Ce înseamnă o schimbare de premier în România

În timp ce marea majoritate a mes­te­că­torilor de talaş din viaţa publică vor răsuci pe toate feţele întrebări stu­­pide care acompaniază fiecare schim­bare de premier: „Cum a fost man­­datul proaspătului decapitat? Cine va fi următorul premier?”, eu cred că este necesară, pentru comple­ta­re, o privire din „interiorul” Palatu­lui Victoria pentru a înţelege evenimentele care sunt în plină des­fă­şu­ra­re, secvenţă cu secvenţă. Eu le-am tră­it într-o altă guvernare, dar Ro­mâ­nia se încăpăţânează să nu se schim­be, metehnele administraţiei sunt aceleaşi.

 < Primii dezorientaţi după demisia lui Boc, pe lângă o bună parte a românilor, vor fi… SPP-iştii. SPP-iştii scunzi de statură găsiţi pentru a se potrivi anvergurii fostului premier vor fi rapid înlocuiţi probabil cu unii mai falnici şi mai trainici. Aceşti SPP-işti scunzi vor avea probabil aceeaşi soartă pe care au avut-o unii SPP-işti înalţi ca brazii din dispozitivul premierului Călin Popescu-Tăriceanu – aceeaşi deferenţă cu care erau priviţi atunci când demnitarul era în funcţie se va transforma într-o ţâfnă duş­mă­noasă, de parcă ei sunt vinovaţi că au primit „obiectivul” Boc spre păzire. Stigma îi va urmări cel puţin câteva luni, îi va marginaliza şi le va încetini progresul în carieră. În loc de a vedea în ei nişte oameni care au încercat să îşi facă datoria, vor fi puşi la stâlpul infamiei pentru că au avut urechea demnitarului pe perioada unui mandat aproape complet.

< Al doilea rând de dezorientaţi vor fi cei din sânul serviciilor secrete. Un nou premier înseamnă un nou vicepreşedinte CSAT, adică un al doilea cel mai important „beneficiar” al sintezelor produse de aceste structuri. A se citi în subsidiar un nou „vector” cu putere de a decide bugetul, de a mai face ceva schimbări, de a cere noi date. A se citi tot în subsidiar că acest nou „obiectiv” are probabil plăceri, neplăceri, scheleţi în dulap, amante, înjurături preferate, vecini slobozi la gură, slăbiciuni, corupţi în apropiere – toate trebuie „reîm­pros­pă­tate” faţă de datele existente deja. Profilul psihologic trebuie studiat cu atenţie. Serviciile noastre vigilente vor face ceea ce fac mereu: un snop de plicuri informative de la „băieţii de la sinteză” transmise identic la cabinetele 1 şi 2 (noul Premier este urmaşul Cabinetului 2, dacă nu v-aţi prins că sistemul are foarte multe părţi neschimbate) – dar vor exista chestii suplimentare „doar pentru ochii dumneavoastră”. Acest „doar pentru ochii dumneavoastră” se referă nu doar la prima funcţie în stat, ci şi la o doamnă foarte blondă, care va avea în continuare un rol de jucat.

< Al treilea rând de dezorientaţi vor fi în Departamentul Pregătire Şedinţe de Guvern. Vajnicii angajaţi, care stăteau ascunşi în cele două zile penibile dinaintea plecării intempes­ti­­ve a lui Radu Vasile cu ficusul în braţe de la Palatul Victoria, stau acum, când analiştii neamului analizează profund situaţiunea naţiunii, cu un snop de acte normative în braţe. Vor exista angajaţi obscuri în ministere care şi-au smuls părul din cap încercând să „scoată” o hotărâre de guvern timp de 6 luni, au trecut-o prin furcile caudine ale Ministerului Justiţiei şi al Finanţelor, au negociat fiecare vorbuliţă cu departamentul juridic, cu departamentul legislativ, cu directorul de cabinet, cu secretarul de stat, cu ministrul, cu Secretarul General al Guvernului, au vă­zut-o trecută şi de şedinţa de guvern, însă nu o vor mai revedea vreodată. Actul normativ care nu a apucat să „prindă Monitorul” – cod birocratic pentru transmiterea oficială, sub semnătură, către Monitorul Oficial în vederea publicării oficiale, la o dată care să fie înainte de data publicării în Monitorul Oficial a decretului care consfinţeşte vacantarea funcţiei de premier – acel act va dispărea într-o gaură neagră şi nu se va mai regăsi. Oameni riguroşi şi care suflă şi în iaurt vor aştepta instrucţiunile noului şef, iar acesta nu este premierul interimar – acesta va avea puterea efectivă a portarului de la Palatul Victoria. Va fi chiar mai puţin puternic decât şeful de la Corespondenţă, un simpatic fost zidar care cântă pe coridoarele Guvernului. Acel om poate opri o hârtie, o poate direcţiona unde crede de cuviinţă, o poate transmite catre ministere.

< Al patrulea rând de dezorientaţi vor fi consilierii premierului şi aparatul de lucru. Îmi amintesc un episod simpatic, de traversare între doi premieri, în care cineva de la administrativ cu lista în mână bătea la fiecare uşă ca să vadă dacă mai „trăieşte” cineva înăuntru. Se schimbă birouri, dispar oameni cheie din jurul demnitarului, îşi fac loc alţii, iar cei de la administrativ vor fi pregatiţi cu numere „foarte uşor de reţinut” – a se citi uşor urmăribile şi cu un foşcăit ciudat de fond. Noii veniţi întreabă cu ton de poruncă unde sunt secretarele – secretarele sunt aceleaşi, surprinzător de curioase să te întrebe câte în lună şi în stele. Vrei o altă secretară? Ah, dar nu se poate, sunt blocate posturile, iar Monica este o fată simpatică, o să vă înţelegeţi de minune, garantez pentru ea – fată serioasă, harnică, muncitoare. Singurii care „rămân la post” sunt „baieţii de la tehnic” şi aceeaşi stenografă care a stenografiat celebrele stenograme PSD – vă amintiţi scandalul din 2004. Şi cei de la Biroul Special – arhivarii şedinţelor de guvern şi păzitorii straşnici ai secretelor statului.

< Al cincilea rând de bulversaţi vor fi cei care vor vedea noul nume: Cătălin Predoiu. Predoiu? Fostul avocat pe chestiuni comerciale al lui Dinu Patriciu. Se va continua lupta cu mogulii ticăloşi şi, desigur, strategia anticorupţie. Predoiu – cel care a fost uns ministru de Călin Popescu-Tă­riceanu. Predoiu – un liberal autosuspendat, conform propriei declaraţii din 2008 – ar fi interesant de găsit aici încadrarea juridică. Cancan va relua un articol, tot din 2008, în care întreba dacă ministrul are neamuri în SRI/SIE – întrebarea va fi evitată discret. Ţara are probleme – zăpezi, puzderie de normative FMI – să nu ne ocupăm de fleacuri, totuşi.

< În fine, al şaselea rând de bulversaţi vor fi politicienii care vor trebui să se repoziţioneze rapid. Tabăra lui Blaga, care va fi pe cai mari, sau tabăra omniprezentei blonde? Sau poate e mai simplu de ajuns la Oprea – puterea lui va fi mai mare dacă gu­ver­nul va fi mai şubred. Naufra­giaţii din corabia guvernamentală vor fi pescuiţi apoi repejor – o parte mă aş­tept la Cotroceni, ca premiu de con­so­­lare, o parte trimişi să candideze cu aplomb în locuri unde lumea vrea să îi ia cu omor.  Pre­şedintele proba­bil nu va da şampanie pentru noul gu­vern, având în vedere condiţiile date.

< Despre ultima categorie de dezorientaţi – românii obişnuiţi – nu mai comentez. De ce? Pentru că nu îi va băga nimeni în seamă în săptămânile ce vin. Da, chiar şi după manifestaţii. Da, chiar şi pre­su­punând că aceste manifestaţii ar continua. Cineva va spune: ei să se mul­ţu­mească cu un cap pus pe tavă, ce, nu e de ajuns??! Şi uite aşa, după în­de­lungi prelungiri şi zvârcoleli, ştiuca birocratică, Sistemul, a mai înghiţit un mormoloc – unul de-i zicea Boc.

• Text apărut pe site-ul contributors.ro