Dan Puric: “Nu mai avem oamenii ăia care să se bucure de ţară”

Ea ar putea fi schimbată numai cu o singură dată. Când vom scăpa de securiştii ăştia care ne-au nenorocit. Ziua în care vom scăpa de reziduurile comunismului, atunci poate fi Ziua Naţională, când România revine la normalitate. Până atunci o sărbătorim pe-asta. Ziua în care am scăpa de ăştia ar fi Ziua Naţională. Atunci când vom scăpa de ultimele reziduuri ale comunismului în România, care de 2o de ani ... şi vom ajunge la România profundă aia va fi Ziua Naţională. Mai important decât România mare va fi România adevărată. Fără aceşti bolnavi.

Cum să zic... Comunismul era specializat în a mima şi a fi festivist. Deci noi nu suntem decât o prelungire a mimării. Bietul român nu mai are sentimentul întregirii. Pentru el sărbătoarea va fi la fel de penibilă ca şi până acum, o să se dea prin parcuri mâncare pentru pensionari şi o să le curgă mâncarea pe jos că e dată din farfurii de plastic, or să vină cei de la Pro TV care sunt specialişti în a filma moaşte şi oameni care se înghesuie. N-o să filmeze un tânăr senin sau un om inteligent, o să filmeze numai degradări. Şi nu numai ei Televiziunile noastre în general. Or să vină să vâneze chestiile astea şi încă, aşa cum ar zice Bacovia, “o nouă primăvară pe vechile dureri”.

Ca să se serbeze aşa cum ar fi normal... Nu mai avem distribuţie pentru asta. Ca să sărbătoreşti aşa ceva trebuie oameni care să ştie să se bucure şi noi nu mai avem oamenii ăia. Nu mai avem oamenii ăia care să se bucure de ţară. Acum lumea se bucură dacă pleacă din ţară. Aşa ceva deocamdată nu este posibil. Mai aşteptăm. Atunci, când se serba 10 mai, omul avea sentimentul regelui, al ţării, al monarhiei, era o Românie normală, demnă. Acuma ce să sărbătorim? Parlamentul României, adunătura asta? Ce să sărbătorim? Guvernul României? Noi nu mai avem graniţe. Noi suntem un teritoriu...Împărţit între gubernie sovietică şi market american. N-avem cum să sărbătorim... O lăsăm aşa. Şi nădăjduim. Atunci când îţi pierzi încrederea în oameni, atunci nădăjduieşti în Dumnezeu.