De la biberon la catwalk

Ar putea fi, lejer, o poveste cu "a fost odată, ca niciodată". Este, în mod cert, o istorioară cu un oarece conţinut de alcool. Fără beţie, dar cu multă bere, că doar e vorba (şi) despre München, poate cel mai elegant şi scump oraş din Germania, "capitala Oktoberfest". Dar mai întâi de toate este vorba despre o fetiţă pentru care parada modei nu este doar o joacă în faţa oglinzii din dormitor, în pantofii cu toc ai mamei.

Totul a început cu un Oktoberfest. În 2007. Sarah Mi­chelle era cu părinţii într-unul dintre numeroasele cor­turi în care oamenii mari savurau celebra bere ger­ma­nă, iar copiii care-i însoţeau urmăreau fascinaţi spec­tacolul, după un epuizant tur al parcului de distrac­ţii instalat în buricul târgului, cu ocazia petrecerii-ma­raton. Sarah n-avea decât 4 anişori şi ceva (s-a năs­cut la 12 iulie 2003) şi era toată numai ochi. La fel şi doi ve­cini de la masă. O doamnă şi un domn, care nu-i ratau fetiţei nici o mişcare. Destul de suspect pentru părinţii fetei, care, firesc îngrijoraţi, i-au abordat pe cei doi. Nu era vorba despre nici un pericol. Nu intenţionau s-o răpească, nici nu erau pedofili. Doamna recruta mo­dele. Top-modele în miniatură, pentru marile case de modă ale lumii, care şi-au dat seama că există o piaţă ge­neroasă şi a modei pentru cei mici. Căci, parafrazând titlul unui film celebru, nu doar "Diavolul se îmbracă la Prada", ci şi "Copiii se îmbracă la Dior". Sau Prada. Sau Fendi. Sau Diesel, Calvin Klein sau Sarabanda ("La moda che piace anche ai bambini")...


TALENT NATIV
I-au detectat micuţei Sarah un talent nativ. Gesturile ei trădau viitorul top-model, cu ochii-ţintă în camera foto. Era doar un dop de copil, dar ochiul format al agentei i-a depistat aplecarea spre modeling.

A fost suficientă o şedinţă foto pentru ca Sarah Michelle, personajul poveştii noastre, să convingă. Italia o aştepta pe podium, la parada anuală de modă, reviste de specialitate pentru copii o doreau în paginile lor. Acum lucrează cu agenţia de casting Eva e Adamo din Florenţa (Italia), care, la rândul ei, are contracte cu agenţii din New York, Londra sau alte oraşe europene. În noiembrie urmează să plece la Miami, la un shoo­ting pentru Vogue bambini. Să pozezi pentru Vogue din copilărie! Câte fetiţe or fi visat asta? Câte femei se imaginează pe coperta lucioasă a celebrei reviste? Sarah va fi acolo, iar ei i se pare o urmare firească a ceea ce i s-a întâmplat până acum (a pozat pentru Vogue, pentru Milk, Fashion Magazine US sau Junior Magazine din Marea Britanie, este cunoscută mass-media germane, apărând în mai multe reportaje de televiziune).


ALEASA
Ea n-a bătut la uşile agenţiilor de recrutare a mo­delelor, ea a fost aleasă. A convins prin naturaleţea cu care tratează camera foto. În ciuda unei timidităţi pe care i-am descoperit-o în cele două zile pe care le-am petrecut în preajma ei la München. Care timiditate o ţine departe de lumea filmului, căci iniţial ei i s-au ofe­rit roluri în filme. Acasă le învăţa, dar când era vorba să se desfăşoare pe platou, tracul învingea. Familia se gândeşte că nu i-ar strica o şcoală de actorie, iar anul viitor probabil o va îndrepta pe Sarah spre aceasta.


2010
S-au împlinit 200 de ani de Oktoberfest, chiar dacă nu 200 de ediţii consecutive, din cauza vicisitudinilor vremurilor. S-a băut bere la München, s-a petrecut până spre dimineaţă, zile în şir. Oraşul a fost iar plin-ochi de străini, mulţi dintre ei veniţi taman din Australia sau Statele Unite, alţii chiar din România. Veselie mare, dar şi nebunie. Pe mine nu berea m-a atras acolo, ci însăşi domnişorica Sarah Giulia Michelle Mihai, aşa cum sună numele ei complet. Un reportaj despre copiii-fotomodele internaţionale realizat de postul de televiziune RTL şi difuzat acum câteva săptămâni mi-a dat ideea articolului.

Numele de familie al fetiţei, apoi numele tatălui - Marius - m-au făcut să merg la München în căutarea top-modelului în miniatură, dacă tot eram "în zonă", la o conferinţă în Viena.

Sunt originari din România, aşa cum am bănuit. Din Timişoara. Dar stabiliţi în Germania de peste 25 de ani. Sarah Michelle s-a născut în Germania, la Schwabmünchen, iar acum locuieşte cu familia la München. Este trilingvă deja. Sarah este elevă în clasa a II-a, iar cariera de fotomodel încă merge, pentru că fata învaţă bine şi nu are probleme cu şcoala. "Cariera" nu este una solicitantă full-time, dar nici o bagatelă.


PROGRAMUL
Când are programată o şedinţă foto, munceşte câteva ore bune. Pentru o paradă e şi mai complicat, căci totul se desfăşoară în timp real şi în viteză, iar în culise fiecare copil este înconjurat de o armată de oameni - unii le aranjează părul, alţii se ocupă de feţişoare, pentru a fi cât mai simpatice şi a fi puse în evidenţă de luminile reflectoarelor, alţii îi îmbracă şi încalţă, alţii le dau sfaturi. Pe margine, undeva, topiţi de emoţie, sunt părinţii, bunicii. Pe ei toţi îi monito­rizează şi filmează nonstop echipe întregi de reporteri de televiziune, jurnalişti şi fotoreporteri. În faţa lor, co­piii se comportă cum le dictează inima, în fond, ei sunt aceia care fac selecţia. Pentru că, dintr-o armată de jurnalişti care i s-au perindat prin faţă până acum, Sarah i-a mai cerut doar unuia să revină la viitorul reportaj...

Fiecare deplasare în străinătate permite unuia dintre părinţi să-şi însoţească odrasla pe cheltuiala organizatorilor. Restul se face pe cont propriu. Nu plouă cu bani în modelingul pentru copii - contractele se învârt în jurul sutelor de euro, nu al miilor sau zecilor de mii, ca la adulţi - nici măcar cu cadouri. Totul se bazează pe rigoare, pe muncă asiduă, pe contracte. Nimic nu este lăsat la voia întâmplării - fiecare deta­liu contează, ca în lumea modei pentru adulţi. Cu toate astea, când umplu podiumul şi îşi fac numărul pe scenă, lor, copiilor-modele, le este permisă greşeala. Sunt şi mai simpatici atunci când se mai împiedică sau îşi reinventează rolul, dintr-o pornire naturală.

Văzută din sală, o paradă de modă pentru cei mici nu este cu nimic diferită de una pentru adulţi. Se munceşte la fel de mult la decoruri, muzică, machiaj (da, este unul dintre sacrificiile pe care le are de făcut un copil-top-model), sunt la fel de multe emoţii. Până la urmă, în joc sunt bani mulţi, pentru că oamenii potenţi financiar şi cu gust nu le refuză progeniturilor plăcerea de a purta o geacă D&G sau o toaletă Diesel. Aşa cum nici un costumaş Burberry sau o toaletă de la Fendi nu-s de lepădat...

Două ore de pregătire înainte de a urca pe scenă, programul în sine, apoi dezechiparea în culise, totul răpeşte timp, şi orice om se gândeşte că un copil n-ar trebui supus unui asemenea tratament. Dar nimic nu se obţine fără sacrificii. Ce-ar fi lumea fără performanţa sportivă, de exemplu? Când este vorba despre modeling la asemenea nivel, tentaţia e mare să-i acuzi pe părinţi că profită de succesul copilului şi-l exploatează. Dar cum nu este vorba despre sume mari de bani, iar în familia Mihai şcoala chiar contează, Sarah nu este în pericol. Ei îi place ceea ce face şi nu are nevoie de presiuni pentru a accepta să prezinte o colecţie sau să pozeze pentru o revistă. De curând, agenta din Italia i-a anunţat pe ai ei că Gucci, care abia de anul acesta s-a lansat în zona "junior", ar fi interesată de Michelle. Ar fi încă un nume mare pe o listă.


FĂRĂ FUMURI
Am întrebat-o pe micuţa top-model dacă s-a împrietenit cu copiii care-i sunt colegi pe catwalk sau dacă, din contră, sunt rivalităţi evidente pe acolo. N-am avut parte de picanterii, nu s-au înregistrat păruieli în culise, încă nu primează fumurile în această lume. Riscul e mare, însă. Un copil care a gustat din celebritatea catwalk-ului sau a revistelor de modă poate să-şi vadă nasul urcând la cer, fiind tentat să-şi trateze colegii de şcoală şi chiar prietenii de joacă de undeva, de sus, din lumea rezervată vedetelor. Pe Sarah încă n-a ciupit-o "musca celebrităţii", inocenţa ei este intactă. Nici măcar nu-şi etalează toaletele de firmă la şcoală.

Sunt mulţi copii care bat la uşa agenţiilor de cas­ting. Sunt şi câte 1.200 de solicitanţi, din care se aleg doar 20 de copii. Provin din ţări diferite, din culturi diferite, din familii care mai de care mai diferite. Unii sunt copii de fotbalişti celebri, alţii de vedete din alte domenii. Nu poţi spune că nu e concurenţă în domeniu. Dar sunt aleşi cei mai buni dintre cei buni. Cei mai naturali. Cei mai fireşti, într-o lume care este din ce în ce mai copleşită de artificial. Domnul Mihai îmi povestea că în Italia a cunoscut o familie de români, stabilită de mulţi ani la Milano, care are o fetiţă de vârsta Sarei Michelle, şi ea top-model în miniatură. Lumea e mică, până la urmă!

Spuneam că Sarah Michelle este deja trilingvă. Vorbeşte germana, româna (ea şi frăţiorul ei în vârstă de 4 ani, Elias, au bonă din România), iar în familie vorbeşte... romani. A bon entendeur, salut, domnule Sarkozy!