Acasă la familia Jackson

Sunt în Los Angeles de aproape 24 de ore. Am fost deja la casa unde Michael Jackson şi-a dat duhul, la reşedinţa părinţilor din Encino şi pe Walk of Fame, la steaua dedicată carierei artistului. Până acum nu am auzit nici un fan să discute despre sperma donată pentru conceperea copiilor lui Michael. Nu am auzit nici despre Debbie Rowe. Nici despre testament, nici despre custodie, nici despre droguri, nici despre faliment şi nici despre pedofilie. Am auzit în schimb pe toată lumea apreciindu-i cariera artistică. Muzica, dansul, coregrafia. Dragostea faţă de copii, faţă de oameni, gesturile caritabile şi eforturile lui pentru a schimba lumea în bine. Despre tristeţea lui Michael vorbesc oamenii aici, despre faptul că Neverland i-a fost "furat". Locul în care s-a simţit "acasă" - în sfârşit - şi pe care a trebuit să-l abandoneze în urma unor acuzaţii dovedite nefondate care i-au măcinat 12 ani din viaţă. Şi atunci, întrebarea firească este: pentru cine se scriu atât de multe mizerii şi dezinformări? Pentru cine a creat isteria căreia i-au căzut pradă chiar jurnaliştii, care au luat cu asalt Neverlandul zilele acestea?

MAMĂ, ÎMI PLĂNG FIUL PIERDUT
"Doamna Jackson citeşte mesajele de condoleanţe de la fanii fiului ei. De aceea le punem pe toate aici, în cutia aceasta, iar la sfârşitul zilei le ducem în casă", spune un apropiat al familiei Jackson, care se îngrijeşte de memorialul organizat ad-hoc de fani la poarta rezidenţei familiei, din Encino. Imaginea unei mame îndurerate care la 80 de ani şi-a văzut fiul fără viaţă, şi-a îmbrăţişat nepoţii orfani întrebându-se ce-o mai fi de-aici încolo este cea care îţi spune clar şi răspicat că Michael Jackson a fost fiu, a fost tată şi a fost frate. Prieten, pentru privilegiaţi. Durerea pierderii unui membru de familie nu poate fi mai bine înţeleasă decât de familie în sine.

În ziua morţii lui Michael am simţit acest lucru. Nu am dormit toată noaptea, sentimente ciudate, o durere nedescrisă şi o tristeţe imensă nu mi-au dat pace. Am simţit că am pierdut un membru al familiei. Iar aici, în Encino, m-am întâlnit cu aceleaşi sentimente. L-am îndrăgit pe Michael doar când eram puştoaică, dansurile lui m-au dat gata. Mai târziu însă l-am pierdut în noianul meu de preocupări cotidiene. Şi, totuşi, moartea lui subită şi atât de misterioasă m-a izbit, am rămas fără cuvinte. Moartea n-a fost niciodată mai aproape de mine decât în ziua în care el s-a stins.

FANII CONTINUĂ SĂ ÎNCURAJEZE FAMILIA
Realitatea te loveşte când ajungi în faţa casei din Encino. Acolo sunt adunaţi fraţii, părinţii şi copiii lui Michael, împreună împărţind suferinţa.

Râuri de fani se perindă în linişte la rezidenţa famliei Jackson. Nu sunt foarte mulţi, însă vin constant, de-a lungul zilei. Îmbrăcaţi în hainele cele mai bune, aduc flori, mesaje de condoleanţe, fotografii, jucării de pluş. Aproape tot ce simt ei că vor să lase în memoria lui Michael Jackson. Contrar ştirilor vehiculare pe orice canal media posibil, oamenii veniţi aici vorbesc numai de bine. Toţi, în acelaşi sentiment, de parcă s-ar fi vorbit dinainte. Grădiniţa din faţa casei a pierdut jumătate din gardul viu. O vecină a familiei Jackson remarcă în conversaţia ei cu gardianul: "Aici era verdeaţă, era gărduţ viu. Unde e? A dispărut?"

"L-au călcat în picioare jurnaliştii. Vedeţi că nici cărămizile nu mai sunt....", a adăgat omul care ţine de gardă familiei. Vizavi de casă sunt proptiţi sub umbrele, leşinaţi şi însetaţi, jurnaliştii. Informaţia falsă, cum că Michael va fi depus la Neverland, a tranşat mulţimea presarilor în jumătate. Au rămas la Encino doar jurnaliştii "de rezervă". Caruri tv, cu antene, cabluri şi tot tacâmul de transmisie sunt parcate de-a lungul străzii Hayvenhurst. Contrar tratamentului primit, vecinii s-au arătat foarte toleranţi faţă de prezenţa lor aici. Unii chiar lucrează în industria fimului, cum e de aşteptat, şi sunt obişnuiţi cu decorul.

ENCINO, CARTIER DE BĂTRĂNI
Encino e un cartier mult mai diferit decât Holmby Hills, unde Michael a locuit până în ultimele zile de viaţă. Encino e "Florida" Los Angelesului. E locul unde vârstnicii înstăriţi se adună să-şi petreacă zilele în linişte. Un supermarket la capătul străzii cu bătrânei care împing carturile de cumpărături, o clinică de chirurgie estetică, o bancă modestă, restaurante mici şi fine, străzi curate, linişte deplină şi, cel mai important, locuri de parcare gratis.

Casele din Encino sunt destul de cochete, însă adăpostesc familii care doresc un stil de viaţă departe de zgomotul urban. Nu-i de mirare că recenta tragedie din cartierul lor le-a tulburat viaţa. Poliţia locală a fost nevoită să transmită un ordin prin care le interzice jurnaliştilor parcarea carurilor tv în apropierea casei Jackson. Totodată, autorităţile locale au cerut mass-media prezente la faţa locului să-şi strângă gunoaiele lăsate în urmă: resturi de mâncare, ambalaje, şi alte reciclabile. Strada de acces la rezidenţa Jackson a fost, de asemenea, baricadată, pentru a-i proteja de trafic pe turiştii veniţi să ofere un ultim omagiu şi suport familiei.

NU CRED PĂNĂ NU E CONFIRMAT
Michael e mort de o săptămână, iar detaliile înmormântării lui nu se cunosc încă. Oamenii, fanii pe care i-am întâlnit nu doresc decât un singur lucru: să ştie când şi unde îşi vor putea lua adio de la cel care le-a marcat viaţa. Atât. Vor să ştie fapte, adevărul, şi nu speculaţii. Un bărbat îşi însoţeşte soţia şi fiica la casa părinţilor lui Jackson. Fetele au câte un buchet de gladiole şi zâmbesc. Le-am întrebat cu ce gând se duc acolo. "Vrem să susţinem moral familia. Abia astăzi am avut timp să venim, suntem din Whittier, California. L-am iubit pe Michael, a fost un om extraordinar şi nici nu pot să-mi imaginez durerea familiei lui." I-am întrebat dacă vor merge la Neverland să-şi ia la revedere. Bărbatul răspunde: "Dar e sigur? Am văzut în toată presa, se spune că va fi depus la Neverland, dar nimeni nu a confirmat. Cred numai când un oficial va confirma lucrul acesta".

Un om simplu, cu judecată simplă, gândesc, are destulă inspiraţie să nu creadă în informaţii neverificate. În plus, situaţia în care se află Neverland astăzi, când nimic din ceea ce aparţinea lui Michael nu mai este prezent fizic la faţa locului, când autorităţile au spus clar că starea drumului ce duce la Neverland nu va permite afluxul unui număr mare de vizitatori, toate acestea au subliniat faptul că prezenţa lui Michael la Neverland este un Never-fact. Joe Jackson a spus luni că, sub nici o formă, Michael nu va fi înmormântat acolo.

Şi adaug faptul că Neverland este locul de proveninenţă a 12 ani de coşmar în viaţa lui Michael.