Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Se presupune că sihăstriile, pe Muntele Olimp, au început cam prin veacul al VII-lea, în plină perioadă bizantină. Totuşi, vestigii nu prea sunt în acest sens. Se ştie doar că biserica veche din Litochoro era deja foarte veche pe vremea când Sfântul Dionisie din Olimp hălăduia pe pământ. Asta se întâmpla în secolul al XV-lea.
Născut într-o mică localitate din Gre¬cia, s-a călugărit de tânăr, în comu¬ni¬tatea monastică de la Megalo Meteo¬ron (Marea Meteoră). De acolo, a ¬pri¬mit binecuvântarea de a pleca în pelerinaj la Ierusalim şi apoi la Sfântul Munte.
În Athos, ajunge curând stareţ al Mănăstirii Filoteu (una dintre cele mai vechi de pe munte, datând din perioada creştinării elinilor). În vremea aceea – anul 1492 – în mănăstire se aflau mai mulţi călugări bulgari, care nu priveau cu ochi buni stăreţia unui grec, aşa că într-o noapte au în¬cercat să îl omoare. Sfântul Dionisie scă¬pă atunci fugind şi îşi găsi refugiul pe Muntele Olimp. Erau ani dificili pen¬tru partea aceea de lume, iar că¬lu¬gărul, asemeni altor oameni sfinţi din Grecia, s-a implicat în lupta de rezistenţă împotriva otomanilor. De altfel, unul dintre motivele sanctificării sale a fost chiar faptul că se numără ¬printre "campionii creştinătăţii".
A înfiinţat o mănăstire în Pelion, la Za¬gora, şi alta pe Olimp, în defileul râu¬lui Enippeas, la altitudinea de 1.000 m. Lui i se datorează, de asemenea, con¬stru¬irea a două biserici situate pe piscuri: Sfântul Prooroc Ilie şi Schimbarea la Faţă. După ce a pus la punct viaţa de obşte, la mănăstirea de pe Olimp (carac¬terizată, după legendă, prin faptul că era înconjurată de chiparoşi înalţi), sfântul s-a retras nu departe, în munte, într-o peşteră. Acolo a construit, ca loc de rugăciune, o altă biserică, despre care se crede că este cea mai mică din Grecia (are loc să se închine doar un singur credincios), chiar sub bolta de piatră.
Vechea mănăstire a rezistat pe picioarele ei până în timpul celui de-al doilea război mondial, când naziştii aveau să o bombardeze, deoarece găzduia rezistenţa greacă din munţi. Atunci, călugării s-au mutat într-un loc situat la câţiva kilometri distanţă, într-un metoc al mănăstirii, loc unde şi astăzi vieţuiesc monahii, urmând tipicul impus de Sfântul Dionisie.
Pădurile care acoperă coasta dinspre Marea Egee a Muntelui Olimp sunt pline de dafini şi de chiparoşi. Nu e de mirare, deci, să întâlneşti şi în curtea mănăstirii aceşti arbori cu rezonanţă mistică. Chiparosul este ¬considerat un arbore sfânt, căci din lemnul său era făcută şi crucea pe care a fost răstignit Iisus; laurii vin încă mai de demult, în timp, cu aura lor de legendă. La Mănăstirea Sfântului Dionisie de pe Olimp am întâlnit laolaltă cei doi arbori-simbol, ocrotind, dimpreună cu moaştele sfântului – o raclă frumos împodobită păstrează mâna mumificată a acestuia – oamenii şi locurile.
