Anul Caragiale

2012 a fost declarat „Anul Caragiale”. Se împlinesc 100 de ani de la dispariţia marelui dramaturg român Ion Luca Caragiale şi 160 de ani de la naşterea sa. În fiecare zi, în Jurnalul Naţional, veţi găsi o vorbă de-a lui Nenea Iancu.

Moftangii – Rromânul
Moft! Mofturi! O, Moft! tu eşti pecetea şi deviza vremei noastre. Silabă vastă cu neţărmurit cuprins, în tine încap aşa de comod nenumărate înţelesuri (...)– toate, toate cu un singur cuvânt le numim noi românii moderni, scurt: MOFT.
Moftangiul este eminamente român; cu toate astea, înainte de a fi român, el este moftangiu.
Născut dintr-o familie săracă, dar onestă, el este fiul operelor sale, şi, deşi democrat prin naştere, el face parte din aristocraţia inte­li­genţii, a meritului, ştiinţei, artei, culturii ş.cl.

Dar... născut dintr-o veche familie de adevăraţi boieri, cari au ştiut totdeauna să pună interesul patriei mai presus de interesele de clasă renunţând la privilegii, el, aristocratul get-beget, este adevăratul democrat...
Moftangiul este patriot hotărât, naţionalist exclusiv, român până în măduva oaselor! Toată lumea trebuie s-o ştie!

Guvernamental, sau, când din ne­norocire nu se poate asta, opo­zant, moftangiul felicită Rrromânia în cazul întâi, o deplânge în cazul al doilea, în ambele cazuri o iubeşte până la nebunie. De aceea, el urăşte cu furie tot ce nu e român, tot ce nu e naţional.

El stimează agricultura, dar visează o industrie mare naţională, care să ne scape de tributul ce-l dăm străinilor: ceea ce-l înspăi­mân­tă este o cucerire a Rrro­mâ­niei pe terenul economic de către infamii de străini, ajutaţi de co­piii vitregi ai ţărişoarii lui!
E om de partid, câtă vreme nu-i vorba decât de vederi asupra po­li­ticii interioare. Îndată însă ce e vorba de a ne prezenta faţă cu străi­nii, el crede că toţi românii tre­buie să uite micile pasiuni şi, dân­du-şi mâna frăţeşte, să pă­şească strâns uniţi faţă cu primej­dia economică, politică, socială şi culturală a Naţiunii! Inimicul comun este străinul! jos Străinismul!! sus Rrromânismul!!!

Oricine gândeşte altfel... e un trădător!
Moftangiul se găseşte în toate clasele sociale; speţa lui furnică pe toate căile de comunicaţie (afară de rare excepţii, cu bilet gratuit) şi e incuibată din cele mai mândre palaturi până în cea mai mod­estă odaie de hôtel garni.

Moftangiul poate avea sau nu profesiune, poate fi sărac sau bogat, prost ori deştept, nerod ori de spirit, tânăr, bătrân, de un sex sau de altul sau de amândouă, el a fost, este şi va fi rrromân adevărat... Să te păzească Dumnezeu să ataci Rrromânia lui oricât de pe de­parte, căci moftangiul român e aci gata să te zdrobească.

Moftangiul român este:
Din clasele primare până la baca­laureat ? anarhist;
De la bacalaureat până la primul examen de universitate – socialist;
De la primul examen până la licenţă – progresist;
De la licenţă până la slujbă – liberal;
De la slujbă până la pensie – conservator.
De la pensie încolo împărtă­şeş­te principiile tinerimii universi­tare... Fii sigur că ai să-l găseşti oriunde e vreo manifestaţie mai mult sau mai puţin politică ori nepoliticoasă a studenţilor mai mult sau mai puţin rrromâni!