Cum ar trebui să fie apreciat Nicolae Ceauşescu în manualele de istorie?

Dacă ne întoarcem cu aproximativ două decenii în urmă, în lunile ulterioare Revoluţiei, un asemenea sondaj ar părea din domeniul ştiinţifico-fantasticului. Aşadar, astăzi, jumătate din români consideră că a făcut bine şi rău în mod egal. În decembrie 1989 se scria despre el că ar fi fost un vampir însetat de sângele poporului.

BĂRBAŢI ŞI FEMEI
Analiza pe sexe a sondajului amintit relevă un oarece echilibru al celor care consideră că Ceauşescu a făcut mai mult bine: 30% bărbaţi şi 32% femei. Greutăţile din ultimii 20 de ani le-au determinat pe românce să uite consecinţele cumplitului decret antiavort, ale cărui consecinţe le-a mutilat pe viaţă pe multe dintre ele. Sărăcia, şomajul şi nedreptăţile constituie reţeta ideală pentru uitatea unor crime reale ale comunismului!

TINERI ŞI BĂTRĂNI
Dintre cei care au declarat că "era mai bine pe timpul lui Ceauşescu", campioni sunt cetăţenii trecuţi de 56 de ani. Pensionarii de astăzi îşi aduc aminte că la 40 de ani aveau de toate, chiar dacă obţineau mai greu produsele. Astăzi, cu frigiderele şi portofelele goale, au căzut pradă nostalgiei. Curios este că persoanele sub 30 de ani, care au amintiri vagi despre comunism şi Ceauşescu, consideră că acesta a făcut mai mult bine în proporţie aproape egală cu persoanele între 31 şi 55 de ani: 24% şi 26%. Care să fie cauza: locurile de muncă prost plătite, imposibilitatea de a cumpăra o casă?

ANGAJAŢI ŞI ŞOMERI
Printre miturile comunismului românesc, un loc fruntaş îl ocupă afirmaţia că exista siguranţa locului de muncă. Da, este adevărat, însă partidul îţi cam controla cariera profesională. Nu luai la facultate, intrai în producţie, nu conta că aveai de gând să stai un an acasă ca să te pregăteşti pentru următorul examen. Chiar dacă părinţii te ţineau pe cheltuiala lor! Legitimaţia de muncă era mai importantă decât buletinul de identitate.

Apoi, în ultimii ani ai regimului Ceauşescu, era foarte greu să-ţi schimbi locul de muncă în afara locului de baştină. Te năşteai într-un oraş minier din Oltenia, acolo erai condamnat să lucrezi. De unde libertatea de astăzi să te muţi cu serviciul unde crezi că te descurci mai bine? Azi la Cluj, mâine la Bucureşti, poimâine la... Toronto.
Toate aceste realităţi par să nu le trezească românilor şomeri nici o senzaţie astăzi. Aceştia consideră, în proporţie de 38%, că Ceauşescu a făcut mai mult bine românilor.

Cât priveşte reapartizarea răspunsurilor pe etnii, maghiarii au amintiri mai neplăcute despre Nicolae Ceauşescu decât românii în ceea ce priveşte lucrurile bune pe care le-a făcut: 19%, respectiv 32%. Curios însă, celelalte minorităţi naţionale au declarat că le-a plăcut Ceauşescu - 38%.

ARDELENI, MUNTENI, MOLDOVENI
Cei mai supăraţi pe regimul Ceauşescu s-au declarat ardelenii. Doar 28% dintre aceştia consideră că fostul şef al statului comunist a făcut mai mult bine. La extrema cealaltă se află moldovenii şi bucureştenii, care-l văd cu ochi buni pe Ceauşescu în proporţie de 35%. În rest, cetăţenii din sudul ţării (excluzând Capitala) au declarat în proporţie de 32% c-a fost un lider bun.

ORĂŞENI ŞI ŢĂRANI
Cea mai importantă constatare a sondajului CURS este că locuitorii mediului rural sunt admiratori ai fostului dictator în proporţie semnificativă: 40%. Dintre aceştia, doar 9% consideră că a făcut mai mult rău României şi 50% că a făcut bine şi rău în mod egal. Explicaţia este simplă - satele arată la fel, dacă nu mai tragic decât în urmă cu 20 de ani. Drumurile sunt proaste, nu există canalizare, se face focul cu lemne, întrucât conductele de gaz nu prea au pătruns la ţară. Însă "pe vremea lui Ceauşescu" aveau măcar o satisfacţie - un loc de muncă, consideră locuitorii din mediul rural. Pentru care mergeau zilnic pe jos câţiva kilometri, deoarece era greu să primească repartiţie "la bloc", în oraş. Nu mai contează!




Un alt aspect al nostalgiei sătenilor faţă de comunism este situaţia învăţământului. Acum 20 de ani, la ţară ajungeau profesori foarte bine pregătiţi. Primeau repartiţii acolo întrucât oraşele erau "ocupate". Astăzi, pe lângă faptul că şcolile săteşti stau să cadă, au şi un personal insuficient pregătit, de multe ori constituit din suplinitori.

PENTRU CE A FOST CONDAMNAT COMUNISMUL?
Printre realizările de prim-plan invocate de preşedintele Traian Băsescu la final de mandat se numără condamnarea comunismului, prin Raportul Tismăneanu. Tonul acestui document poate fi considerat uşor extremist în raport cu imaginea românilor despre trecutul recent. Nu o condamnare aşteptau ei, ci o prezentare reală a celor 45 de ani de comunism. Cu bune şi cu rele, cu satisfacţii şi dezamăgiri.

 

Cine a fost "cel mai iubit fiu al poporului"
Nicolae Ceauşescu s-a născut la 26 ianuarie 1918, în comuna Scorniceşti, jud. Olt. În 1929 s-a mutat în Bucureşti la fraţii săi mai mari, intrând în cercurile comuniste din Capitală. Preocupările sale subversive i-au creat probleme, fiind condamnat la doi ani de înschisoare în 1936. Eliberat la termen în 1938, nu a rămas în libertate decât până în iunie 1940, întrucât regimul Antonescu i-a arestat pe comuniştii cunoscuţi, după începerea războiului în Est.

În lagărele de la Caransebeş şi Târgu-Jiu, Nicolae Ceauşescu s-a apropiat de conducerea Partidului Comunist din ilegalitate. După 23 august 1944 a primit sarcini în oragnizarea tineretului, precum şi responsabilităţi la nivel local.

La numai 32 de ani, în 1950 a fost numit general-maior, deşi nu făcuse nici o zi de armată, ocupând funcţia de ministru adjunct al Apărării Naţionale şi şef al Direcţiei Superioare Politice a Armatei. În 1954 a fost promovat în conducerea de vârf a partidului, în calitate de secretar cu probleme organizatorice al Comitetului Central.

La moartea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej (19 martie 1965), Ceauşescu a fost ales succesor al acestuia. În competiţia cu Gheorghe Apostol (preferatul lui Dej), Ceauşescu a avut susţinerea unor "grei" ai partidului de la acea vreme: Emil Bodnăraş şi Leontin Sălăjan.

Nicolae Ceauşescu s-a afirmat în scurt timp de la numire ca un lider de tip nou, promovând relaţii politice şi economice cu Occidentul. Primul dintre demnitarii vestici care au vizitat România a fost generalul de Gaulle, în mai 1968. Traptat însă, liderul de la Bucureşti a renunţat la imaginea de reformator, adoptând "cultul personalităţii" şi naţionalismul. Aceste transformări au fost vizibile mai ales după vizitele în China şi Coreea, din iunie 1971. Acolo a văzut ce poate face un conducător dintr-un popor supus represiunii şi propagandei.

Un alt aspect al "decăderii" lui Ceauşescu se leagă de investiţiile megalomanice pe care le-a dictat. S-au făcut împrumuturi de la organismele financiare internaţionale, construindu-se fabrici şi uzine mai ales în domeniul industriei grele. Noile unităţi s-au dovedit necompetitive pe piaţa internaţională, întrucât în Apus industria intrase într-o nouă fază, a produselor de înaltă tehnologie.

În anii '80, Nicolae Ceauşescu a decis să plătească în avans creditele contractate, supunând economia României unui efort cumplit. Piaţa internă a fost neglijată, atât în privinţa aprovizonării cu produse alimentare, cât şi cu articole de larg consum. 

În noiembrie 1989, când regimurile comuniste din jur se prăbuşeau, Nicolae Ceauşescu a fost reales în funcţia de secretar general al PCR, spre disperarea românilor. Tensiunile au răbufnit la 21 decembrie 1989, când muncitorii bucureşteni aduşi la o manifestaţie de condamnare a protestelor de la Timişoara (începute la data de 16 decembrie) au strigat în gura mare: "Jos Ceauşescu!". A doua zi a părăsit cu elicopterul sediul Comitetului Central şi a ieşit totodată din istorie.

Va urma
Despre Decembrie 1989 - Revoluţie sau lovitură de stat?