Adevăr şi manipulare: 1933, reprimarea grevei de la Griviţa

Acum 78 de ani, armata a deschis fo­cul împotriva greviştilor care protestau contra guvernului naţional-ţă­ranist. Bilanţul a fost de 7 morţi şi 30 de răniţi. Vă prezentăm aspecte puţin cunoscute despre instigarea la grevă şi represiune, despre eroi au­ten­tici şi despre impostori. 

În luna februarie 1933, Guvernul r­o­­mân s-a confruntat din plin cu efectele sociale ale marii crize econo­mi­ce mondiale. Printre muncitorii ce­ferişti şi petrolişti a izbucnit un val de greve care a luat prin surprindere ad­ministraţia naţional-ţărănistă con­du­să de Alexandru Vaida-Voevod. Primul-ministru a preferat să introducă starea de asediu în locul discuţiilor cu sindicaliştii, provocând iritarea acestora.

La Atelierele CFR Griviţa din Bu­cureşti, "sindicatul roşu", controlat de comunişti, a decis să ignore măsurile puterii şi să protesteze faţă de austeritate. Gheorghe Gheorghiu-Dej, unul dintre liderii sindicatului comunist, a trimis emisari la Cluj pentru a obţine suportul ceferiştilor de acolo şi a colecta fonduri necesare grevei.

În secret, "sindicatul roşu" de la CFR Griviţa a organizat un "comitet de fabrica" la 13 februarie 1933, al­că­tuit din 250 muncitori. Acesta era con­d­us de două comitete executive com­puse din comunişti. Ideea "co­mi­tetului de fabrică" era respinsă cu de­săvârşire de autorităţi, deoarece acesta avea ca model sovietele bol­şe­vice care au funcţionat în 1917 în Rusia. Guvernul accepta la negocieri doar repezentanţii sindicatelor social-democrate înregistrate oficial.

În noaptea de 14 spre 15 februa­rie 1933, autorităţile au decis să-i ares­teze pe liderii "sindicatului roşu" de la CFR Griviţa. Până atunci Gu­ver­nul ezitase să ia măsuri contra co­muniştilor ceferişti, deoarece nu do­rea să tensioneze şi mai mult starea de spirit a muncitorilor. Însă prin crea­rea în secret a "comitetului de fa­brică", sindicaliştii comunişti în­căl­caseră interdicţiile stării de asediu. Printre cei arestaţi s-au aflat principalii conducători ai sindicatului co­munist de la CFR Griviţa: Panait Bo­ga­toiu, Constantin Doncea, Gheor­­ghe Gheorghiu-Dej etc.

Arestarea sindicaliştilor co­mu­niş­ti a încins spiritele printre muncitorii de la Atelierele de vagoane CFR Griviţa. În dimineaţa zilei de 15 fe­bruarie, marea majoritate a muncitorilor au refuzat să înceapă lucrul, de­ter­minându-i şi pe cei care nu se asociaseră iniţial grevei să se oprească.

"Comitetul de fabrică" constituit la 13 fe­bruarie s-a prezentat cu re­ven­di­că­rile greviştilor la directorul Atelie­relor de vagoane, inginerul Atanasiu. Greviştii cereau eliberarea sindicaliştilor arestaţi cu o zi în urmă, dar şi ridicarea stării de asediu, re­cu­noaş­terea organizaţiilor comuniste care fuseseră dizolvate prin decretul din 12 februarie 1933, şi recunoaşterea "comitetelor de fabrică". Directorul Atelierelor de vagoane a refuzat sa negocieze cu "comitetul de fabrică", susţinând că muncitorii erau constituiţi legal în sindicate şi că va discuta numai cu reprezentanţii acestora.

După eşecul negocierilor cu ad­mi­nistraţia, liderii "comitetului de grevă" s-au întors la Atelierele de va­goane, baricadându-se în interior. Autorităţile au reacţionat prompt, astfel că la două ore după declanşarea protestului atelierele erau înconjurate de forţe ale Jandarmeriei şi Ar­ma­tei. Reprezentanţii Guvernului nu au recunoscut legalitatea grevei. Mi­nistrul Comunicaţiilor, Eduard Mirto, susţinea că greviştii au revendicări politice, în condiţiile în care cele economice fuseseră satisfăcute (deşi aplicarea lor nu se făcuse încă). Ame­nin­ţa­rea cu concedierea a fost un alt factor care i-a ambiţionat pe muncitori să nu renunţe la protest, deoarece con­siderau că Guvernul se poartă ne­cinstit cu ei.

În interiorul Atelierelor de va­goa­ne se aflau aproximativ 4.000 de gre­vişti. Prin sunete de sirenă şi prin mo­bilizarea de către agitatori a muncitorilor din schimbul următor, în faţa ate­lierelor s-a adunat o mulţime im­presionantă de oameni. Aceştia s-au so­lidarizat cu cei aflaţi în interior, aruncând cu obiecte contondente spre forţele de ordine. Autorităţile au susţinut ulterior că greviştii au fă­cut chiar uz de arme de foc, fiind îm­puş­cat în cap gardianul public Ion Chi­riţă. După izbucnirea busculadei, mun­citorii veniţi în sprijinul gre­viş­tilor baricadaţi au fost împrăştiaţi pe străzile limitrofe Atelierelor CFR.

În dimineaţa zilei de 16 februa­rie, la ora 4:30, trupele de jandarmi şi ar­mata au înconjurat Atelierele CFR Gri­viţa. Deoarece muncitorii nu au avut nici o reacţie, la ora 6:00 comandantul operaţiunii, lt. col. Hotineanu, i-a somat pe grevişti să se predea. Au­to­­rităţile au susţinut ulterior că reac­ţia muncitorilor a fost violentă, ri­pos­tând cu focuri de armă din inte­rio­rul atelierelor. La ora 6:30, au­to­ri­tă­ţile au anunţat că dacă în cinci mi­nute greviştii nu se predau, vor tra­ge în plin. O parte a manifestanţilor au să­rit gardul atelierelor în acel mo­ment, pierzându-se prin împrejurimi.

După expirarea celor cinci minute a urmat un foc de avertisment în aer. În comunicatul oficial autorităţile au anunţat că nu au tras mai mult de două salve în plin, în condiţiile în care şi muncitorii foloseau arme de foc contra soldaţilor. După 15 mi­nu­te, jandarmii şi militarii au putut intra în curtea atelierelor, iar până la ora 7:30 toţi greviştii, în număr de 2.000, s-au predat.

După ce autorităţile au pătruns în Atelierele CFR Griviţa, au ridicat trei morţi. Răniţii, în număr de 34, au fost duşi la spitalele CFR Witting, Filantropia, Colentina, Militar şi Brân­coveanu. Ulterior dintre aceştia au mai murit 4 muncitori. Alţi 20 mun­citori cu răni uşoare au fost duşi la sediul Corpului Gardienilor Pu­blici, unde au beneficiat pe ajutor me­dical.

"Martirul" Vasile Roaită
Printre sacrificaţii represiunii din 16 februarie 1933 s-a numărat şi ucenicul Vasile Roaită, de 19 ani. El a rămas în mitologia comunismului românesc ca cel care a tras sirena pentru a anunţa de­clan­şa­rea grevei din cartierul ceferist. Se pare însă că Roaită nu a fost decât un erou "fabricat" de propaganda comunistă. În 1997, Constantin Negrea, muncitor la Atelierele CFR Griviţa, a declarat că el fusese cel care a tras sirena pentru a-i anunţa pe muncitorii ceferişti de grevă. Negrea a dezvăluit că în 1944, Gheorghiu-Dej şi Chivu Stoi­ca l-au rugat să renunţe la "me­ritul" său în favoarea lui Roaită. Un "erou" mort servea mult mai bine propagandei, şi nu cerea nici un fel de compensaţii.