1 martie - Iubire de martisor

Inainte de a deveni kitsch si un bun prilej de a cheltui bani, martisorul a fost un simbol important pentru oameni. Formele si semnificatiile lui s-au schimbat de mai multe ori de-a lungul timpului. Dar nu s-a pierdut esentialul.

OMUL-FLUTURE. Inventivi si spirituali, comerciantii de kitsch se identifica uneori cu marfa pe care o vand pentru a-si atrage clientii

Dincolo de kitsch si consumism, martisorul romanesc a devenit o forma de comunicare. Din alb-negru, snurul s-a transformat in alb-rosu, din ban gaurit, in cosar, apoi in broasca testoasa. Poate fi si televizor... Dar a ramas mesajul transmis. Altul de fiecare data si totusi cu aceeasi semnificatie ca la inceput.

Iubareti (breloc) - 2,50, cam asa arata un anunt scris cu pixul pe o bucata de carton, intr-un cosulet cu jucarele de plus. N-am inteles ce insemna "iubareti", pentru ca nimic din forma lor nu transmitea ceva de genul asta, insa este foarte interesanta multipla functionalitate a martisoarelor din ultimii ani. Romanul s-a gandit bine si, spiritual cum este, a gasit o modalitate de a-si vinde marfa indiferent de anotimp sau ocazie...

Broaste testoase de plus sau porumbei roz de portelan, multe inimi si fluturi de plastic, snururi impletite si flori de catifea. Martisoarele pot, mai nou, sa fie oricum. Se spune ca gestul conteaza. Si respectarea traditiei. Doar pentru comercianti este altceva, mai important... Totusi, martisorul este si va ramane o forma de comunicare.

TRANDAFIRUL GALBEN. "Martisoare! 5 mii, domnisoara!". Mi-a facut cu ochiul si mi-a zambit stramb. Printre semintele de floarea-soarelui pe care le scuipa pe asfalt. Era un pusti negricios, de vreo 10 ani, care statea cocotat pe niste lazi de plastic, in fata Facultatii de Istorie a Universitatii Bucuresti.. Inconjurat de cateva zeci de alti comercianti, tarabe aproape suprapuse, clienti curiosi si trecatori grabiti. Imi oferea trifoi cu patru foi. Lamga el, o cutie cu trandafiri gigantici, rosii, galbeni, mov si roz, isi asteptau cumparatorii interesati de forme catifelate (de catifea) ale kitschului.

In zonele Piata Universitatii si Piata Romana se inainteaza foarte greu printre tarabagiii care isi prezinta marfa. Fiecare dupa cum il duce capul. Asta se intampla in fiecare an, de la jumatatea lunii februarie pana la cea a lui martie. Studentii au o problema in aceasta perioada daca au intarziat deja la cursuri, pentru ca de la strada pana la cladirea Universitatii au de luptat cu martisoarele... Intreprinzatorii trag de sarbatorile traditionale cat pot de mult, doar sa-si vanda marfa cat mai bine. Nu conteaza ca martisorul se ofera la 1 martie. Ei sunt prezenti la datorie in fiecare zi, timp de o luna.

SIMBOLURI BALCANICE. Nu putem, totusi, sa asociem martisorul si, implicit, traditia lui, cu fenomenul din zilele noastre. Cercetatorii au demonstrat ca exista obiceiuri asemanatoare in Balcani. "Putine sunt sarbatorile si traditiile romanesti ce nu au corespondent european si chiar universal", explica etnologul Narcisa Stiuca. Bulgarii au snururi impletite, tot din alb si rosu cu figurine in capat, in loc de ciucuri. "Martisorul este sarbatoare ce si-a confirmat prestigiul atat in perioada de emancipare europeana a tarilor romane (incepand cu mijlocul secolului al XIX-lea), cat si in anii dictaturii comuniste, si astazi, in conditiile unei puternice concurente mediatice si comerciale prin care, mai ales in mediul urban, se cauta impunerea unor sarbatori importate", mai spune aceasta. Lucrarile stiintifice din secolele trecute contin informatii etnografice care arata ca ziua de 1 Martie se numara printre sarbatorile marunte, de amploare zonala. Martisorul este atestat in Moldova si in sudul tarii, cu precadere. "Aceasta zi era strict legata de inaugurarea unui nou ciclu al fertilitatii, fiindca, pana in urma cu aproximativ trei veacuri, civilizatia traditionala romaneasca se socotea chiar si inceputul anului la inceputul primaverii. Ea insemna, totodata, debutul capricioaselor Babe, cele 9 sau 12 zile de care se leaga atatea legende ce incifreaza simbolic lupta dintre intunericul, frigul si sterilitatea iernii si izbanda luminii si a caldurii soarelui de primavara. Daca mai adaugam ca ziua de 9 martie (Mucinicii) era in mod obligatoriu ziua «pornitului plugului» este evident ca ne plasam intr-o perioada in care oamenii societatii traditionale romanesti isi manifestau grija si atentia lor pentru belsugul recoltelor viitoare", mai spune Narcisa Stiuca.

EVOLUTIA SPRE IUBIRE. Martisorul era la inceput o sarbatoare a copiilor si tinerilor, nu a maturilor. Din acest motiv, traditiile zilei de 1 Martie sunt un fel de prelungire a riturilor de integrare ale copilariei. In cateva locuri din tara se poate observa si o legatura cu iubirea si anumite practici premaritale. "Lucrurile s-au schimbat, mai ales dupa cea de-a doua jumatate a secolului al XIX-lea, cand martisorul a fost resemantizat", spune etnologul Silviu Angelescu. Au aparut mai intai diversele figurine cu snur alb-rosu, pentru ca principala tema din compozitia martisorului a fost norocul, exprimat de banul gasit. "Resemantizarile s-au produs mai intai in acest punct, prin inlocuirea lui cu potcoava, trifoiul cu patru foi, cosarul si alte simboluri. Dupa aceasta schimbare a intervenit o tema noua, care le-a eclipsat pe celelalte: iubirea. Astfel, martisoarele au inceput sa fie daruite mai ales de indragostiti", mai spune Silviu Angelescu.

Interesanta pentru cercetatori este evolutia martisorului, inregistrata in timpul comunismului si dupa decembrie ’89. In primul rand, aceasta traditie s-a pastrat neatinsa de interdictii, din toate traditiile romanilor. A fost cea mai tolerata pentru ca s-a considerat inofensiva. Fiind mai putin impregnata de sacru. Apoi a devenit foarte repede o adevarata industrie.

IUBIREA ARE PRET. Inima se asociaza cu ursuletul de plus intr-o noua simbolistica, pretioasa pentru amatorii de nimicuri

ASEARA TI-AM LUAT MARGELE. Cu ele sau fara ele, nu s-ar schimba mare lucru in aspectul exterior al iubitei. Daca sunt luate de pe marginea drumului, de la tarabele de martisoare. Insa ele arata ca lui ii pasa! Iar ea ar trebui sa fie mai fericita... Daca el nu isi permite sau e prea egoist pentru a-i face cadou o podoaba valoroasa. Ei, dar in asemenea ocazii, valoarea este pur sentimentala! Deci, nu va uitati, fetelor, la banii pe care iubitul - sau sotul, pentru cei care fac deosebirea intre dragoste si casnicie - vine cu un ghiocel si un frumos inel de plastic legat de un snur impletit. Inseamna ca va iubeste! Tarabele sunt invadate de aceste podoabe kitschoase. Si martisoare cu utilitate de bijuterii, din diverse metale, mai mult sau mai putin pretioase. Pentru toate gusturile, pentru toate salariile, astfel incat orice buge- tar - sau chiar somer - isi poate permite sa faca o surpriza femeii din viata lui.

STRATEGII DE MARKETING. Succesul nebun al vanzarilor de la inceputul lunii martie a inspirat si campaniile de publicitate. Creativii mizeaza pe pragmatismul cetateanului din clasa de mijloc, proaspat formata pe la noi, care, ca orice cetatean respectabil, este dispus sa investeasca intr-un obiect de maxima necesitate. Mai ales din dorinta de a-si impresiona apropiatii. Asa s-au nascut televizoarele-martisor, monitoare LCD cu snur impletit, parfumurile cu nume sonore, adaptate la traditia romaneasca, si multe altele. Ca si reclamele pentru promotiile de martisor. Si asa, consumismul respira usurat prin toti porii europenilor romani. Pentru cei care nu-si permit totusi sa ofere iubitei un televizor cu fundita, o bijuterie autentica sau vreo opera de arta, drumurile sunt pline de obiecte colorate care-ti iau ochii. Preturile: pentru toate buzunarele! Doar e sarbatoare populara...

TIMPUL SI DRAGOSTEA. Secolele au trecut peste martisorul nostru. Si l-au schimbat de nenumarate ori pana a ajuns in forma pe care o vedem noi astazi. "Initial, martisorul reprezenta tema timpului. Era un simbol al inceputului unui nou ciclu de vegetatie. De aceea, snurul era impletit din alb si negru", explica etnologul Silviu Angelescu. "Mai tarziu, s-a reinterpretat si a devenit o impletitura de alb si rosu, simbolizand puritatea si fertilitatea. Si s-a adaugat banutul gaurit, care trebuia sa fi fost gasit de cel care il oferea. Simboliza bogatia si norocul. Iar dupa ce era purtat in piept, banul era baut. Adica din acesti bani se cumpara bautura pentru toti, bauta ritual. Acum, martisorul transmite in primul rand un mesaj. Prin continutul lui, cel care il daruieste transmite ceva persoanei iubite. Este o forma de comunicare", mai spune Silviu Angelescu.

MARTURIILE SI CERCETAREA. Simion Florea Marian, unul dintre cei mai importanti cercetatori ai culturii populare romanesti, consemna in lucrarea sa, "Sarbatorile la romani": "In cele mai multe parti din Bucovina, si mai cu seama din Moldova, Muntenia si Dobrogea este datina ca parintii sa lege de 1 martie copiilor sai cate o moneta de argint ori de aur la gat sau la mana". Pana la sfarsitul secolului al XIX-lea, aceasta moneda era "de regula atarnata de o cordea rosie ori de un gaitan compus din doua fire rasucite de matasa rosie si alba, sau dintr-un fir de arnici rosu si unul de bumbac alb, sau si din mai multe fire de argint si de aur. Se numeste martisor, martigus si mart", asa cum reiese din acelesi studiu. Cum nici un obicei popular nu este lipsit de semnificatie, scopul legarii martisorului la gatul sau la manile copiilor era acela de a le asigura norocul in anul care incepea. Anul agrar. Tot martisorul aducea copiilor sanatate: "Ca argintul cu venirea primaverii si peste vara sa nu-i apuce si scuture frigurile", spune Simion Florea Marian.

Kitschul de astazi, ori monitorul cu fundita roz, era, deci, mult mai simplu si, ce e mai important, investit cu puteri magico-protectoare. "El cumula calitatile benefice si stimulative ale metalului pretios (sanatate, belsug), pe cele ale darului facut de cei mari celor mici (noroc), acestora adaugandu-li-se virtutile magice ale celor doua culori - albul, semnificand sanatatea si inocenta, rosul, protejand impotriva bolilor (deochiul, in special, dar si bolile estivale precum insolatia, frigurile)", spune Narcisa Stiuca. "Martisorul era, la origini, un dar aducator de noroc, un talisman (unele traditii vorbesc despre "banuti gasiti" care sunt foarte norocosi) si o amuleta. Acesta se purta de-a lungul celor 9 sau 12 "zile ale Babelor", dupa care era legat in cel dintai pom care inflorea "anume ca sa fie (copiii n.n.) sanatosi si frumosi ca florile pomului respectiv". Mai ales acest gest cu semnificatii magio-simbolice atat de explicite ne evoca un moment ce succeda nasterea copiilor, acela al sadirii (alegerii, uneori) unui arbore (cel mai adesea pom roditor, "ultoan") in dezvoltarea caruia se va fi citit mai apoi viitorul nou nascutului", adauga aceasta.

SIMBOLURI. Esenta obiectelor daruite la 1 martie se pastreaza partial

SFARSITUL MARTISORULUI. Timpul acestuia trecea in vechime la venirea primelor pasari calatoare. In Dobrogea, inlaturarea lui era insotita si de o invocatie asemanatoare celei de la caderea primului dinte, rostita de copii: "Na-ti negretele/ Si da-mi albetele!". "Citim si in aceasta varianta a obiceiului o relatie intima, atat cu cele ce insotesc riturile de integrare si de initiere a copiilor, cat si cu ceea ce am putea numi o «pedagogie ludica», un mod de a face cunoscute ritmurile naturii, evenimentele ei ciclice prin joc, cea mai eficienta metoda de invatare de care dispunea civilizatia traditionala in educarea copiilor", explica Narcisa Stiuca.

Nu doar copiii, ci si tinerele fete erau protejate de martisoare. "Ca si la alte sarbatori (Boboteaza, Sanziene, Sf. Andrei), dar cu mult mai multa discretie si prin acte de mult mai mica importanta, acestea incercau sa-si sporeasca farmecul si frumusetea", arata cercetatoarea. In Muntenia era datina de a se purta martisorul la gat sau la mana. Purtau copiii, indiferent daca erau baieti sau fete. Dupa ce treceau de o anumita varsta, adolescentii ieseau din aceasta categorie, insa fetele inca mai purtau martisor, chiar si dupa casatorie. "Cine poarta martisoare/ Nu mai e parlit de soare", se zicea in popor. Si era vorba despre conservea culorii tenului in timpul verii. Oamenii credeau ca acest martisor ii va apara si de bronzul atat de cautat astazi si atat de detestat in trecut, cand pielea alba era considerata un semn de noblete.

CE A RAMAS. "Principiul magic aflat la baza credintei in forta maruntului martisor este cel al similitudinii: fetele credeau ca atingandu-l de plante sau substante ce simbolizau frumusetea si sanatatea, aceste calitati le erau transmise si lor. Nu avem asadar de-a face cu vraji sau descantece, cu desfasurari magice ample si complexe precum cele prestate de persoane specializate la sarbatorile pomenite mai sus, ci, mai curand, de practici augural-magice marunte, aflate la indemana oricarui cunoscator al codului culturii traditionale", mai spune etnologul Narcisa Stiuca. De aceea s-a si pastrat atat de bine aeasta traditie precrestina a romanilor. Astazi nu se mai stiu semnificatiile initiale, insa oamenii simt ca le aduce noroc. Si au ocazia de a spune ceva dincolo de cuvinte.

OBICEIURILE ROMANESTI S-AU PASTRAT, TRANSFORMANDU-SE

Martisorul contemporan si-a modificat multe sensuri. El a devenit o bijuterie si un simbol al prieteniei sau iubirii, ca atare, este daruit cu precadere femeilor. In locul banutului purtator de noroc s-au ivit felurite alte imagini ale acestui mult ravnit dar divin: cosari, potcoave, trifoi cu patru foi... S-a pastrat si sensul lui de vestitor al primaverii si al unui nou an nu doar in figurarea simbolica a ghioceilor si randunelelor, ci in obisnuinta de a-l insoti de primele flori si de urarea "La multi ani!". Ziua de 1 Martie este una a bucuriei, a surprizei de a primi si de a darui un cadou simbolic, a armoniei, si ea se afla in perfecta consonanta cu anotimpul sperantelor: primavara. Astazi este mai putin important daca el descinde din anticele obiceiuri romane - celebrarea zeului Mars, al razboiului, prin arborarea celor doua culori, a zapezii si a victoriei si vitalitatii, ori a virtuoaselor matroane, prin oferirea de mici amulete si talismane. Cu adevarat important este ca aceasta data din an este un ragaz de veselie, de speranta si de armonie ce aminteste de vremuri vechi si pasnice. Narcisa Stiuca