Serial „Alcoolul la români”. Cum se preface alcoolul în otravă

Amintiți-vă când ați băut ultima oară un whisky. Sunteți sigur că era whisky? Rețele de contrabandiști reușesc să introducă pe piață băuturi contrafăcute pe care le ascund în sticlele unor mărci de prestigiu. Destinația finală sunt restaurante, cluburi de noapte sau benzinării. Reporterii „Jurnalului Național” au reușit să intre în legătură cu cei care pun pe piață băuturi dubioase cu etichete convingătoare.

 „Poliția, deschideți!”. Un grup de polițiști echipați cu veste antiglonț sparg ușa unui depozit de la marginea Capi-talei. Lumina lanternei scoate la iveală munți de sticle de whisky goale, butoaie de tablă umplute cu spirt, butelii cu aer comprimat. Înăuntru e o fabrică de băuturi contrafăcute care au curs ani de zile pe gâturile românilor neștiutori.

Reţeaua colectorilor de sticle goale

Rețeta, descoperită la descinderea de mai sus petrecută în 2011, e pe cât de simplă, pe atât de gravă. Membrii rețelei strângeau sticlele goale ale celor mai popu-lare mărci de whisky și de votcă de pe la diverși barmani, de pe internet sau chiar de la gropile de gunoi de lângă București. Se căutau numai sticle cu etichetele unor mărci de prestigiu. Apoi se făceau incizii infime în picurătoarele de plastic ale recipientelor și cu ajutorul unui banal ac de seringă se introducea un amestec de alcool etilic, coloranți sintetici și arome. Sticlele cu lichidul de doi lei erau apoi resigilate și plasate în cluburi de fițe unde erau vândute cu peste 500 de lei. Ce nu se știe însă acum e că reporterii „Jurnalului Național” au descoperit că rețeaua anihilată acum cinci ani funcționează bine mersi și astăzi. Poate cu alte personaje, dar cu același efect. Am reconstituit traseul sticlei de băutură contrafăcută, de la tomberonul clubului de noapte până la intro-ducerea ei pe piață a doua oară, cu o amestecă-tură de soluții dubioase.

 Interiorul nu are nicio legătură cu eticheta

Cartierul Drumul Taberei. Ne întâlnim cu doi tineri care vor să ne vândă mai multe sticle de whisky care au un preț cel puțin suspect. Aproape la jumătate față de cele din magazin. Privim sticlele cu neîncredere, ne uităm la lichid în lumină și întrebăm neîncrezători: „Nu e otravă în ea?”. „Nuuu! Mi-l aduce cineva din afară. Am dat până acum 250 de sticle fără probleme. Că eu vând numai la cantități. La cantități mari”. Sticlele sunt totuși sigilate și nimic nu trădează că ar fi ceva în neregulă cu ele. Le ducem totuși la un laborator acreditat pentru a face analize amănunțite substanței din interior. Daniela Potmischil, șefa Laboratorului pentru Analiza Calității Vinurilor și Băuturilor din București, specialistă în descoperirea băuturilor contrafăcute, deschide sticla noastră de whisky și toarnă într-un pahar. Imediat apar primele semne care indică faptul că e la mijloc ceva necurat. „Ia uitați cum curge! Toate whisky-urile în general sunt prevăzute cu un picurător prin care, atunci când torni în pahar, curge într-un fir subțire. Dar aici curge ca și cum ar curge din găleată”. Mai mult, cu o lupă se poate vedea că cineva a făcut o gaură în plasticul de la buza sticlei cât să încapă un ac de seringă. Rezultatele de laborator confirmă fără dubiu că ce e în interior nu e lichidul care e precizat pe etichetă. „Produsul analizat nu reprezintă categoria de băutură spirtoasă numită whisky. E o băutură spirtoasă de o calitate îndoielnică, cu o concentrație alcoolică de 36 de grade, față de minimum 40 cât ar trebui să aibă un whisky”, constată Daniela Potmischil. Cu alte cuvinte, era alcool etilic cu apă și cu ceva arome greu de identificat, iar efectele consumării lui pe termen lung sunt greu de anticipat. Am găsit în băutură metanol, o otravă extrem de periculoasă, a cărei cantitate era dublă față de cea din băutura originală și aproape de limita permisă de lege. Chiar dacă nu e o cantitate suficient de mare pentru a cauza afecțiuni imediate, metanolul e cunoscut ca o substanță extrem de toxică pentru organism care odată îngurgitat provoacă deces. Cei care supraviețuiesc rămân de obicei orbi întrucât metanolul atacă iremediabil nevul optic. Experiențele din alte țări arată că România stă pe un butoi cu pulbere. În Cehia o rețea care folosea la indigo metoda românească a ucis zeci de oameni după ce au „scăpat” prea mult metanol în whisky-urile și votca pe care le contrafăceau.

Cât costă să omori oamenii

Tot pe internet reușim să găsim și astăzi cu ușurință și furnizori care să ne livreze sticle goale de whisky, oameni dispuși contra unui comision minim să intre în hora acestui business necurat. Într-o parcare a unui supermarket ne întâlnim cu un tânăr care are portbagajul plin ochi cu sticle goale de whisky. Mai are și pe bancheta din spate, din lipsă de spațiu în portbagaj. Le strânge conști-incios după ce colegii lui barmani le aruncă la gunoi în clubul unde muncește. „Lucrez la o cârciumă care vinde foarte bine, la cel mai șmecher club din oraș”. Scoate lăzi după lăzi din mașină. Sticlele troncănesc lovin-du-se între ele cristalin: „Ia uitați, în mod normal, sunt 12 sticle pe cutie, deci avem două, trei, patru... 120 de bucăți aici. Și mai avem și aici...”. De luni de zile strânge conștiincios sticlele și le dă mai departe contrabandiștilor de alcool. Ne dă și sfaturi despre cum se pot reumple sticlele vândute de el. „Trebuie să o ții aplecată, ca să intre ușor. Dar te învăț eu pe tine?!”, zâmbește cu subînțeles. Cere pentru fiecare sticlă șase lei. Oferim patru. Vânzătorul se enervează. „Trebuia să îmi spui de la început, nu mă mai chinuiam să le ambalez. Deci sincer la 890 de lei mie îmi iese 120. Dacă îți las mai jos, nu am ce să îți las mai jos”. Chiar și cu cost de 6 lei pentru o sticlă goală, la care s-ar adăuga costul lichidului de câțiva lei, profitul nostru ar fi fost maxim. Pe internet am fi putut obține pe produsul reumplut cel puțin 40 de lei. Dar miza ar fi cluburile de noapte unde o sticlă de whisky se dă și cu 500 de lei. Așa că am fi avut nevoie de un intermediar dispus să ne preia marfa și să ne-o introducă în lumea subterană a discotecilor. Am găsit pe cineva chiar la Focșani, un bărbat care ne asigură că are intrare la cele mai tari locații din oraș. „Am pe cineva la cluburi, mă înțelegi? Am unul din băieții mei care e manager, chiar am luat legătura mai serios azi cu el. Am la toate intrare, la toate unde e circulație. Dar nu numai la discoteci le putem băga. De exemplu, la Peco ar fi băieți care să ți le ia la prețul ăsta și seara le bagă și nu le mai trece pe casa de marcat. Dar să vină seara, că ziua sunt cu ocheanele pe el”. În doar jumătate de oră am negociat intrarea pe piață a sute de sticle de alcool contrafăcut ce și-ar fi găsit locul în barurile cele mai luxoase din oraș. De aici până la a otrăvi tot orașul nu ar mai fi fost decât un pas. Îi aducem bărbatului o sticlă de whisky și îi dăm să guste spunând că e marfă produsă de noi. Conștient că lichidul din sticle e dubios, plasatorul ezită să guste.

Produsul analizat nu reprezintă categoria de băutură spirtoasă numită whisky. E o băutură spirtoasă de o calitate îndoielnică, cu o concentraţie alcoolică de 36 de grade, faţă de minimum 40 cât ar trebui să aibă un whisky. Daniela Potmischil

Consumatorii din cluburile de lux dau şi 500 de lei pe o sticlă de whisky. Asta nu le garantează însă că este un produs de calitate

Am pe cineva la cluburi, mă înţelegi? Am unul din băieţii mei care e manager, chiar am luat legătura mai serios azi cu el. Am la toate intrare, la toate unde e circulaţie. Dar nu numai la discoteci le putem băga. De exemplu, la Peco ar fi băieţi care să ţi le ia la preţul ăsta și seara le bagă și nu le mai trece pe casa de marcat. Dar să vină seara, că ziua sunt cu ocheanele pe el. Dealer băuturi contrafăcute