Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
interviu: Gratiela Gabrilescu
Încheiem seria de articole dedicate uneia dintre cele mai mari probleme de mediu cu care se confruntă astăzi România: gunoiul menajer. Încercăm să aflăm acum direct de la cei responsabili care sunt şansele ca ţara noastră să se transforme din victimă a propriilor deşeuri în unul dintre cei mai mari jucători pe piaţa europeană a reciclării.
Dacă după ce terminaţi de citit acest articol, la sfârșitul zilei decideţi să aruncaţi ziarul la coşul pentru gunoiul menajer, aflaţi că aţi contribuit şi dumneavoastră puţin la creşterea unei probleme naţionale care pare să nu mai aibă rezolvare. Căci, la finalul anului, ziarul dumneavoastră va apărea în statistici alături de celelalte milioane de tone de gunoi pe care le produce ţara noastră şi care, în loc să fie reciclate, le aruncă la groapa de gunoi. În episoadele anterioare am arătat cât de mult ne costă faptul că suntem ultimii din Europa la reciclare, cu un procent de doar 5% din totalul deşeurilor produse. Se estimează că, dacă am fi valorificat tot ce se poate recicla din ce aruncăm la groapă, de la materialul plastic din bidoanele de apă plată, de sucuri sau chiar de detergenţi lichizi, până la cartonul şi folia de la toate ambalajele alimentare, am fi avut astăzi o industrie de două miliarde de euro. Un calcul făcut de oamenii care operează deja în piaţă arată că în industria reciclării ar putea să îşi găsească loc de muncă 400.000 de români, adică aproximativ cât e astăzi numărul şomerilor la nivel naţional.
2 miliarde de euro. La atât este estimată industria reciclării din România. O cifră care îi lasă indiferenţi pe gruvernanţii noştri.
Grațiela Gavrilescu: „Nu eram pregătiţi pentru taxa la groapă”
Dar chiar dacă aţi vrea să reciclaţi acest ziar, România vă cere un efort prea mare ca să merite osteneala. Pentru că majoritatea locuinţelor din ţară nu au acces facil la tomberoanele diferenţiate pentru gunoiul menajer şi pentru cele pentru plastic, hârtie, metal şi sticlă. Se întâmplă asta pentru că firmele de salubritate şi primăriile nu prea au fost încurajate să investească în aşa ceva. Ar fi fost o ocazie bună să se întâmple asta la 1 ianuarie 2017, când a intrat în vigoare o taxă care ar fi făcut mult bine industriei. Consta în facturarea suplimentară cu 80 de lei a fiecărei tone de deşeuri care se dorea a fi depuse la groapa. Eram ultima ţară din Uniunea Europeană care nu avea o asemenea taxă şi valoarea ei era cea mai mică din spaţiul comunitar. Bulgarii au introdus-o și, după această decizie, rata lor de reciclare a depăşit-o simţitor pe a noastră. Dar şi aşa, taxa-minune nu a ţinut mult. Pentru că după doar câteva luni ea a fost suspendată de ministrul Mediului, Graţiela Gavrilescu. Acesta este contextul în care am decis să luăm un interviu ministrului ALDE, Grațiela Gavrilescu.
Aţi luat o decizie care e foarte contestată în această piaţă a reciclării: aţi eliminat taxa la groapă. De ce aţi luat această decizie?
În primul rând, în momentul în care vorbeşti de politica în managementul deşeurilor, trebuie să vorbeşti unitar şi trebuie să ai o viziune şi o strategie pe termen lung, şi trebuie să fie formată această strategie în strânsă legătură cu ce înseamnă realitatea românească. Taxa la groapă am suspendat-o până la 1 ianuarie 2019 pentru că a venit din „cerinţa pieţei”. Tocmai pentru că nu s-a făcut în România o colectare selectivă, colectăm sub 5%, şi nu eram pregătiţi pentru a avea această taxă la groapă care să nu se repercuteze în tariful către populaţie, cetăţeanul nu a fost informat, nu a ştiut care sunt avantajele acestei colectări selective, şi atunci nu avem dreptul să îi luăm cetăţeanului niciun leu din buzunar.
Dar se ştia din 2013 că va intra această taxă în vigoare. A fost România luată prin surprindere de o decizie anunţată de patru ani?
Se ştia încă din 2013 că intră în vigoare această taxă de depozitare de 80 de lei, dar tot ce s-a întreprins în perioada anterioară lui 1 ianuarie 2017 ca modificare legislativă, dar şi ca informare a cetăţeanului nu a fost suficient. Era necesară o conştientizare la nivelul opiniei publice a procesului de colectare selectivă. Eram total nepregătiţi. Și de aceea s-a ajuns ca cetăţeanul să plătească. În toată lumea se merge pe principiul plăteşti cât arunci, dar cetăţeanul nu putea să plătească atât cât aruncă pentru că nu a fost informat ce componente include tariful pe care îl plăteşte şi el nu ştia care sunt avantajele unei colectări selective.
Și dumneavoastră ce veţi face în plus faţă de ce au făcut ceilalţi miniştri în 27 de ani?
Am elaborat un Plan Naţional de Gestionare a Deşeurilor prin care vom face şi partea de conştientizare a populaţiei, şi cea de informare privind colectarea selectivă, astfel încât cei care colectează deşeurile să nu le mai ducă la depozitele de gunoi. Atunci vom stimula populaţia să producă o cantitate mai mică de deşeu, să ajungă în depozit o cantitate mai mică, iar restul deşeurilor uscate (carton, fier, plastic) să fie date ori salubristului, şi în felul ăsta plăteşte mai puţin gunoiul, doar pentru cantitatea umedă, ori le dă el direct la colector şi încasează sumele imediat. Planul de Gestionare a Deşeurilor a fost pornit în 2015 şi trebuia să fie finalizat în octombrie 2016.
Dar despre taxa la groapă se ştia din 2013. De ce v-aţi apucat de un plan abia în 2015?
Pentru că pentru plan s-a făcut absorbţie tot pe fonduri europene ca el să fie elaborat, iar procedura ca atare a fost finalizată undeva pe la mijlocul lui 2015. Procedurile de achiziţie sunt proceduri care trebuie respectate şi acestea durează. Am finalizat acest plan abia în 2017, deși trebuia să fie gata în 2016. Ce să facem? Noi am plecat de la guvernare destul de repede, poate acum aveam puse la punct inclusiv instrumentele economice (pentru încurajarea colectării selective - n.r.). Hotărârea noastră e că în România trebuie să funcţioneze economia circulară, că trebuie să înţelegem o dată pentru totdeauna că resursa naturală nu este inepuizabilă, că avem resurse suficiente prin reciclarea acestor deşeuri, că aşa cum şi în alte state europene pentru a avea o economie puternică sunt folosite pe deplin aceste deşeuri pe care fiecare dintre noi le produce. Dar pentru asta trebuie să înţeleagă şi cetăţeanul care este fenomenul pentru că populaţia nu ştie cât de mult dăunează aruncarea unui PET la coşul de gunoi alături de celelalte resturi menajere, în loc să fie reciclat. Din păcate, ar trebui să vorbim acum, în ceasul al doisprezecelea despre lucruri pe care urmează să le facem și despre toate demersurile pe care Guvernul României și-a asumat să le facă astfel încât să nu fim pasibili de pedepse (aplicate de Comisia Europeană - n.r.) pentru care să trebuiască să scoatem bani din bugetul țării, că banii îi vom scoate din buzunarul fiecăruia dintre noi. De asta suntem puși aici, să reparăm niște greșeli și să luăm niște decizii care să ne facă bine pe termen lung.
„Taxa la groapă am suspendat-o până la 1 ianuarie 2019 pentru că a venit din «cerinţa pieţei». Tocmai pentru că nu s-a făcut în România o colectare selectivă, colectăm sub 5%, şi nu eram pregătiţi pentru a avea această taxă”
7 milioane de tone de gunoi producem anual și reciclăm doar 5%. Până în 2020 va trebui să ajungem la 50% deșeuri reciclate.
