A absolvit Princeton şi Universitatea Cuza în acelaşi timp

Marius Beceanu a făcut naveta pentru a-şi susţine examenele

Marius Beceanu a absolvit în acelaşi timp două facultăţi de matematică, una dintre ele fiind prestigioasa Princeton, cea de-a doua, Universitatea "Al.I. Cuza" din Iaşi. A absolvit "Cuza" din Iaşi cu 10 pe linie, în timp ce urma cursurile de matematică la Princeton.

Pe când se afla la Princeton, Marius Beceanu a ajuns să re­pre­zinte prestigioasa universitate la vestitele concursuri de matematică de nivel mondial organizate în SUA (Putnam) şi să se numere chiar prin­tre laureaţi. Meritele lui sunt cu atât mai mari cu cât se ştie că Princetonul are unul dintre cele mai puternice departamente de matematică din lume.

După cum mărturiseşte, este foarte greu să intri ca student la Princeton, pentru că "doar unul din zece este admis". Era în anul I la Matematica din Iaşi când s-a înscris la Princeton. În vacanţele de la Princeton îşi dădea examenele pentru cea de-a doua facultate la Iaşi. L-am întâlnit recent la Iaşi. Poartă ochelari şi, ca orice tip genial, te întrerupe politicos şi cu un aer naiv, pune întrebări simple. Timid, blând, se încurcă în lucrurile simple, dar te dă­râ­mă cu raţionamentele lui mate­ma­tice. Îi plac Internetul, muzica, lite­ratura, prăjiturile, ca şi prietenei sale din Hong Kong.

S-a remarcat de timpuriu, în 1997: pe când se afla în clasa a VII-a a obţinut medalia de argint la Olimpiada Internaţională de Mate­ma­­tică, în următorii doi ani luând bronzul şi aurul. Acest lucru a fost de ajuns pentru a fi primit la Princeton, dar traseul său a avut ca punct de plecare România.

Face parte dintr-o familie de matematicieni, părinţii săi fiind ambii "profesori de mate". A învăţat la Liceul "Emil Racoviţă" din Iaşi şi mărturiseşte că nu se numără printre cei care au muncit foarte mult pentru a avea rezultate. "Pentru olimpiade nu mă pregăteam foarte tare şi, în general, am încercat să studiez serios şi la celelalte obiecte, mi-au plăcut şi literatura, istoria, fi­zica, chimia, informatica", spune Marius.

La terminarea liceului nu era foarte hotărât să urmeze matematica, însă s-a înscris în cele din urmă la facultatea ieşeană. Când a terminat anul I, s-a gândit că poate ar fi bine să ajungă şi la o universitate de top din lume. Aşa a mers la Princeton şi, vreme de trei ani, cât a mai durat fa­cultatea în România, a făcut naveta SUA-Iaşi pentru a-şi da examenele.

Ţine să sublinieze că bursa pe care a avut-o la Princeton nu venea din partea vreunei instituţii româneşti, Guvern sau din altă parte, ci pur şi simplu i-au dat-o cei de acolo, care l-au acceptat foarte uşor. A contat foarte mult faptul că fusese olimpic, dar a dat testările obişnuite, de limbă şi cunoştinţe generale (TOEFL), şi a intrat din nou în anul I. "Am ajuns acolo ca şi alţii din generaţia mea sau din cele precedente, pur şi simplu am avut curiozitatea să văd cum este în Vest. Ştiam că departamentul de matematică de la Princeton este unul din cele mai bune din lume." Dar s-a întors la Iaşi în fiecare vară şi şi-a dat examenele, astfel că a ajuns să ab­solvească matematica în România cu un an înainte să termine la Princeton.

Spune că nu crede că cei din SUA ştiau că mai e înscris la o facultate şi că, oricum, n-ar fi avut nici o importanţă. Iar cei de la Iaşi erau oarecum miraţi că vine de la Princeton şi-şi dă examenele şi în ţară. Recunoaşte că, încă de la terminarea anului I la Iaşi, decanul a aflat că a fost acceptat la Princeton, l-a şi feli­citat pentru acest lucru. Înţelegători, profesorii l-au lăsat să vină să-şi dea toate examenele, şi cele restante, din iarnă, şi cele din vară, în a doua se­siune a anului, fără a se ţine cont în cazul său de prezenţă.

Lui Marius Beceanu nu-i trebuia prea mult să ia examenele. Îşi făcea rost de cursurile tipărite şi, când ajungea acasă, se punea pe studiat. Dădea circa 12 examene, la distanţă de trei zile unul de celălalt. În România a absolvit fa­cultatea cu 10 pe linie, un lucru cu totul remarcabil. Încă de înainte de a termina facultatea tânărul avea deja o lucrare publicată într-un jurnal ştiinţific internaţional, iar de atunci au mai apărut multe altele.  

Nici acum nu-şi explică impulsul care l-a determinat să continue cursu­rile şi în România după ce fusese acceptat la Princeton. Spune că oricum venea în vacanţă acasă: la Princeton, cursurile se terminau în mai, la Iaşi, în iulie, aşa că avea la dispoziţie aproape două luni pentru a da examene.

De altfel, pentru Ma­rius Beceanu facultatea de matema­tică din România a constituit o mică recreere, cu aer romantic. "Cei de la Iaşi s-au obişnuit, mă mai întrebau unii, dar rareori, cum e la Princeton, alţii îmi cereau ajutorul la diverse probleme." În ce priveşte materiile predate, este de părere că sunt foarte diferite: "La Princeton, cursurile erau mai grele, la Iaşi se urmărea o programă mai sistematică. În SUA se punea accent mai mult pe lucrul individual, nu existau seminarii, ci se dădeau doar teme pentru acasă, care contau la nota pe care o luai".

Însă, chiar dacă era printre cei mai buni de la departamentul de matematică, Marius Beceanu nu a avut şi la Princeton 10 pe linie. "Profesorii de acolo acordă mult mai greu note maxime, iar eu urmam acolo nu numai matematică, ci şi alte obiecte." "Acolo vin studenţi din toate colţurile lumii, cei mai mulţi din New York şi New Jersey, mulţi din California, mai sunt şi canadieni, cred că în jur de 10 la sută dintre studenţi sunt străini."

Întrebat dacă ar dori să lucreze în România, spune că nu îl atrage salariul, pe orice post ar fi chemat, şi nu este sigur că în ţară ar putea trece, doar pe baza meritelor, peste etapele de promovare înainte de termen, adică să înainteze repede în grade universitare, cum se întâmplă uşor peste hotare. În plus, este de părere că în ţara natală transpare un spirit de neseriozitate. "Am impresia că atât timp cât în România economia a mers bine, s-au dat contracte de cer­cetare, dar acum s-au tăiat toate fondurile. Ori dacă va merge bine şi apoi, când e criză, se taie fondurile, e o problemă de neseriozitate. Fiecare ministru mai face o modificare, nu este dus nimic la capăt, vor să taie din autonomia universitară".

Deşi încă nu se gândeşte să se întoarcă acasă, recunoaşte că îi lipsesc anumite lucruri: grădina botanică din Iaşi, chiar dacă aşa ceva este şi în SUA, Universitatea "Cuza", rudele, cunoştinţele, cărţile în limba română. Poate tocmai din acest motiv are un sfat pentru tinerii care ar vrea să plece în străinătate: "În străinătate e frumos, să vină, dar cred că depinde şi de caracterul fiecăruia, unii au mai mulţi prieteni aici, în România, se duc la munte, în excursii, probabil că le-ar lipsi acestea atât de mult, că n-ar fi fericiţi, deci n-ar trebui să plece din România mai mult decât câteva luni. Pe alţii i-aş sfătui să se întoarcă dacă au condiţii, dacă nu, nu".

Ce-i lipseşte României ca să o ducă mai bine? "Politicieni mai capabili şi nişte întreprinzători, poate şi un respect mai mare pentru lege. În ceea ce mă priveşte, am mers la vot pentru că mă gândesc că dacă au fost oameni care au murit atunci, la Revoluţie, eu aş putea măcar să votez, dacă am dreptul acesta, să-l exercit. La preşedinte, până la urmă m-am abţinut, adică am pus în urnă un vot gol. În Băsescu nu mi-am pus mari speranţe, dar acum m-a dezamăgit complet."


SE REÎNTOARCE ÎN SUA
Marius Beceanu a terminat Facultatea de Matematică din cadrul Universităţii "Al. I. Cuza" în 2003 ca şef de promoţie, un an mai târziu, în 2004, absolvind mate­matica şi la Princeton. În 2004, a intrat la doctorat la University of Chicago, după ce în primul an a fost la altă universitate americană, dar şi-a urmat profesorul care s-a transferat la Chicago.
A absolvit doctoratul aici în 2009 şi de un an este pe o poziţie post-doctorală la Ecole des Hautes Etudes des Sciences Sociales în Paris, având contract să se întoarcă la o universitate americană şi să lucreze în continuare în cercetare, chiar în această toamnă urmând să revină în SUA.