Ștefan Doroftei, poetul care vrea să reînvie spiritul plajei din 2 Mai

Ştefan Doroftei (Doimăneanu) se declară romantic incurabil și trăiește în spiritul comunității culturale care a transformat satul de pescari de la malul mării, 2 Mai, în refugiu de rezistență al anticomuniștilor din anii ’60-’80. De aici a plecat „spiritul de Vamă”, după ce poeta Nina Cassian a-nceput să facă plajă în satul vecin, după ce deja 2 Mai se umpluse de „refugiați” în căutarea libertății, în plină dictatură comunistă. Ștefan Doroftei și-a propus să organizeze în fiecare an lansări de carte și alte evenimente culturale „pentru cunoscători”, până când va readuce la viață acel spirit liber și creativ al satului de pescari, dincolo de toate transformările din ultimele decenii. Cea mai recentă lansare de carte a avut loc ieri, la pescăria 2 Mai de la Micul Golf.

Istoria comunității culturale 2 Mai-Vama Veche a-nceput în 1948, după etatizarea litoralului, când satul de pescari aflat la circa 4 kilometri la sud de Mangalia a devenit refugiu pentru cei care se opuneau regulilor instaurate cu forța de partidul unic. Alexandru Paleologu, soţia sa de atunci, actorul Dorin Dron, apoi Nicolae Steinhardt şi indianistul Sergiu Al. George au fost printre primii „refugiați” la 2 Mai. Numele satului a fost dat de Mihail Kogălniceanu, care,  trecând pe acolo imediat după revenirea Dobrogei la România, în 1878, într-o zi de 2 mai, a stabilit ca din acel moment, acesta să devină numele localității care nu avea nicio denumire. Satul de pescari a devenit locul preferat de odihnă și refugiu pentru cei care preferau singurătatea şi liniştea, plaja aproape pustie, bună pentru campare, sau casele tradiționale ale gazdelor din localitate, în comunitatea mixtă de români, ruși lipoveni, ucraineni, turci și tătari care trăiesc de sute de ani într-o armonie culturală ideală. Aici au început să apară, rând pe rând, scriitorii, printre care Titus Popovici şi Nina Cassian. 

Salvarea comunității culturale și a mișcării de rezistență

La jumătatea anilor ’70, Nicolae Ceauşescu a cerut un studiu de fezabilitate pentru construirea unui mare combinat care urma să se întindă din Mangalia până la frontiera cu Bulgaria, înghițind efectiv sudul extrem al litoralului românesc, împreună cu rezistența culturală a locului. Dar unul dintre cei mai buni specialiști români, Cristian Lascu – foarte cunoscut apoi ca unul dintre cel mai buni speologi din sud-estul Europei, devenit redactor-șef al revistei National Geographic, după 2000 – a salvat acest refugiu anticomunist, demonstrând că o asemenea construcție s-ar putea prăbuși în foarte scurt timp, din cauza structurii carstice a solului argilos - Cristi Lascu mi-a povestit această întâmplare, pentru Jurnalul Național, în anul 2006. Norocul a fost că se întâmplase recent ceva similar, în altă zonă din sudul țării, astfel că decizia a fost de a se renunța la proiect. Salvat de la sacrificare, satul 2 Mai a continuat să-și primească „adepții” care s-au constituit într-o comunitate culturală din ce în ce mai închegată. Au început să apară din ce în ce mai mulți artiști, poeţi şi prozatori consacraţi, jurnaliști, pictori, sculptori, muzicieni, actori sau regizori. Printre cei mai cunoscuți erau Stela Popescu, Alexandru Arșinel sau Sergiu Nicolaescu. În Vama Veche, satul mult mai mic, de la granița cu Bulgaria, „refugiații culturali” au început să ajungă abia în anii 80 și doar după 1990 s-a înfiripat și acolo o micuță comunitate, în jurul unicului „Bar de zi și uneori de noapte” de pe plajă.

Continuarea tradiției de la malul mării

Viața culturală a satului 2 Mai a fost aproape uitată, în ultimii ani, când turismul a devenit principala activitate a comunității. Foștii „refugiați culturali” s-au pierdut în mulțime, retrăgându-se spre Micul Golf – limita sudică a plajei din 2 Mai, spre Vama Veche. Aici este și pescăria din sat, care-și duce traiul parcă scoasă în afara curgerii timpului, în spiritul tradițional al oamenilor locului, cu talienele lor (plasele mari de pescuit, plasate pe mare), cu mahunele (bărcile mari de pescari) și puținul pește care se mai prinde în zona litoralului nostru, după ce trec pescadoarele turcești, pescărușii și cormoranii. Dar spiritul vechilor comunități încă există și coexistă cu prezentul multicolor. Ştefan Doroftei (Doimăneanu) este unul dintre scriitorii care se încăpățânează să-l aducă înapoi și să reorganizeze, la malul mării, acea comunitate culturală unică, din anii de rezistență împotriva comunismului. Ieri a lansat cel mai recent volum al său de poezii, „Simfonia cuvintelor”, la pescăria 2 Mai, de la Micul Golf, după ce, anul trecut, pe 20 august, lansa volumul de poezie, proză și amintiri, intitulat „Ultimul romantic din 2 Mai”, în același loc. Volumul lansat anul trecut este un fel de monografie a plajei de la 2 Mai, cu povești savuroase și trăiri poetice profunde. „Simfonia cuvintelor” conține poeme publicate în mai multe reviste literare, strânse laolaltă, într-un singur volum. Evenimentul de lansare, la fel ca anul trecut, a îmbinat mai multe arte, având ca invitați mai mulți artiști, din sfere culturale diferite, iar poetul vrea să extindă aceste manifestări. „În septembrie vreau să organizez un micuț cenaclu, la malul mării, unde să putem să citim poezii, să discutăm, dar și să cântăm, să punem în scenă piese de teatru”, a explicat scriitorul, pentru Jurnalul.

Ştefan Doroftei (Doimăneanu) este membru al Ligii Scriitorilor din România – filiala Bucureşti; membru al Societăţii Scriitorilor Români și membru al Societăţii Culturale Apollon.