Coşmar pe nava HMS Mersey

La kilometrul 32, pe Şoseaua Bu­cureşti-Ploieşti, se află cimitirul mili­tarilor britanici căzuţi în România. Majoritatea lor sunt piloţi doborâţi în spaţiul aerian românesc în timpul celui de-a doilea război mondial. Mi-au atras atenţia, însă, şase morminte ale unor marinari morţi imediat după primul război mondial, în jurul re­velionului dintre 1918 şi 1919. Toţi aceştia aparţineau echipajului navei militare HMS Mersey.

Oarece mistere
Văzând pietrele funerare, mi-au trecut prin cap o seamă de  întrebări. În primul rând, ce căuta englezu’ în România, ţinând cont că Marea Britanie nu detaşase precum francezii (unitatea condusă de generalul Henri Berthelot), o mi­siune militară la noi în timpul primului război mondial. După aceea, de ce mu­riseră cei şase aproximativ în acelaşi timp, când era deja pace şi nu se mai duceau lupte? În al treilea rând, cum au ajuns marinarii să fie în­mormântaţi la Bucureşti, care după ştiinţa mea nu este port? Am început să mă interesez ce ar fi putut să se întâmple.

Din delta Rufiji la Brăila
HMS Mersey era un monitor din clasa Humber, construit în 1913 de uzinele Vickers pentru marina brazi­liană. Era o navă modernă atunci, blindată, cu o viteză maximă de 12 noduri pe oră, înarmată cu tunuri puternice, două de 152 de milimetri şi două de 119 de milimetri, şi mai multe mitraliere grele. Echipajul, în mod normal, avea 140 de oameni. La începutul războiului nava a fost preluată de Marina Regală britanică şi a fost folosită în luptele de pe canalul Yser, din Belgia, în 1914. Ceva mai târziu, în 1915, a fost detaşată în Africa, în delta fluviului Rufiji din Tanzania, unde a participat la distugerea crucişătorului uşor german Konigsberg unul dintre vasele importante ale marinei kaiserului. Avariat în urma confruntării cu germanii, monitorul Mersey a fost mai întâi reparat, apoi trimis să patruleze în Mediterană. La sfârşitul con­fla­graţiei, a primit o misiune de rutină, să patruleze în Marea Neagră pentru a verifica dacă marina turcă res­pectă armistiţiul impus de aliaţi.  Căpitanul ei era locotenentul comandor  Garbett, un ofiţer cu experienţă. La sfârşitul anului 1918, echipajul urma să facă primul revelion  în timp de pace, după patru ani, la Brăila.

Cei şase
La Bucureşti sunt înhumaţi marinarul Edward Mendham, decedat la 37 de ani, pe 31 decembrie 1918, telegrafistul Sidney J. Bridle, mort pe 1 ianuarie 1919, maistrul militar Ernest Bullen, mort pe 2 ianurie, la 37 de ani, caporalul James Maclean şi  fochistul William Spray, ambii morţi pe 3 ianuarie, precum şi ofiţerul Samuel J. Glover, decedat pe 6 ia­nuarie. Mai întâi am încercat să aflu cum au ajuns de la Brăila la Bucureşti şi am desluşit misterul. Am căutat pe site-ul Comisiei mormintelor de război din Commonwealth (echivalentul britanic al "Cultului Eroilor" de la noi) şi am văzut că marinarii de pe HMS Mersey au fost îngropaţi iniţial la Brăila, în sectorul protestant al cimitirului  Sfântul Constantin. Acesta a fost dezafectat în 1974, aşa că ambasada Marii Britanii a preferat să-i aducă pe cei şase alături de piloţii doborâţi în următoarea conflagraţie.

Gripă sau intoxicaţie
Am căutat în continuare să văd care ar fi putut fi cauza pentru care au murit rapid, unul după altul, cei şase. Am reuşit să aflu că istoricul englez  Don Kindell a publicat într-o carte nu­mită "Royal Navy Roll of Honour" sta­tisticile amiralităţii britanice cu toţi marinarii morţi între 1918 şi 1939. Am găsit o variantă a lucrării pe net şi, într-adevăr, în ea figurau şi cei aflaţi lângă Bucureşti. La rubrica pri­vind cauza decesului, la toţi scrie "boa­lă" (illness). Asta înseamnă că nu au murit  luptându-se cu  bolşevicii care eventual acţionau în  deltă şi nici nu a avut loc la bord un incendiu sau o explozie.
Tot în aceeaşi carte am citit că pe multe dintre vasele brita­ni­ce, la sfârşitul războiului, au iz­bucnit epi­demii de gripă spaniolă. Aceasta era o gripă similară cu cea avia­ră, la modă azi. Cum în acea pe­rioadă nu se inventaseră antibioticele, boala era fatală. Se estimează că în perioada de după sfârşitul războiului au murit de gripă spaniolă câteva zeci de mi­l­ioane de oameni printre care 200.000 de britanici.

Ţinând cont totuşi că moartea marinarilor de pe HMS Mersey a avut loc pe 31 decembrie şi în zilele imediat următoare, am putea lua în calcul şi o eventuală intoxicaţie cu alcool sau mâncare stricată. Oricum, la scurt timp după episodul deceselor încă nedesluşite, HMS Mersey a plecat spre Marea Britanie, unde a ajuns în mai 1919. Doi ani mai târziu, în 1921, nava a fost vândută pentru a fi dezmembrată.