“Azi Ţara Te slăveşte-n versuri, Femeie Eroină”

Imaginea de “mamă iubitoare” a poporului a venit cu vizite studiate în mijlocul suferinzilor de pe urma calamităţilor naturale, în satele distruse de inundaţii, unde Elena Udrea a împărţit pantofi cu toc femeilor şi ciocolată copiilor, şi s-a fotografiat artistic în mijlocul oamenilor, care o privesc cu dragoste. Recunoaşterea internaţională a meritelor sale este o componentă necesară în construirea personajului pe care vrea să-l interpreteze. Aşa apar articole elogioase în ziare de prestigiu din străinătate, ca de exemplu cel apărut în 19 iulie 2010 în The Independent. “Până săptămâna trecută nici măcar nu auzisem de Elena Udrea, dar acum aş vrea să o îmbrăţişez”, îşi începe articolul publicat în ediţia electronică a Independent on Sunday Joan Smith. Explicând că Udrea este ministru al Turismului în România, ţară afectată de inundaţii, şi că a mers în satul Săuceşti cu 20 de tone de ajutoare, între care şi ciocolată şi cutii de pantofi cu tocuri înalte, Smith”. Ea susţine că gestul ministrului arată “o înţelegere superioară a naturii umane”. “Când se întâmplă lucruri îngrozitoare, oamenii îşi pierd temporar perspectiva viitorului. O pereche de pantofi frumoşi nu aminteşte numai de o altă lume; ci este şi o promisiune că va veni un moment când vei aparţine din nou acelei lumi”, explică autoarea.

Gabriel Oprea: “Doamna Elena Udrea este un om a cărei ascensiune politică nu s-a bazat doar pe vorbe, ci şi pe fapte. V-o spune un om care nu o laudă nici pe maică-sa dacă nu merită, ca să fie foarte clar”

De asemenea, Cristian Boureanu a arătat că Elena Udrea reprezintă “motorul unei generaţii”, reprezintă femeile curajoase care muncesc şi “care sunt chemate să dea ora exactă în politica românească”. Recunoaşterea lui Traian Băsescu a fost exprimată public, chiar dacă a inclus o mică rezervă, legată de necesitatea parcurgerii a încă unei etape până la funcţia cea mai înaltă în stat: “Funcţiile înalte de tip prim-ministru, de preşedinte, implică o experienţă de viaţă. Nu e suficient să fii inteligent, aici v-o descriu pe doamna Udrea... Inteligent, ambiţios, capabil de negociere, extrem de rezistent în bătălia politică... Deci, aş spune, la vârsta dânsei, 36, 37 de ani, un politician, unul dintre cele mai bune produse ale politicii în PDL în ultimii ani”.

Albastrul de Voroneţ şi frunza de Pleşcoi

O brunetă spaniolă a declarat că a cumpărat Soarele şi, evident, este proprietara lui. Ceea ce e o tâmpenie. Soarele este al dlui Oltean şi al organizaţiei de Bucureşti. Proprietar pentru totdeauna, nu pe zece ani ca la închirierea spaţiilor comerciale. Şi, desigur, cea mai preţioasă rază este Elena Udrea. Strigătul Robertei Anastase, veniţi să luaţi lumină de la Elena, completează fericit eforturile dlui Flutur de a mangli de la Patriarhie Lumina de Paşti. În plus, demonstrează că motivul luminii în politica românească, de la Elena Ceauşescu până la blonda astrală de la Cotroceni, este o constantă viguroasă. Devenirea blondei care, în mod strălucit, cu pasiune şi curaj, pune murături, croşetează, face parcuri, călăreşte şi o flendureşte pe nisipul litoralului, spre binele turistic al ţării, a fost excepţional intuită de un poet dedicat celeilalte Elene, proprietară de lumină, Elena Ceauşescu, în “Luminoasa Ţării Eroină”, pe scurt, delicat adaptată: “Cosânzeano/cu-albaştrii ochii tăi ca Voroneţul... se înalţă viitorul tău ferice...”.

De la albastrul de Voroneţ la frunza de Pleşcoi nu e decât un pas. Sub stindardul UE, lirica dedicată blondei care înlocuieşte Paştile este fericită completată de ministrul de Externe. Zice versul baconschian: “Eşti inteligentă, eşti frumoasă, eşti tenace”. Greu să-i rezişti farmecelor. Remarcabil completat de Turcanca: “Are forţă, energie, are curaj...”, poate întruchipa competent spiritul Kill Bill (după viol) în politica românească. Viitorul politic al Elenei Udrea bate la uşă. Pictorii îi vor imortaliza decolteul şi vuitonul, Pleşcoiul va deveni loc de pelerinaj, prima frunză a ţării va atârna deasupra catedrelor în şcolile patriei. Fiindcă i se urcă la cap, va fi convinsă că ea este chiar ce-i declară pupincuriştii. Nimic nou sub soare. Mitul se construieşte viguros, după tradiţia înălţării Elenelor, de către poeţii din partid, “care-n slăvi ne urcă frunza brand de ţară”... în fericită concordanţă cu trecutul luminos: “Eroinele muncii sunt frumoase ca luna mai...”.

Şi nu e totul. Conform datinei nepotiste, o dată cu ascensiunea fulminantă a noii Elene, prima doamnă a ţării va ajunge, mai repede decât credeţi, domnul Cocoş.

• Răzvan Bărbulescu