COD ROŞU

● Ionel Blănculescu, odinioară mai-marele parcărilor Bancorex, s-a gândit să scutească ţărişoara de efortul de a mai căuta tehnocratul-minune şi a recunoscut, plin de modestie şi smerenie, că el e ăla. Sigur, nu l-a întrebat nimeni înainte dacă l-a încurcat cineva cu vreo pro­punere, da’, dacă tot era printr-un studio tv, a dat-o „pe surse” în direct. Şi, după aia, n-a mai contenit cu turele de teren între televiziunile de ştiri, toate dornice să-i soarbă de pe buze înţelepciunea de şef peste barierele unde parca odinioară Hrebenciuc.

● Se acordă prefectului Atănăsoae. Pentru că e prefect şi nu trebuia să fie, pentru că e mai prost ca Igaş. Şi nu şi-ar fi dat nimeni seama dacă ar fi tăcut. Dar Atănăsoae n-a putut şi a declarat că vârful codului portocaliu va fi în Bucureşti. Atănăsoae, e adevărat că ţara te vrea prost, nu meteorolog, aşa că ia vârful codului portocaliu şi bagăţi-l în cur. Dar încet şi trist, nu vezi că e criză în lume şi tu eşti prefect?

● Se acordă tovarăşului Theodor Stolojan. Trezit din somn, fostul numărător de dolari de pe vremea lui Ceauşescu a declarat după sacrificarea Guvernului Boc Emil: „Curat românesc – dacă ceva merge, atunci trebuie schimbat”. Şi noi care credeam că Igaş e singurul picat de pe altă planetă. „Dragă Stolo” iese din scenă aşa cum a mai făcut-o până acum: cerându-se afară! A făcut-o când era catindat la Cotroceni, a făcut-o când era catindat la funcţia de premier, iar acum e pentru ultima dată. Dragă Stolo, pa!

● Miliţianul „Troian” Igaş nici n-a apucat bine să aştepte se răcească-n conştiinţa publică efectul devastator al realităţii îmbucurătoare că nici o localitate nu era „vădită” de energie electrică şi a lovit din nou devastator. Învingător la puncte, în urma unui balotaj contestat, la o vârstă când alţii termină masterate, în lupta dreaptă cu bacalaureatul, fostul DJ din Pecica s-a apucat să rescrie fizica în faţa prefecţilor portocalii şi i-a avertizat tăios să nu cumva să se lase surprinşi de tempe­raturile de „minus zero grade”.