Bonu’ şi votu’

După vanghelioanele din iarnă, şeful pesediştilor bucureşteni s-a gândit să înfiinţeze şi tradiţia micilor festivi şi berii trezite împărţite pe de-a moaca poporului de 1 Mai.

Cum treaba asta trebuia să aibă un nume, marele micar al neamului, Daniel Marean Vanghelie a cugetat şi a botezat-o „1 Mai românesc". Ar fi păcat să interpretăm pomanageala, îmbrâncelile şi mitocănia drept ceva care are legătură cu specificul nostru naţional.


Behăieli şi înghionteli
Când am ajuns în Parcul Izvor, pe fondul unor behăieli populare clamate de pe scenă de diverşi rapsozi, lumea adunată practica un dans ciudat, semănând cu o combinaţie între o mişcări de wrestling şi placări de rugby. În jurul unor activişti coloraţi în roşu de partid, cete de oameni se înghesuiau să apuce bonuri de mici şi bere. Gospodine, pensionari dar şi juni superiori din punct de vedere fizic celorlalţi se aflau într-o competiţie derizorie, al cărei premiu erau patru mici şi o bere.

Fericiţii câştigători ai acestei prime etape intrau într-o altă fază a concursului, mai puţin violentă, dar solicitantă. Trebuiau să se aşeze la nişte cozi imense într-un fum dens, scos de grătarele pe care sfârâia carnea pesedistă. Toată povestea semăna cu un parc de distracţii pentru sado-masochişti. Probabil domnii Geoană şi Vanghelie au considerat faimoasele bonuri drept un aconto pentru voturile acordate la europarlamentare, când primarul Sectorului 5 o să mai împartă şi telefoane mobile, bidinele, mop-uri sau mai ştiu eu ce.

Ploaia sprage turma
Cei care terminau şi etapa a doua şi deveneau fericiţii posesori ai produselor de îngurgitat se aşezau frumos pe iarbă, să înfulece. Am văzut cucoane de partid care îşi dădeau jos pantofii cu toc, de sărbătoare muncitorească, scoteau din genţi câte o păturică bine rulată pe care o desfăşurau şi se apucau să înfigă scobitoarea-n carnea tocată prăjită prost. Ne-am întrebat cum de nu le-a trecut prin cap conducătorilor social-democraţi să facă, pe lângă tricouri şi şepci şi prosoape cu sigla partidului, pentru protejat de murdărie posteriorul membrilor.

Pe la cinci şi ceva spre şase, cerul nu a mai ţinut cu partidul. S-au rupt norii şi a început un potop care a stins grătarele. A început o buluceală teribilă spre ieşirile din parc. Aşa cum au arătat şi colegii de la o televiziune, de moment au profitat poliţiştii comunitari şi jandarmii din zonă, care au sărit să ia cartoane cu mici cruzi, pentru acasă şi box-uri de bere, că „şi ei e oameni".

În staţia de autobuz din proximitate, unde mă băgasem sub o streaşină, am constatat că în urma sărbătorelii PSD a pierdut cel puţin două voturi. Şaormarii din spatele unui ghişeu înjurau de mama focului: „Futu-vă-n cur cu pomana voastră, că n-am avut vânzare!"


Râde iarăşi primăvara, mici şi ploaie peste ţară
A mai trecut un 1 Mai, nu ştiu cât de muncitoresc, dar plin de personaje politice, murat în alcool, îmbuibat cu mici. Între plimbatul prin mulţime al lui Mircea Geoană, devenit un fel de moaşte social-democrate şi performanţele cavaleristice ale Elenei Udrea, care şi-a suit cu greu fundul rotunjor pe spinarea unui sărman cal, "poporul" a petrecut obişnuit.

Junii au făcut pileli straşnice la mare, iar imnul compus de nesfârşitul compozitor Moga pentru relansarea turismului românesc nu a entuziasmat pe nimeni prea tare. Bucureştenii fără dare de mână, ba chiar şi unii activişti de partid aduşi din provincie au paranghelizat cu Vanghelie la Parcul Izvor.

De 2 mai, o altă amazoană PDL, doamna tânără şi sportivă Ridzi s-a băgat în seamă pe la diverse dănţuieli şi competiţii de ţurcă şi paint-ball, lucru trecut cu vederea de cei care perpeleau fleica la munte la mare sau acasă. În plus, a plouat în rafale scurte şi puternice, ca un duş rece pentru ăia care consumară în exces.