După orice extracţie, nu trebuie să rămână loc gol

Unii trec sănătatea danturii în categoria a doua, până când o durere de dinţi îi scoate din ţâţâni. Dantura este un organ de o importanţă deosebită, amânarea vizitei la medicul stomatolog duce la complicaţii, ajungându-se la pierderea dinţilor şi a măselelor. Interviu cu medicul stomatolog Dan Găucan

Florin Condurăţeanu: - Organizaţia Mondială a Sănătăţii sună alarma: 70 % din populaţia globului suferă de parodontoză, afecţiunea care şubrezeşte dantura în aşa hal, încât oamenii îşi scot dinţii cu mâna...

Dr. Dan Găucan: - Primul semn de parodontopatii este sângerarea gingiilor la periaj. Se însoţeşte cu mirosul urât în gură, cu apariţia puroiului. Am rostit denumirea de parodontopatii pentru că parodontoza reprezintă doar 10-15% din gama acestor boli. Dantura se află într-un ţesut elastic, parodonţiu, benzi elastice ce ancorează dinţii pe post şi de amortizor; seamănă cu un hamac. În parodontopatii, apare un proces inflamator, se lărgeşte locul unde este implantat dintele şi se mişcă precum stâlpul unui gard care se clatină prin lărgirea locaşului. Tartrul irită şi el gingia şi se lărgeşte şi mai mult locul din parodonţiu. În aceste lărgiri pătrund şi micorbii. Este atacat osul gingiei şi se retrage, dintele rămâne plantat doar jumătate în gingie. Dinţii cad şi la o mişcare cu mâna. Se impune implantul dentar. Dacă dintele se mai află o treime în gingie se poate trece la implant, se completează cu os sintetic, se dau biostimulatori, se tencuieşte rădăcina. După 1,5 - 2 luni se introduce în osul gingiei un ax metalic cu şurub. Când acest implant a fost acceptat de organism se acoperă cu o căciulă metalică, un bont pe care se montează o lucrare dentară. După implant se impun controale la 6 luni.

F.C.: - Când apar durerile în dantură - la rece, la cald - e semn de neregulă? Ce se întâmplă?

Dr. D. Găucan: - E semn că smalţul a fost străpuns, nu mai asigură etanşeitatea, dar nu s-a ajuns la canaliculele din dentină. În dentină se găsesc circa 40.000 de canalicule cu ramificaţii nervoase şi cu un lichid. Când în aceste canalicule au pătruns microbii, ele trebuie curăţate şi scos nervul. După un an, nehrănit, dintele devine casant, se sparge. Microbii se simt bine acolo unde nu prea ajunge periuţa de dinţi, dintele se pătează, e atacat. Plombarea se impune când au apărut acele dureri la dulce, la rece, la cald. Dulcele se transformă în acid, de aceea e bine să se clătească în gură cu apă rece toţi copiii după ce mănâncă dulciuri. Cariile e indicat să fie tratate în faza de început.

F.C.: - De ce dinţii dor mai tare noaptea?

Dr. D. Găucan: - În poziţia culcat, în zona capului circulă mai mult sânge. Trebuie să subliniem un motto: când s-a scos un dinte, o măsea nu trebuie lăsat locul gol, trebuie să se completeze cu o lucrare dentară. În spaţiul lăsat gol migrează ceilalţi dinţi, se apleacă, nu mai calcă ax pe ax, se înstăpâneşte un haos în dantură. Trebuie trataţi şi dinţii de lapte la copii, nici la ei nu e cazul să rămână spaţii goale pe gingii.

F.C.: - Când va merge omul la dentist, fără spaima că-l va durea?

Dr. D. Găucan: - Când va veni la stomatolog pentru control la 6 luni. Atunci se va curăţa tartrul, se va face masaj al gingiilor pentru intensificarea circulaţiei sângelui. La acest control se descoperă şi eventualele carii. Copiii trebuie atent controlaţi de stomatolog la vârsta de 6 ani când apare molarul de 6 ani, care este baza danturii. După fiecare masă e bine să mâncăm un măr, un morcov crud pentru curăţarea danturii, mai ales copiii. Pentru sănătatea danturii este obligatoriu să ne spălăm pe dinţi de minimum două ori pe zi. Periuţa se mişcă de sus în jos ca atunci când scoatem resturile alimentare cu scobitoarea. Nu se spală pe dinţi prin mişcări laterale, cu periuţa de la dreapta la stânga. Spălatul trebuie să fie cu mişcări viguroase.

Măselele de minte numite aşa că apar la 18 ani, la majorat, nu mai au cine ştie ce rol. Ele răsar uneori oblic, rămân în gingii şi dezechilibrează restul danturii. Adesea ele trebuie extrase. Dacă ies drept și sunt sănătoase, se păstrează pentru a constitui punct de sprijin pentru eventuale lucrări dentare.