom continua să o facem. Există şi aici, din fericire tot mai rar, o raportare greşită a presei sau spaţiului public, respectiv faptul că operatorul de pariuri este o verigă din ceea ce este denumit generic drept “mafia pariurilor”. Situaţia este exact opusă, respectiv faptul că operatorul de pariuri se află în rolul de păgubit. Pentru ca aceşti indivizi care truchează evenimente sportive şi corup sportive să obţină un profit din acţiunile lor, trebuie să existe întotdeauna o casă de pariuri care plăteşte.

“Este salutară Legea 110 / 2016, prin care s-a reglementat ca Fondul Cinematografic să dispună de 2% din colectarea de la jocurile de noroc. Înseamnă circa 6 milioane de euro care vor merge în 2017 către cinematografie şi aceste fonduri pot însemna şansa revitalizării pentru filmul autohton”

„Atenţie la o mare confuzie! Cei 0,6% români care manifestă probleme cu jocurile de noroc nu sunt , ci jucători care au trecut linia distracţiei şi sunt pe un drum periculos la care pot renunţa încă fără ajutor! Astfel, procentul dependenţilor e chiar mai mic în populaţia +18. Cei dependenţi sunt cei deja cei patologici, care au nevoie de consiliere imediată, pe care o pot obţine apelând la linia telefonică gratuită 0800 800 099”