"Cel mai greu e să vezi cum ţi-ai făcut viaţa praf”

"În fiecare săptămână, în Bucureşti, doi tineri mor în urma supradozei cu heroină", spune prof. Cristian Ene, preşedintele Forumului Român Antidrog. Dincolo de drama celor care plătesc cu viaţa pentru un moment de teribilism, rămân poveştile cutremurătoare ale dependenţei.

Oana are aproape 30 de ani şi, până anul trecut, a fot dependentă de heroină. Nimic din înfăţişarea ei nu-i trădează secretul. "Ar fi trebuit să mă vezi acum câteva luni...", zâmbeşte ea. "M-am apucat... din frustrare. Din cauza problemelor care începuseră să se adune. Mai încercasem pe la 17 ani şi aveam încă prieteni care se drogau. Ceea ce am căutat era starea de nesimţire pe care ţi-o dă drogul şi care te pune (n.r. - în siguranţă) cumva de tot ce se întâmplă în jurul tău. De viaţa reală. De toate problemele pe care trebuie să le duci zi de zi cu tine... E o evadare. Ai impresia că te duci într-un loc din ăla... (n.r. - liniştit). Şi când realizezi că nu e o soluţie, că e o iluzie... deja nu-ţi mai pasă", explică ea. Oana e jurnalist, om de comunicare, scriitoare. Are o fetiţă, are casa ei, e tânără şi frumoasă. Şi a renunţat la tot pentru "nesimţirea din seringă".

O dată cu primele înţepături, au plecat şi primii prieteni. "Pierzi din cauza drogurilor. Întâi te pierzi pe tine, pentru că nu-ţi mai pasă de nimeni şi de nimic. Apoi, îi pierzi pe cei dragi. Tu nu-ţi dai seama că te schimbi. Nu te mai interesează cum arăţi, cu ce te îmbraci, dacă te-ai spălat sau nu. Uiţi tot ce-ţi plăcea să faci, uiţi să te bucuri şi nu-ţi doreşti decât doza. Să uiţi. Eu, cât am fost pe drog, mi-am pierdut pasiunile cele mai mari. N-am mai citit, n-am mai scris nimic, n-am mai ieşit... Singura mea preocupare era să-mi fac rost de marfă. Nici de copilul meu nu-mi mai păsa. Ultima dată am fost la ziua ei drogată moartă... Apoi i-am furat fratelui meu tot aurul din casă... Cea mai mare transformare care se petrece cu tine e că începi să minţi. Mult. Atât de mult încât, până la urmă, toată viaţa ta se transformă într-o mare minciună. Prima dată începi să minţi pentru că nimeni din cercul tău de cunoscuţi nu ştie că iei droguri, apoi minţi ca să reuşeşti să faci rost de bani, ulterior îţi intră minciuna în aşa hal în încât minţi şi în cele mai nevinovate situaţii, în care n-ai avea de ce să minţi. Şi aşa îi pierzi pe toţi cei de lângă tine. Te dau la o parte, îşi pierd încrederea în tine, cei mai mulţi te judecă...", spune Oana.


"ERAM SCLAVUL PROPRIULUI MEU CREIER"
Robert are 25 de ani şi consumă heroină de la 14 ani. "Am început de curiozitate. Aveam nişte prieteni care fumau şi am luat şi eu. Dacă aş fi ştiut atunci că nu mai scap, nu m-aş fi apucat...", spune el. Situaţia materială a părinţilor lui, dar şi faptul că a lucrat mereu şi şi-a câştigat proprii bani l-au ţinut departe de "prostiile pe care le faci de obicei pentru a face rost de marfă". Şi-a pierdut însă prietenii. "Pe toţi. Şi asta e cel mai rău", mărturiseşte Robert.

Are braţele pline de tatuaje viu colorate. Se ocupă cu organizarea de petreceri şi evenimente. De organizarea propriei sale vieţi abia acum s-a apucat. Spune că se săturase de "alergat". "Te trezeşti dimineaţă şi te dor oasele, ţi-e frig şi trebuie să fugi. Trebuie să faci rost. Trebuie să găseşti, să tragi, să-ţi bagi în venă. Trebuie! Nu mai puteam trăi aşa..."

"N-ai alt scop, în nici una dintre zilele vieţii tale, decât să faci rost", povesteşte şi Marius (37 ani). "Deschizi ochii şi ţi-e rău, îţi curg ochii, îţi curge nasul, te doare tot, trebuie să tragi. Trebuie să vezi cum faci, de unde iei bani să te duci să cumperi. Iar asta cu banii... Ooo, nici o minte de om normal nu e capabilă să facă artificiile legate de bani pe care le face mintea unui drogat. Şi eşti capabil de absolut orice. Nu mai ai caracter, nu mai ai respect faţă de nimeni. Şi când spun nimeni, mă refer la nimeni. Nimic nu mai contează decât să faci rost de următoarea doză. Acum n-aş putea nici să gândesc ce-am făcut atunci când aveam nevoie de marfă. Mi-e ruşine. Să furi, să minţi, să înşeli, să fugi... Mi-am furat singur respectul...", îşi aminteşte Marius.

S-a apucat de droguri în urmă cu 11 ani. A fumat întâi haşiş, apoi a trecut la heroină. Venele mâinilor îi sunt ciuruite de urmele înţepăturilor. Din cauza drogului, a făcut şi puşcărie. "Am stat acolo 5 ani şi aproape nevinovat. Am intrat într-un anturaj dubios şi, când s-a întâmplat să ne salte, ne-au săltat pe toţi. Din cauza asta l-am pierdut pe tata. Când a auzit, a făcut infarct şi s-a dus",  povesteşte el cu lacrimi în ochi. "Eram sclavul propriului meu creier, al propriei mele minţi. El cerea drog şi eu făceam absolut orice ca să-i dau ce-mi cere. Trebuia să-l opresc cumva. M-am trezit când au început să-mi moară prietenii. Majoritatea celor cu care eu mă împrietenisem după ce am început să consum, consumatori şi ei, au murit", îşi aminteşte el momentul de turnură.


"CURAT" ÎN 48 DE ORE
Fiecare dintre cei trei tineri a trecut cel puţin o dată pe la dezintoxicare. Fără rezultat. Ce înseamnă dezintoxicarea în România? "Offf... Cu ce să încep? Cu faptul că sunt medici la secţiile de dezintoxicare dependenţi ei înşişi de morfină? Cu faptul că îţi tratează dependenţa de heroină provocându-ţi dependenţă de metadonă? Cu faptul că în centrele de dezintoxicare din ţară intri greu, cu şpagă de 100-200 de euro şi ieşi când vrei?", întreabă retoric Marius.

Oana e şi mai tranşantă: "În România nu există dezintoxicare. Există înlocuirea dependenţei - nu te mai droghezi cu marfă, te droghezi cu metadonă. De fapt, la centrele astea te duci când nu mai ai bani de marfă şi simţi că mori. Îţi dau metadonă şi te linişteşti. E mai ieftin... Ştiu persoane care se duc acolo, iau metadona şi o vând pe stradă, în timp ce ei continuă să-şi injecteze heroină. Eu, prima dată când am încercat să mă las, cu ceva ani în urmă, am fost la o... clinică... e mult spus. Nu ştiu ce e ăla de la Sibiu... Comunitate terapeutică. Aşa îi spune. Toată lumea se uita la mine ca la circ. Pentru că erau acolo numai femei de la 40 de ani în sus, gospodine, alcooliste sau dependente de aspirină. Se uitau la mine ca şi cum - de unde a picat extraterestrul ăsta? Vrei să ştii ce-am făcut acolo? Am cultivat cartofi, ceapă, am făcut ergoterapie, adică felicitări de Paşte, am învăţat să croşetez şi am venit înapoi după o lună şi jumătate şi-am luat-o de la capăt. Asta am făcut. Acum 10 ani. În schimb, se plătea ca să stai acolo. Se numea Crucea Albastră sau ceva de genul ăsta".

De câteva luni, nici Oana, nici Robert, nici Marius, nu şi-au mai legat garoul pe braţ să-şi găsească vena şi n-au mai încălzit fiola cu mâna tremurândă. Sunt "clean", cum se spune în limbajul dependenţilor. Ceea ce i-a pus pe picioare a fost o metodă revoluţionară de tratament, adusă în România de reprezentanţii FORAD. "Este vorba despre reglarea neurologică accelerată - o dezintoxicare ultra-rapidă, însoţită de o blocare a receptorilor opioizi (n.r. - cei care "reacţionează" la drog) de la nivelul creierului. După aplicarea acestei metode, în 48 - 72 de ore, corpul începe să producă din nou endorfină de unul singur. În plus, pacientul nu trece nici un moment prin starea de sevraj", explică prof. Cristian Ene, preşedintele FORAD.

"Cel mai greu lucru atunci când eşti curat e să depăşeşti şocul pe care îl ai când te uiţi a viaţa ta. La cum ai făcut-o praf, la cum le-ai stricat-o şi altora, la cât de mult ai pierdut... E un şoc cumplit. Şi peste asta nu poţi să treci decât cu ajutor", spune Oana.


IEŞIREA LA LUMINĂ
Reglarea neurologică accelerată este o metodă dezvoltată de profesorul israelian Andre Weisman. După ce a văzut în Israel cum funcţionează şi a dus acolo câţiva pacienţi din România, preşedintele FORAD i-a propus lui Weisman să-şi aplice metoda şi în România. Astăzi, Forumul Român Antidrog oferă celor dependenţi de heroină şi metadonă tratamentul care le redă viaţa normală. "Acesta constă într-o perioadă de spitalizare de maximum 48 de ore, timp în care are loc procedura de a organismului. Apoi, pacientul beneficiază de consiliere psihologică constantă timp de un an şi între 8 şi 14 luni de tratament constant cu Naltrexonă", spune prof. Cristian Ene. Totul costă 5.200 de euro.


CIFRE SECI
Conform statisticilor întocmite de Agenţia Naţională Antidrog, în România sunt peste 35.000 de consumatori de droguri. 24.000 dintre ei, doar în Bucureşti. Numai 2.000 de persoane dintre dependenţii de narcotice au cerut ajutor de specialitate pentru dezintoxicare. Media de vârstă a celor care consumă frecvent a ajuns, potrivit aceloraşi rapoarte, la 17-19 ani, iar rata deceselor în rândul toxicomanilor creşte alarmant, cu circa 25% pe an.