Ceaiul fierbinte, tratament pentru ciumpalacii şi viermii îngheţaţi

Dan Grosu este un tânăr braşovean, student la Finanţe, Asigurări Bănci şi Burse de Valori ASE Bucureşti, iar colegul său, Tony Godeanu, este din Craiova şi studiază la Universitatea Româno-Americană. La fel ca majoritatea tinerilor prezenţi în Piaţa Universităţii, au simţit şi ei fiorul protestelor şi au înţeles că au o datorie de îndeplinit. Până să vină frigul au protestat şi ei, la fel ca toată lumea, apoi, odată cu zăpada, s-au gândit că pot să facă mai mult.

Totul a început în bucătăria tine­rilor, când prietena colegului Go­deanu şi-a exprimat regretul faţă de oamenii care stau şi îngheaţă în Piaţa Universităţii. Şi-atunci, având şi destul de mult ceai în casă, tinerii s-au pus pe treabă. Au început cu bani din buzunarul propriu pentru primele trei zile, iar acum folosesc şi produsele pe care le aduc protestatarii. Au vorbit în Piaţă şi fiecare aduce ce poate. Cutii cu pliculeţe de ceai, zahăr, iar apa nu costă, se fierbe. În prima zi au început cu 50 de litri în oale mai mici, repetând procesul timp de şapte zile.

Apoi cei doi s-au văzut nevoiţi să crească producţia de ceai, cantitatea iniţială fiind insuficientă pentru toţi manifestanţii, aşa că au împrumutat oale mai mari, de cinci şi zece litri, şi-au reuşit să crească producţia la 70-80 de litri de ceai în fiecare zi. Să încălzească şi mai mulţi oameni şi poate, când o să fie vremea mai bună, să iasă mai mulţi să continue protestele. Dacă se opresc, nu-i mai bagă nimeni în seamă, spun băieţii. „Ne apucăm pe la patru jumate, iar pe la şapte jumate seara terminăm. Folosim oale de cinci şi zece litri acum. Am avut şi mai puţin, am început cu oale de doi şi trei litri şi ne-am chinuit la început, dar acum am împrumutat oale mai mari şi merge toată treaba mai bine. Avem şi-o pâlnie mai mare, e ok. Oalele le-am împrumutat de la vecinii din bloc, ne-au ajuat care cum au putut. După aia am umblat după bidoane mai groase, să ţină mai mult timp ceaiul cald, să fie totul bine”, spune Dan Grosu.

Din 200 de oameni, 10-15 fac mişto
Tinerii o fac din suflet, iar dacă este nevoie de bani pentru transport, dau din buzunarul lor. Şi vor conti­nua să facă asta, cât timp vor ţine protestele. Nu îi supără nimic atât de grav, dar sunt unii oameni care nu apreciază ceea ce fac şi într-un fel îi doare. Din 200 de oameni se găsesc 10-15 persoane care să îşi bată joc de ei. Dar trebuie să treacă peste, spun băieţii, pentru că ceilalţi au nevoie şi îi apreciază cu adevărat. Iar majoritatea decide, întotdeauna.

Sunt unii oameni, mai ales pe partea cu Teatrul Naţional, care doresc ţuică, whisky, îi întreabă din ce e ceaiul, dacă sunt de la vreun partid, dacă sunt de la Opoziţie, dacă sunt de la PDL. „Nu suntem de niciun fel. Suntem doi studenţi care am pornit să facem o chestie din suflet pentru oameni, să ţinem flacăra vie în Piaţa Universităţii. Unii dintre ei mai vin şi băuţi, ne iau la mişto, dar sunt foarte puţini. Restul, marea majoritate, ne mulţumesc, ne susţin, ca să putem fi în continuare, în fiecare seară, prezenţi aici, la proteste. Suntem întrebaţi: «din ce e ceaiul», «de ce n-ai făcut de lămâie», «aseară a fost mai bun ceaiul, da’ las că merge şi ăsta», «îţi aduc prune să faci ţuică, facem la cazan, punem în bidoane mascate, să bem ţuică», şi toate ne­buniile. O dată m-am apropiat de un bărbat, aveam bidonul în mână şi l-am întrebat: «ceai?» şi îmi răspunde arogant: „ce să am, n-am nimic». Am auzit toate nebuniile, spune Dan.

Însă cei doi tineri nu sunt singurii care îi încălzesc pe românii din Piaţa Universităţii. Elevi de la mai multe şcoli s-au mobilizat, au pus bani la comun şi-au venit în Piaţă să ajute şi ei. Au cumpărat ceai şi cafea din banii strânşi, apoi au mers cu bidoanele prin mulţime să ofere un pahar de căldura celor care le reprezentau nemulţumirile. „Ne-am strâns de la mai multe şcoli şi licee şi-am venit în Piaţa Universităţii să ajutăm şi noi cum putem. Am adunat bani şi-am cumpărat ceai, cafea şi aducem oamenilor de aici, pentru că este frig şi e greu să rezişti, ne-am gândit să facem ceva pentru ei să-i susţinem”, spune Roşu Maria, o tânără de 18 ani.

Alţi trei tineri studenţi din Ploieşti vin în fiecare seară în Piaţa Universităţii cu două oale pline cu ceai şi pahare pentru manifestanţi. „Ideea a fost a noastră. Suntem trei colegi studenţi, şi din bursa pe care o avem aducem un ceai să încălzim lumea. Suntem alături de oameni pe reţelele de socializare. Cât putem o să fim aici. Aducem ceai în piaţă de trei zile. Cât ne costă e irelevant. Aducem 60-70 de litri de ceai la o tură. Ieri am fost de două ori, şi la prânz, s-a băut foarte repede, în 10 minute nu mai era nimic. Ceaiul îl facem cu scorţişoară, cuişoare, lămâie şi fructe de pădure. åsta-i ceaiul”, a spus Victor Andreescu (27 ani), student la Universitatea de Petrol şi Gaze Ploieşti. Ceilalţi doi prieteni sunt Cătălin Curelea şi Paul Florin.

Curelea este student la SNSPA, iar Florin la Petrol şi Gaze. „Ca toată lumea, am resimţit criza din plin. Ne­mul­ţumirea noastră principală este că România nu ne poate oferi un serviciu, să nu mai fim nevoiţi să stăm departe de familie, prieteni”, a precizat Curelea.

În ture, ca la serviciu
Nu vin toţi odată, s-au organizat să acopere toată perioada zilei şi s-au asigurat că românii care protestează, în­fofoliţi în trei rânduri de haine, să aibă un moment de bucurie. Chiar dacă nu înseamnă mare lucru şi unii ha­bar n-au să aprecieze gestul făcut din suflet, cu bunătate, ei nu se lasă în­frânţi. Nici de răutate şi nici de gerul nă­prasnic. Oamenii le mul­ţumesc cu zâmbetul pe buze. Bă­trânii, cu mus­tă­ţile îngheţate, sorb încet lichidul fier­binte şi mai scapă din când în când un „aahh, să-ţi dea Dumnezeu să­nătate”. Tinerii se distrează cu lo­zinci care mai de care mai colorate: „Pentru orice ciumpalac, frigu-i afro-di-si-ac” sau „Băse, hai în piaţă, avem whisky cu gheaţă”. Sunt paşnici. Jandarmii au rămas mai puţini de 10, au renunţat să mai controleze pe cineva şi nici nu mai bat pe nimeni. Momentan bat doar din picioare, să se încalzească şi ei. Beau şi ei ceaiul sau cafea gratis, la un loc cu protestatarii, şi stau zgribuliţi, la adăpostul vreunui chioşc sau tonetă de ziare. Abia în miez de noapte, pro­testatarii se retrag la casele lor, cu promisiunea că se întorc şi mâine, până-şi vor recâştiga libertatea, demnitatea şi încrederea.