Contract umflat de 40 de ori

Profitul Poştei Române este topit de contractele semnate de şefii instituţiei. Societatea se pregăteşte pentru restructurări în vederea privati­zării, dar va băga până atunci sume considerabile în buzunarele clienţilor favoriţi ai bugetului public. De altfel, Poşta Română este exemplul clasic de societate publică care îşi bate joc de banii noştri ai tuturor. De aceea, acest articol se înscrie "mişcarea de rezistenţă" demarată de Jurnalul Naţional, un protest împotriva trasformării bunurilor publice în afacerile unor privilegiaţi.

Deţinătoare a unui drept exclusiv de distribuţie a corespondenţei scrise până în 2012, Poşta Română este o vacă grasă, numai bună de muls pentru campionii achiziţiilor publice. Anul trecut, CN Poşta Română SA a cheltuit peste 80 de milioane de euro în condiţii cel puţin dubioase.

De altfel, în ultimii ani, fiecare achiziţie a companiei naţionale, responsabilă cu distribuirea scrisorilor noastre, a stârnit mirări şi suspiciuni. Dan Mihai Toader, fostul preşedinte al Poştei Române, care de altfel a intrat în vizorul Departamentului Naţional Anticorupţie (DNA) pentru mai multe afaceri, a stabilit însă un record greu de egalat. Un contract încheiat în 2006 pentru serviciul de colectare a banilor din încasări a fost umflat de aproape 40 de ori. Asta în condiţiile în care legislaţia achiziţiilor publice obligă instituţiile publice şi societăţile deţinute de stat să organizeze o altă licitaţie atunci când este vorba despre majorări ale valorilor contractuale mai mult de 50% din valoarea iniţială.


LEGISLAŢIA ACHIZIŢIILOR, CĂLCATĂ ÎN PICIOARE
Contractul iniţial încheiat între Compania Naţională Poşta Română (CNPR) SA şi Group 4 Falck România SRL presupunea servicii acoperind o distanţă de 50.000 de kilometri. Prin acte adiţionale, "distanţa" a fost majorată până la 2 milioane de kilometri, adică de 40 de ori mai mult. Contractul semnat la 27 aprilie 2006 "mirosea" atât de tare încât fostul preşedinte al companiei a decis semnarea a unui alt act prin "negociere directă fără pu­blicarea prealabilă a unui anunţ de intenţie" în iunie 2008.

Şi de data aceasta, Dan Mihai Toader a încălcat legea achiziţiilor publice, care l-ar fi obligat la organizarea unei licitaţii. Ba, mai mult, la acea dată, conform obligaţiilor legale, anunţul cu privire la organizarea unei astfel de licitaţii trebuia publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, astfel încât în competiţie s-ar fi putut înscrie şi firme din afara ţării. De altfel, această achiziţie a fost doar una de paradă, menită să mascheze proble­mele apărute în actele adiţionale încheiate la contractul iniţial. Cea mai bună dovadă este faptul că Poşta Română a decis achiziţionarea "prin negociere directă" de la aceeaşi societate cu care avea un contract iniţial pe ter­men de cinci ani (la doar doi ani de la sem­narea lui - n.r.). E adevărat, prestatorul îşi schimbase denumirea între timp, dar acest lucru nu este o explicaţie suficientă pentru semnarea unui nou contract.


TOADER NU A SEMNAT
Jurnalul Naţional a solicitat CNPR să-i prezinte, în baza Legii 544/2001 cu privire la accesul la informaţiile publice, contractul semnat de Dan Mihai Toader cu G4S, dar şi cu operatorul aerian low-cost Blue Air. Condu­cerea companiei s-a învoit să pună la dispoziţia jurnaliştilor contractele doar spre lectură la sediul central al Poştei Române. Contractele prezentate fără acte adiţionale şi fără posibilitatea fotocopierii - deşi CNPR a fost deja penalizată de Justiţie, pentru că nu-şi respectă obligaţiile de achizitor public aşa cum sunt ele specificate în Legea 544 - au relevat un lucru surprinzător. Deşi vorbim despre două dintre cele mai importante documente din mandatul lui Dan Mihai Toader, nici unul nu este semnat de preşedintele companiei în persoană. Fără să existe o menţiune legală în acest sens, în locul şefului CNPR semnează Andrei Marinescu, directorul de dezvoltare al companiei. Andrei Marinescu a fost nominalizat într-un document de tip Armaghedon, care a circulat pe internet în 2005 şi care îl acuza pe acesta ca principal aranjor al atribuirilor de contracte ale Poştei Române, dar şi că ar reprezenta interesele lui Sorin Ovidiu Vântu.
RENEGOCIERE SURPRIZĂ
Contractul în valoare iniţială de aproximativ 45 de milioane de euro semnat cu Blue Air de CNPR a fost, de asemenea, unul care a generat discuţii. În primul rând, pentru că aşa cum s-a observat, la licitaţia organizată de Companie pentru identificarea unui operator aerian capabil să ne transporte rapid corespondenţa, Tarom, principalul operator de zboruri interne, s-a retras din competiţie. Pe de altă parte, Blue Air nici măcar nu avea asigurate zboruri către toate cele cinci destinaţii solicitate de Poşta Română.

De exemplu, aşa cum se arăta într-o comunicare publică din octombrie 2007, Blue Air a refuzat să mai întreprindă curse cu destinaţia Cluj-Napoca pe motiv că aeroportul percepe tarife prea mari. Blue Air şi-a reluat însă zborurile către Cluj-Napoca după ce a semnat, în septembrie 2008, cu Poşta Română. Am cerut să consultăm contractul după ce surse bine informate ne-au înştiinţat că noua conducere a societăţii a renegociat valoarea iniţială, obţinând o reducere de 5 milioane de euro. Cum s-a reuşit acest lucru când, cel puţin teoretic, valoarea iniţială era una care se stabilise în raport cu nişte costuri... greu de zis. Surpriza este cu atât mai mare cu cât, aşa cum aveam să descoperim, în contract există o clauză care prevede că, în primele 12 luni contractuale, valoarea acestuia nu poate fi modificată în nici un sens. Un amănunt ciudat al contractului este acela că, deşi documentul a fost semnat la data de 4 septembrie, acesta a primit număr de înregistrare abia patru zile mai târziu.


MAŞINI DE CRIZĂ
La 22 decembrie 2008, Dan Mihai Toader le-a făcut o surpriză şefilor direcţiilor judeţene dăruindu-le câte un VW Golf seria 6. Acesta era însă doar mărunţişul la un contract de leasing operaţional de 727 de maşini, semnat în ajunul Crăciunului de CNPR cu Porsche Mobility SRL, pentru care Dan Mihai Toader, în plină criză financiară, s-a obligat să plătească 20 de milioane de euro, aceasta fiind cea mai mare achiziţie de acest fel făcută de vreo instituţie publică din România. De altfel, Curtea de Conturi a luat deja la puricat contracte de peste 80 de mi­lioane de euro semnate de Poşta Română anul trecut, printre acestea numărându-se şi unul de 41 de milioane de euro pentru curăţenie şi mentenanţa clădirilor, semnat cu UTI Facility Management şi Romprest.


G4S A CRESCUT O DATĂ CU CONTRACTUL CU POŞTA
Group 4 Securicor, G4S, este o societate interna­ţio­nală, poate cea mai mare de acest fel din toată lumea. Interesant este însă că societatea actuală înglobează Group 4 Falck, o societate înfiinţată de guvernul danez. Aceasta a cumpărat, în 2002, cu 6 mi­lioane de dolari Agenţia de Pază şi Protecţie (APP) Valahia, o societate înfiinţată de Liviu Târsea (şi soţia sa), fost ofiţer al SPP, şi despre care presa a spus de mai multe că ar fi fost chiar spion al Serviciului de Informaţii Externe (SIE). La acea vreme se spunea că APP Valahia l-ar avea în spate pe generalul SIE Constantin Silinescu. Societatea avea aproape 1.000 de angajaţi şi un contract cu Aeroportul Otopeni. Astăzi, G4S România este organizată în trei societăţi, în top-managementul acesteia aflându-se patru absolvenţi ai Academiei de Înalte Studii Militare, iar unii dintre ei menţionând în CV cariere în SPP.

Societatea care oferă servicii de pază şi de administrare de cash a ajuns în aceşti din urmă ani la 10.000 de angajaţi. Contractul semnat anul trecut cu Poşta Română are valoarea de 12 mi­lioane de euro la care se adaugă şi sumele incerte încasate în cei doi ani anteriori. Între timp, însă, pro­fitul Poştei Române a intrat la apă. Dacă, în 2006 şi 2007, CNPR a realizat un profit de câteva milioane de euro anual, 2008 s-a încheiat cu un bilanţ contabil de doar 10.000 de euro profit. Iar obligaţiile asumate de companie prin contractele semnate sunt una dintre explicaţiile acestei diminuări a profitului. Potrivit noii conduceri a CNPR, nu numai modalitatea discu­tabilă în care a fost semnat contractul cu G4S ridică semne de întrebare, ci şi serviciile oferite. Conducerea intenţionează ca, mai departe, activitatea să fie desfăşurată chiar de angajaţii Poştei.