Din Politehnică în Silicon Valley

Sunt fix 2,5 kilometri între apartamentul în care stă, cu chirie, bucureşteanul Marius Andrei şi campusul Google din Mountain View. De pe băncile Politehnicii a plecat direct la "stăpânii internetului".

În prezent, Marius lucrează la Checkout, serviciul de plăţi conceput de inginerii Google pentru a creşte încasările din publicitatea online. De fapt, Marius (28 de ani) a muncit la acest proiect încă din vremea în care era "la secret". Este inginer de soft ("senior software engineer") şi tare scump la vorbă. Nu "curge" nimic pe lângă cuvintele propoziţiilor cu care îmi răspunde. De parcă o interfaţă inteligentă ar filtra anumite litere din munca sa de programator şi le-ar aduna într-o exprimare strictă. În fond, este un softist de elită, unul dintre aşii Politehnicii din Bucureşti, instituţie de învăţământ pe care a absolvit-o în 2005, an în care a şi fost angajat la Google. Între timp a ajuns coleg de apartament cu un alt programator român din Googleplex, bistriţeanul Cosmin Negruşeri.

MEDIUL ŞI OAMENII
"Un prieten care lucra la Google mi-a zis să vin că lui îi place foarte mult. Iniţial voiam doar să văd cum este (să lucrez peste vară), însă din cauza vizelor am ales să mă duc direct ca angajat permanent. Cred că pentru inginerii de software Google este cea mare companie pentru care poţi lucra." Şi nu cred că a fost o frază corporatistă, învăţată la vreun obligatoriu curs intern. Din faţa monitorului său din Silcon Valley, a spus-o fără să clipească, conştient de mediul în care lucrează, de valoarea colegilor de toate naţiile, de proiectele în care e implicat şi de cele despre care nu poate vorbi fără a-şi periclita locul de muncă.

CELEBRELE INTERVIURI
Despre interviurile de angajare de la Google au început să curgă pe internet legende şi bancuri. Realitatea nu e deloc romanţată. "O diferenţă mare între Google şi alte companii software este volumul imens de date cu care lucrăm şi resursele computaţionale impresionante. Unele întrebări de interviu încearcă să vadă dacă poţi gândi la o asemenea scară. Sortarea unui şir de numere întregi, care este printre primele probleme studiate de începătorii în programare, devine mult mai interesantă. În loc să o rezolvi pe un singur calculator, ai la dispoziţie câteva mii. Pe lângă eficienţa algoritmilor ca timp şi memorie, trebuie să te gândeşti la costurile de transferare a datelor pe reţea, la paralelizarea eficientă a algoritmilor, la faptul că unele hard diskuri se strică din când în când, iar algoritmul tău trebuie să nu se blocheze şi aşa mai departe".

"Cred că Windows-ul a rămas în urmă. Nu prea au mai scos lucruri noi", îmi răspunde Marius la o întrebare pe care nu voiam să o ratez. "Probabil că pe măsură ce utilizatorii sunt mai bine educaţi, o să treacă la Linux. Oricum, nu mi se mai pare aşa interesant, pentru că internetul o să se mute pe celular. Pe telefonul mobil o să se întâmple totul. Poziţionarea, orientarea o să-l facă mult mai util. În plus, văd suficient de mulţi oameni care nu mai ajung la computer, pentru că şi-au citit deja email-ul de pe telefon", spune Marius, convins de faptul că sistemul open source Android o să devină, în câţiva ani, standard. Sper să se înşele, pentru că, uneori, diversitatea poate fi sinonimă cu libertatea. Întrebându-l la un moment dat despre lucrurile pe care le-a luat cu el din ţară, Marius a vorbit şi despre "obiceiuri".

Sau mai degrabă atitudini la provocările vieţii.

"Românii vorbesc foarte uşor despre moarte. Americanii se sperie numai când aud cuvântul.

În general am văzut că suntem destul de sarcastici şi avem mult pesimism. Mă rog, eu aş zice că americanii au prea mult optimism."