Bani negri, pe spatele spitalelor de stat

Click pentru a mari imaginea


În 90% din cazuri, în România, investigatorul principal este chiar directorul medical al spitalului, astfel că acceptul necesar al administraţiei şi al managerului devin simple formalităţi. Ulterior se aleg pacienţii voluntari, care acceptă pe propria semnătură, dar nu primesc nici un ban, se semnează contractul şi începe testarea. Investigatorul versat, şef de clinică, realizează toate tratamentele şi analizele pe banii spitalului, adică din bani publici. Pentru fiecare pacient, investigatorul primeşte un punctaj şi, evident, o sumă de bani în dolari sau, mai rar, în euro.

Aici intervine şmecheria: investigatorul apare ca persoană fizică şi îşi dă o adresă privată, nu cea a spitalului, astfel că banii ajung direct în buzunarul personal. În Occident, contractele de prestări servicii pentru astfel de studii se fac pe unitatea spitalicească, care încasează şi banii. La noi, lucrurile stau cu totul altfel.

STUDIU DE CAZ
Unul dintre medicii investigatori care au la activ mai multe astfel de studii este deputatul pedelist Iosif Ştefan Drăgulescu, rector al UMF Timişoara şi director medical al Institutului de Cardiologie din Timişoara. Conform propriului curriculum vitae, profesorul timişorean a participat la peste 20 de studii multicentrice internaţionale ca investigator principal. În plus, la capitolul granturi şi proiecte finanţate, numai în anii 2004 şi 2005, el a fost director la două proiecte de studii cardiologice şi membru în echipa de cercetare la alte trei proiecte.

Ce nu apare nici în declaraţia de avere şi nici în CV-ul profesorului Iosif Ştefan Drăgulescu sunt câteva studii pe care le-a desfăşurat la institutul de cardiologie pe care îl conduce şi pentru care plăţile s-au făcut pe persoană fizică, la adresa sa de domiciliu. Astfel, pe mai multe astfel de contracte, numite Clinical Trial Agreement, Institutul de Cardiologie Timişoara apare la rubrica "host", adică "gazdă", iar plăţile s-au făcut în contul "payee name", adică "numele destinatarului plăţii", persoana fizică Ştefan Iosif Drăgulescu.

Conform documentelor intrate în posesia Jurnalului Naţional, costurile unui studiu pentru un produs destinat cardiologiei se învârt în jurul sumei de 120.000 de dolari americani. Costul per pacient variază între 800 şi 1.000 de dolari SUA. Medici din cadrul spitalului ne-au declarat însă că, la majoritatea studiilor, se folosesc personalul, aparatura, utilităţile şi materialele sanitare ale spitalului "gazdă", adică ale Ministerului Sănătăţii. Pe contracte se trece adresa Institutului de Cardiologie, adică strada Gheorghe Adam numărul 13 A din Timişoara.

Însă extrasul de plată al uneia dintre tranşele de bani dovedeşte fără echivoc cum profesorul Drăgulescu a primit doar pentru o parte a unui studiu suma de 2.320 de dolari. Documentul, clasificat "confidenţial" ca şi celelalte contracte dintre companii şi spitale, indică drept sponsor compania G.D. Searle & Co. La rubricile "investigator" şi "destinatar de plată" apare Drăgulescu Ştefan Iosif, în timp ce rubricile "instituţie" şi "departament" sunt goale. Dovada este "Payeee Address", adică adresa la care s-a făcut plata, care este strada Ofcea numărul 11 din Timişoara, adică exact adresa de domiciliu a investigatorului principal Ştefan Drăgulescu.

Instituţiile de control sunt însă "anesteziate" chiar şi în faţa dovezilor. De exemplu, în cazul profesorului Drăgulescu, care este şi rector al UMF Timişoara, şi director al Institutului de Cardiologie, există un raport al Curţii de Conturi, care nu este însă accesibil nici măcar structurilor de control din poliţie. Ca o ironie, o copie a acestui raport este "etanş" ţinută sub cheie chiar la institutul timişorean.

Click aici pentru "Dovada plăţilor făcute în contul doctorului Drăgulescu. Studiile realizate în spitalul de stat sunt plătite, pe cap de pacient-cobai, în buzunarul "investigatorului". când este cointeresat chiar directorul clinicii, acceptul instituţiei este garantat" (fişier PDF).