Sunt vedetă. N-am dreptul să vă arăt tristeţea mea!

Stau la semafor şi mă uit pe fereastra maşinii. Totul în jur pare ud şi rece. Oare unde s-a pierdut zâmbetul meu? Probabil undeva, în ceaţă. Sună telefonul. Mă uit cine mă apelează şi simt ceva pe obraz… o urmă de zâmbet… Răspund: "Ce faci, draga mea? De unde ştiai că aveam nevoie să mă suni? Vin imediat, sunt pe drum, dar nu prea mă simt în formă!” Spun toate astea dintr-o suflare. De cealaltă parte a firului Carina, producătoarea emisiunii. "Mie mi-era dor de tine, şi atât. Te aştept deja la platouri.”

Să faci o emisiune, este mai mult decât o slujbă. Cel puţin pentru mine. Nimeni nu trebuie să vadă, la televizor, că realizatorul avea o zi mai proastă. Că şi el este om, cu bune şi cu rele, cu bucurii, tristeţi şi neputinţe.

Ajung la Antena 2. Fetele au pus muzică în cabina de machiaj. E ziua Shaggy şi se tot difuzează muzică lui. Machiajul nu îmi este terminat, părul mi-e vâlvoi. Alina a început să-l tapeze, dar n-a terminat… ‘Opriţi-vă puţin, vă rog!”, le spun, ridicându-mă de pe scaun. "Trebuie să dansez asta!!!”. Me legăn, privindu-mă în oglindă. Oare voi reuşi să găsesc starea de bine?. Toată lumea din încăpere se uită la mine, condescendent. Recunoaşteţi şi voi, vedetele astea sunt ţicnite de-a binelea!

Uşa se deschide şi intră Alexandru Ciucu. Un domn. Stilat. Cu un zâmbet reţinut în colţul buzelor. Tocmai a terminat înregistrarea la o altă emisiune. Mă vede, dar chipul nu i se schimbă. E genul care nu-şi arăta opiniile. Mă opresc, râd, mă aşez pe scaun, apoi mă răsucesc spre el şi îi întind mâna, cu eleganţă: "Irina Cordoneanu, sunt. Cândva vă doreaţi să veniţi la emisiunea mea, Adevăr sau baliverne!” Îmi prinde mâna, zâmbind; "Încă îmi mai doresc! Nu trebuia să va opriţi din ceea ce făceaţi, din cauza mea”. "Nu mai realizez acea emisiune, acum fac alta. Şi… era cazul să mă opresc, dar mulţumesc pentru înţelegere”.  În acel moment, uit de ceaţă, de frig şi umezeală.

Sunt gata. Mă ridic şi ies din încăpere. Invitaţii n-au venit încă. E devreme. Mai am timp să rezolv lucruri. Îmi sun un prieten, să-i spun ce am rezolvat. Avem mai multe proiecte împreună. Ca orice femeie, am pregătite cel puţin 10.000 de cuvinte cu ajutorul cărora să-i explic trei lucruri simple. E agitat. Nu-i atent la ce vorbesc. Mă-mpresoară ceaţa, frigul şi umezeala. "De ce te-ai supărat? Fac şapte lucruri în acelaşi timp, am scăpat şi telefonul… nu te mai supăra pe mine, când sunt agitat!” Închid. E toamnă. Afară şi în sufletul meu. Mi-au rămas 9.990 de cuvinte nevorbite. Dar nici nu le mai găsesc.

Vin invitaţii. Sunt gazdă. Sufletul meu să-şi vadă de tristeţea lui singur. Eu am treabă. Mihalis Dumitrache a adus şi ansamblul cu el. Ne va cânta muzică grecească. Denisa Nechita şi-a schimbat culoarea de păr. Trebuie să-i schimb introducerea, am scris acolo că e blondă. Vica Blochina mă întreabă cu ce să se îmbrace. Îmi place rochia neagră; "Rămâi aşa şi lasă-ţi părul desfăcut. Arăţi minunat!” Victor Ylla are nevoie de o pudră specială, mult mai închisă la culoare. "Fetelor, v-am spus că vine. Sper că suntem pregătiţi cu tot ce trebuie!” Sigur că suntem pregătiţi. Înregistrăm o nouă ediţie Distracţia pe vremea mea. Aţi văzut-o? V-a plăcut? Dar tristeţea din sufletul meu? Am ascuns-o bine?