59% dintre români, dependenţi de televiziune

Dacă înainte de 1989, 58% dintre români se uitau zilnic la televizor, în prezent ponderea consumatorilor zilnici de televiziune este de 92%, arată un sondaj CURS realizat în exclusivitate pentru Jurnalul Naţional. Rezultatele sondajului pe ansamblu arată că, în mare, consumul de radio are aceeaşi pondere, înainte de 1989 şi în prezent, în timp ce numărul celor care citesc presa mai des decât săptămânal sau "foarte des" şi "des" a crescut cu şase procente.

Aşa cum se observă în toate studiile de specialitate, în cele de evaluare a ratingurilor, dar şi a modalităţilor de petrecere a timpului liber, televiziunea este cea care domină cultura populaţiei.

Televiziunea nu este numai un mare consumator de timp liber, ci are efecte majore în ceea ce priveşte informarea populaţiei, divertismentul acesteia şi chiar asupra orientărilor valorice (afectând mai ales orientările valorice ale tinerilor). Tot mai puţini oameni se pot sustrage impactului direct sau indirect al televiziunii, aceasta fiind  zeul modern la care se închină majoritatea oamenilor.

92% SE UITĂ ZILNIC LA TELEVIZOR
Importanţa televiziunii era mult mai redusă înainte de 1989 comparativ cu situaţia din prezent, din două motive asupra cărora nu insistăm aici (dar ele erau legate indiscutabil de timpul de emisie şi de structura programelor). Consumul diferit de televiziune în cele două perioade de timp se observă din graficul "Cât de des vă uitaţi la tv înainte de 1989 şi în prezent?".

Se observă că, dacă înainte de 1989, 58% din populaţie se uita zilnic la televiziune, în prezent ponderea consumatorilor zilnici de televiziune este de 92%.

Mai mult, ponderea consumatorilor "grei" de televiziune, respectiv a celor care petrec zilnic peste trei ore în faţa televizorului, a crescut de la 31% înainte de 1989 la 59% în prezent, această categorie reprezentând de fapt ceea ce se cheamă "audienţa dependentă", categoria celor care nu se pot sustrage "alcoolului" televiziunii, chiar dacă nu conştientizează acest lucru. Am putea spune, forţând puţin lucrurile, că o anumită parte a populaţiei este în pragul înecării în cultura televizuală, nerecepţionând alte produse culturale. Partea optimistă a lucrurilor, dacă există, este că majoritatea acestora sunt pensionari. Partea proastă este că această categorie de populaţie poate suferi de ceea ce specialiştii numesc "pierderea controlului asupra proprietăţii spirituale".

Mai rar decât săptămânal urmăresc emisiunile tv 29% dintre cei intervievaţi, dar numai 2% dintre cetăţenii din România fac parte, în prezent, din categoria "slabi consumatori de televiziune". Dacă înainte de 1989, populaţia consuma produsele televiziuale încercând să reziste îndoctrinării propagandistice, astăzi populaţia nu se protejează deoarece nu cunoaşte, deşi au început să existe tot mai multe studii, impactul negativ al consumului exagerat, şi mai ales de la vârste tinere, de emisiuni de televiziune.

CONSUMUL DE ZIARE/PRESĂ SCRISĂ
Obişnuinţa sau preocupare de a citi ziare împarte populaţia în trei categorii: cea a cititorilor frecvenţi, cea a cititorilor de ziare ocazionali şi cea a celor care nu citesc ziare, niciodată (conform declaraţiei celor intervievaţi în cadrul sondajului).

O asemenea clasificare a tipurilor de cititori facilitează analiza datelor care vizează acest tip de comportament cultural înainte de 1989 comparativ cu situaţia din prezent. Astfel, în ceea ce priveşte prima categorie a cititorilor de ziare, respectiv a celor care citesc presa mai des decât săptămânal sau "foarte des" şi "des", ca variante ale scalei de măsurare a acestui tip de activitate era mai mică înainte de 1989 (30%) comparativ cu ponderea celor care citesc frecvent ziarele în prezent (36%). Vezi graficul "Cât de des obişnuiaţi/obişnuiţi să citiţi ziare?".

Procentul cititorilor ocazionali, respectiv cei care declară că citesc presa mai rar decât săptămânal, lunar, şi chiar mai rar decât lunar, era de 53% în 1989, mai mare decât în prezent, când ponderea este de 43%. Este vorba despre o categorie de cititori care apelează "la ziare" pentru anumite evenimente, când au interes sau sunt "atenţionaţi" în acest sens.

În fine, cea de-a treia categorie, a "necititorilor de ziare", a crescut de la 16% la 21% în cele două perioade de timp, deşi este vorba despre aceeaşi populaţie, evident mai îmbătrânită în prezent. Se pare că unii dintre aceştia au renunţat total la ziare în favoarea televiziunii.

CONSUMUL DE RADIO
Frecvenţa cu care oamenii ascultă programele radio reprezintă un indicator important al consumului cultural, în general, şi de mass-media, în principal. Ascultarea radioului are o suprafaţă de cuprindere (un reach, cum se spune în studiile de audienţă, comparabilă cu cea a televiziunii). Intensitatea consumului, ca medie de audienţă zilnică, de exemplu, este mai redusă.În general, consumatorii de radio se împart în cei care ascultă radio zilnic sau foarte des, cei care ascultă radio de câteva ori pe săptămână sau săptămânal, care pot fi asimilaţi cu cei care ascultă radio des, şi cei care ascultă radio mai rar decât săptămânal, asimilaţi cu cei care ascultă radio rar. Categoria celor care susţin că nu ascultă deloc radio nu apare, de regulă, în sondaje, ceea ce presupune că are o pondere foare mică.

Analiza comparativă a audienţei radio înainte de 1989 comparativ cu situaţia din prezent este realizată de răspunsurile la întrebările "Cât de des ascultaţi radio înainte de 1989 şi în prezent?" (vezi graficul).

Rezultatele arată că, în mare, consumul de radio are aceeaşi pondere înainte de 1989 şi în prezent.

Astfel, cei mai mulţi ascultau radio zilnic, atât înainte de 1989 (57%), cât şi în prezent (60%). Ponderea celor care ascultau radio peste trei ore zilnic era de 30% înainte de 1989 şi de 31% în prezent. Proporţia acelora care ascultau radio sub trei ore zilnic înainte de 1989 era de 27% şi a celor care ascultă în prezent radio sub trei ore zilnic este de 29%. Nici între ponderile celor care ascultă radio de câteva ori pe săptămână sau a celor care ascultă radio mai rar nu sunt diferenţe mari.
Similaritatea consumului de radio pentru cele două perioade, de aceeaşi populaţie, mai îmbătrânită astăzi, arată rolul important şi credibilitatea acestui mijloc de informare în masă într-o perioadă lungă de timp.

Pe de altă parte, ponderile similare ale ascultătorilor de radio, mai ales ale consumatorilor de radio cu frecvenţă zilnică, pot ascunde şi anumite particularităţi legate de motivaţia ascultării radioului înainte de 1989, când apăreau oportunităţi faţă de alte mass-media de a "prinde" posturi străine sau postul Europa Liberă, sau legate de prezent, când o parte semnificativă din populaţie ascultă radio în maşină, ca o modalitate de a valorifica superior (cultural) timpul.

Consumul de radio este mai omogen decât alte mass-media în raport cu diferite categorii socio-profesionale. Diferenţele mari apar, în special, în ceea ce priveşte structura emisiunilor audiate, aşa cum se ştie din studiile de audienţă.

STATUL LA COZI PENTRU A CUMPĂRA ALIMENTE
Apariţia şi utilizarea cozilor pentru a cumpăra alimente poate fi asociată modalităţilor de petrecere a timpului liber doar în măsura în care timpul alocat acestei activităţi consuma din timpul liber al populaţiei, cel puţin înainte de 1989, şi în măsura în care shopping-ul, în special în supermarketuri, începe să devină un obicei de aprovizionare utilizat în prezent şi cu funcţie de divertisment. Înainte de 1989, "statul la coadă" era un fenomen social. După decembrie '89 a fost analizat ca atare în literatura sociologică (vezi Pavel Campeanu România: coada pentru hrană, un mod de viaţă, Bucureşti, Editura Litera, 1994). Dimensiunile reale ale fenomenului statului la coadă nu au fost evaluate până în prezent, deşi el este mereu invocat în studiile care analizează consumul, cu precădere cel din România. Răspunsurile la întrebările "Cât de des stăteaţi/staţi la cozi pentru a cumpăra alimente înainte de 1989 şi în prezent?" (vezi graficul) arată diferenţe definitorii pentru cele două regimuri.

Astfel, 76%, adică peste trei sferturi din populaţia intervievată care a cunoscut situaţia de dinainte de 1989, "stătea la cozi pentru a cumpăra alimente mai des decât lunar, iar peste jumătate (55%) stătea la cozi pentru a cumpăra alimente mai des sau săptămânal. Timpul mediu consumat pentru această "activitate" nu poate fi calculat, dar se ştie că de multe ori se stătea (cu scăunel) de noaptea până ziua la prânz, adică se consumau frecvent 10-12 ore la cozi. Coada începuse să aibă o funcţie de socializare. Se spuneau bancuri la cozi şi există multe bancuri despre statul la coadă.

În prezent, obiceiul de a sta frecvent la coadă pentru a cumpăra alimente (săptămânal sau mai des) deţine un procent de 5% din această populaţie, aici fiind incluşi şi cei care fac cumpărături la hipermarketuri, în special în week-end, când este, de obicei, aglomeraţie. Oricum timpul mediu presupus că este consumat cu această activitate este mult mai redus.

În concluzie, schimbările din stilul de viaţă după 20 de ani de la colapsul comunismului în România sunt semnificative pentru cele două tipuri de societăţi, dar ele devin şi mai relevante atunci când sunt puse în legătură cu diferenţierile sociale, cu realitatea vieţii din comunităţile rurale, urbane şi periurbane, cu devianţa, precum şi cu apariţia stilurilor de viaţă alternative.
Foto: vali bugaFoto: vali bugaFoto: vali bugaFoto: vali buga