Talpa iadului în tramvaiele din București

Dacă în iad ar exista focurile și cazanele descrise în cărți, atunci căldura de acolo ar fi ca în tramvaiul 25 din București. De când a dat canicula în capitala României, tramvaiele STB au devenit un fel de vehicule ale lui Aghiuță, unde slujbașii sau pensionarii se coc ori fierb. În funcție de numărul de stații.

Nu a trecut bine de zece dimineața că termometrul arată, în centru de București, 34 de grade. Pe podul Mărășești zdrăngăne urât un „patent de Rusia”. E tramvaiul acela vechi, cunoscut încă din ’80 după zgomot și probleme tehnice care îl blochează în mijloc de intersecție. Acum, că a venit văpaia, vehiculul STB pare și mai înspăimântător.

Pe geamuri se văd figuri moi, palide, ce zac apatic pe scaune. Sus, gemulețele sunt deschise în șir. În dreptul lor stau ciorchine oameni asudați, zici că se înghesuie după o gură de aer. Pe fețe se scurg broboanele de transpirație care se preling peste sau pe sub măștile anti-COVID. Deschisul ușilor e ca un ultim avertisment: peste căldura de afară fuge, din tramvai, un val fierbinte. Și mirosul. Fetid, de zilier abia plecat de pe șantier, combinat cu ceva tip Garnier, ieftin, de subțioară. 

Abia urcate cele trei trepte până la podeaua „cuptorului pe roți” – așa cum își mângâie vatmanul vehiculul – simți că, parcă, focurile Gheenei te prind de picioarele încălțate în sandale. Primele sunt degetele, care se colorează ușor. Părul mustește, de pe tâmple începe să curgă apa. Ușile s-au închis, deja tricoul s-a lipit de spate. Interesant, ochelarii s-au aburit! Nu-i nici pic de aer condiționat, doar un firicel de curent ce vine dinspre gemulețele lăsate. Dar nu e nicio izbândă, văpaia mușcă din călător până când picăturile de transpirație îi curg peste ochi. E unul care zici că plânge, se șterge la ochi și pe frunte și azvârle ce strânge, cu năduf, pe podea. Pentru unii, tramvaiul este și mijloc de sport. În funcție de unde bate soarele, ei își schimbă locul. Așa, la colțuri de intersecție, poți să vezi cum lumea sare de pe stânga pe dreapta ca la o comandă absurdă. În două stații termometrul de interior s-a făcut roșu închis. Arată 37 de grade și dă semne că ar mai urca. Vatmanul spune că sunt pe puțin 40 de grade. După patru stații, zici că ești alt om când cobori din zăduful tramvaiului în poluarea din Unirii. După ce îți smulgi masca de pe figură, respiri mai ușor și zici că tragi în plămâni ozon de Poiana Brașov.

„Arș! Ce frige scaunu’, să moară Ciprian!”

Linia 25 lega, cu niște tramvaie boțite, Depoul Militari de stația CFR Progresul. Aia, unde nu mai ajunge trenul de Giurgiu. Pe cele 35 de stații, vagoanele scârțâie, troncăne sau, câteodată, se blochează. Ăla de vinde „ace, brice și restul”, între „Compasului” și „Sergent Moise” spune că boala lui 25 e să rămână prins în intersecție la Răzoare. E aproape amiază, termometrul a plecat spre 39 de grade între scaunele de pe partea cu umbră. Și e lume destulă; cât să bodogăne o gospodină că îi alunecă mâna pe bară de la transpirație.

La Piața Danny Huwe, două țigănci modernizate cu tricouri și pantofi Adidas se urcă și prind loc. „Arș! Ce frige scaunu’, să moară Ciprian!”. Ailaltă îi răspunde în timp ce-și aranjează lanțul gros cât degetul mic, din material galben: „Cheamă, fă SMURDU. Să te ardă Arafat”. Povestea cu arsul atrage revolta negrăită a doi pensionari, fără mască regulamentară, ce stau „în lumină”. Țigăncile nici nu se sinchisesc, continuă discuția despre caniculă și mijloace de transport în comun: „Fă, ești proastă, nu e Arafat la RATB. E ăla, tovarășu lu’ Câine, Nicu”!

Discuția e spartă de un băftos. Vinde – în locul „fraierului” cu flori – marfă de sezon: evantaie. Pe două stații a făcut de o bere. E obișnuit cu căldura, cară după el o paporniță cu „aer condiționat manual” fabricat din plastic de China. E și regulamentar: poartă mască, spre deosebire de jumate de tramvai, care nu are nimic peste gură. Cealaltă jumate poartă peticele albastre, dar sub nas sau bărbie. Acolo se strâng mililitri de nădușeală.  „’Tu-vă-n… de nesimțiți” icnește un puști. E nervos că vatmanul nu a dat drumul la aer condiționat. Tânărul vorbește serios, unii râd. Niciunul nu e revoltat de situația din 25, s-au resemnat.

„Patentul de Rusia”, unde-i „fascinant de cald”

„Aveți aer condiționat?”. Vatmanul de la „cap 32” – la Unirii, în centru, acolo unde întorc tramvaiele venite din Rahova, Titan sau Giurgiului – se uită năuc. Nu înțelege întrebarea, roagă să mai fie rostită o dată. Apoi, reacția sa e ca într-un film rulat cu încetinitorul: întâi gura i se lărgește într-un zâmbet care se transformă în rânjet și, apoi, în hohot de râs. Se prelinge, aproape, pe lângă consola de control a tramvaiului într-un râs vecin cu isteria. „Mă, nene, ești diliu?”, întreabă vatmanul după ce i se potolește criza și dă să plece din stație. Se mai aud vorbele pierdute printre zdrăngănit de tablă: „Ăsta e aerul meu...ușa deschisă”. Nedeslușit mai e ceva de „Nicușor”, „promisiuni” și „Dracu’”. Tramvaiele vin ca pe bandă rulantă, angajații STB – la uniformă transpirată – abia au timp să spună cum e în infernul din „patent Rusia” sau din „Cehoslovacia”. Adică, din tramvaiele care circulă având peste 50-60 de ani vechime. Unii aud discuțiile și îl înjură pe primar că nu a cumpărat tramvaie noi. „Nicușor Dan a făcut ce știe el să facă. A blocat tot. A pus botul la ăia de la Arad. Mare scofală”, e revoltat unul. Vatmanul nu zice nimic. Îi e frică de sindicat. Dar recunoaște că nici anul acesta nu or să fie tramvaie noi. Și spune că ce circulă acum pe linii nu oferă niciun confort: „Noi stăm cu ușile deschise, dar e fascinant de cald! Călătorii… nu știu cum fac!”

Eroii de pe cehoslovac

Un alt tramvai vechi oprește la capăt de linie, în Ghencea. „Sunt transpirată pân’ la… nu vă zic că nu-i frumos”. Are vreo 60 de ani. Tramvaiul, nu vatmanul, iar în vagoane dogoreala bate spre sinistru. E de ajuns să-i vezi pe oameni cum coboară: roșii la față, aproape leșinați, gâfâind. Pare un cadru de film cu retragerea de la Dunkirk.

Din spate, un alt vatman povestește că, după părerea sa, în vagoane sare binișor de 40 de grade. Doamna lucrează de 16 ani la societatea de transport din București, știe pe nevăzute cum stă termometrul în cabina sa. „Se vede de la an la an că căldurile sunt din ce în ce mai mari. E din ce în ce mai rău”, zice angajata STB, care rezistă gradelor dând din mâna cu evantai la foc automat. Cu cealaltă mână apasă butoanele care închid „cuptorul” pe care scrie STB.

Vagonul cehoslovac circula și prin ’80 prin Capitală. Se bălăngăne și acum din Ghencea spre Unirii. Vatmanii de pe acest tip de tramvai se consideră ori ghinioniști ori eroi: ei nu au ușă pe care să o țină deschisă, să intre aerul. Și nici vreun geam. Iar regulamentul zice să aibă închisă ușa ce dă spre călători. Și cum spun, „așa se creează, aici, la noi, o atmosferă, cum să-i spun, cochetă și intimă: curge totul (transpirația n.a.) peste și printre tine”.

Orice grad contează

Pe caniculă, în tramvaiele STB orice grad contează. Un grad în plus aduce noi senzații: câteodată simți că ai făcut insolație, deși ești la interior. Iar cadența respirației sub mască aduce a atac de panică. Un grad în minus parcă te relaxează și nu-l mai bagi în seamă atât de abitir pe ăla de zici că vine de la baltă, de odorizează vagonul cu toate miresmele, de face loc în jur. Ba unul îi cedează și scaunul și se refugiază în coadă de tramvai. Este ciudat cum prin masca de protecție pot să răzbată adierile de transpirație.

La Șura Mare, în tramvaiul de vine dinspre Berceni, când se deschid ușile întâi vine mirosul și pe urmă căldura. Și nu-s mai mult de zece călători. Spre Vitan, via Timpuri Noi, șinele îndoite și strâmbe te aruncă dintr-o bară în alta și într-un fel de halucinație dată de căldură. Fântâna lui Băluță, construită în marginea căii de rulare din fața cimitirului Bellu te seacă la suflet. Șiruri de evantaie, șepci și pungi flutură, iar un moș – cu sudoarea strânsă-n barbă și mască – nu mai apucă să coboare demn. Trage câteva vânturi cât să apese și mai tare atmosfera. În aerul stătut, lumea își trage înapoi, măștile pe față.

În acest sfârșit de săptămână, „cuptoarele pe roți” vor circula la temperaturi și mai mari. Iar de săptămâna viitoare, când se vor înregistra și 41 de grade, primarul Capitalei, Nicușor Dan, a anunțat că prețul biletelor pentru transportul în comun va fi majorat. Se va dubla.