Discursurile politicienilor români la "revoluţia" de acum100 de ani

Puterea: "Manifestaţia de duminica trecută e o ruşine"
Duminică, 15 ianuarie 1912, la exact o săptămână după ce a avut loc marele miting liberalo-tăkist din Ca­pitală (încheiat cu lupte de stradă, după cum am scris zilele trecute), Bucureştiul a avut parte de încă un miting de amploare. De data aceasta mai paşnic, fiind organizat de către Partidul Conservator, al lui P.P. Carp, aflat la putere. La întâlnirea din Sala Eforie, s-au ţinut lungi discursuri în care erau criticate evenimentele din 8 ianuarie, considerând că ele au fost, cităm: "o ruşine". Spicuim şi noi câteva fraze din aceste discursuri. Să notăm că nu au vorbit liderii cei mari ai partidului, Carp, Maiorescu şi Cantacuzino, ci câţiva dintre membrii Consiliului de miniştri. Să mai spunem şi că, după întrunirea din sală, carpiştii au defilat în oraş, pe acelaşi traseu ca şi opoziţia, dar nu cu jandarmii în coaste, ci cu taraful de lăutari în frunte. O precizare necesară: nu ne-am propus, în spicuirile acestea din presa vremii, să fim partizanii vreuneia dintre părţile de atunci, cu atât mai puţin să scoatem vreunul dintre partidele de azi în faţă prin similitudini cu partidele de-acum un secol – deşi, se va vedea, nimic nou nu pare să fie sub soare! După o sută de ani, istoria se repetă – astrele, se spune s-au aliniat tot cam ca pe atunci şi de aceea disputele politice şi sociale sunt în toi. Disensiunile de acum un secol s-au încheiat în martie, când primul ministru şi-a dat demisia, în momentul în care justiţia s-a pronunţat şi ea în chestiunea legii tramvaielor (motivul retragerii opoziţiei din parlament). Să sperăm că anul acesta noi nu va trebui să aşteptăm toporaşii, pentru ca topoarele să fie urcate din nou în pod.

Partidul de pradă
Din discursul lui N. Filipescu, ministru de Război: "(...) Am venit să ne supunem judecăţii dv. Avem o situaţie financiară excelentă. Am redus 15 milioane dări pentru săraci. Am dat asigurări meseriaşilor şi peste câteva zile vom vota legea bunurilor de mână moartă. (…) Opoziţia ce a făcut? A introdus chestia tramvaielor. (…) Partidul liberal a transportat lupta de pe terenul politic, pe terenul afacerilor. Aceasta a avut ca urmare că, în locul luptei dezinteresate pentru aspiraţiuni, să nu mai fie decât lupta înveninată pentru interese". Urmează în discursul său referiri la câteva "afaceri" care au făcut subiectul disputelor între liberali şi conservatori, în ultimele două decenii, precum cea a Creditului funciar ori înfiinţarea Băncii Naţionale, pe care o consideră "una dintre cele mai vaste escrocherii ale secolului al XIX-lea", acuzându-i pe liberali că vor să transforme politica într-o afacere care să le umple buzunarele. "După cum din unghii se ghiceşte leul şi după dinţi carnivorii, tot aşa şi partidul de pradă trebuie să aibă unghii şi dinţi. (…) Pentru ca lupta de azi să se isprăvească, trebuie să primim şi noi lupta cu liberalii, cu toate mijloacele. Timp de 40 de ani, d. Carp a povăţuit moderaţia. Azi vedem că liberalii nu se pot tămădui cu alifie, ci cu instrumente chirurgicale."

Război civil pentru o diligenţă
Din discursul lui Al. Marghiloman, ministru de Interne: "Pentru ca o opoziţie să intre pe calea semi-re­vo­luţionară şi să părăsească postul de control ce i l-a încredinţat na­ţi­u­nea în Parlament, nu poate avea decât o uşurare: ca motivul să fie unul atât de nobil, încât nimeni să nu-l poată critica. Dar de ce s-au retras? În declaraţia citită în Parlament se spune că ei renunţă la lupta parlamentară fiindcă alegerile au fost viţiate de violenţă şi fiindcă Con­sti­tuţia e ameninţată. (…) Cum oare toc­mai după un an se spune că ale­gerile au fost violentate? (…) În reali­tate nu-i decât chestia tramvaiului care a mişcat opoziţia. (…) Manifestaţia de duminica trecută e o ruşine. Ştiu că se ameninţă cu războiul civil. Dar ce, România e Polonia? Şi polonezii au făcut adeseori război civil, l-au făcut însă pentru tron, pentru privilegii, dar n-au făcut pentru o diligenţă. Şi în România, să se poată face război civil pentru o diligenţă modernă, pentru un tramvai?"

Sirena şi copilul norocului
Din discursul lui B. Şt. Delavrancea, ministrul Lucrărilor publice: "S-a unit I. Brătianu, şeful partidului liberal, cu d. Take Ionescu, şeful unor conservatori rătăciţi, ca să ne răstoarne pe chestia tramvaielor. Curios, tramvaiele îşi merg drumul lor, noi guvernăm ca şi cum acum am fi început. Caravana trece, câinii latră, fiarele răgesc. Cât timp vom avea încrederea Coroanei şi a dv. nu ne temem. (…)
Să fim devotaţi în luptă, devotaţi principiilor. Aşa suntem şi nu ne e teamă că s-au unit copilul norocului cu omul darurilor. Copilul norocului, căci cine nu ştie că d. Brătianu a sosit la timp pentru domnia sa, dar nu ştim dacă a sosit la timp pentru interesele ţării. D-sa e prea copt pentru un fanatic liberal şi e încă aguridă ca să conducă partidul liberal. D. Take Ionescu este o sirenă. Dar să ferească Dumnezeu pe omul care se aruncă în braţele sirenei".

Întrunirile şi banchetele Puterii
Pe 8 ianuarie 1912, pe când dele­gaţii opoziţiei din toată ţara se adunau la Bucureşti pentru un miting de amploare, filialele din teritoriu ale partidului de guvernământ organizau, la rându-le, în ţară, banchete care căpătau forma unor întruniri politice, câtă vreme ele începeau, invariabil, cu discursuri politice, referi­toare la chestiunile zilei. Unul dintre cele mai importante banchete-întruniri carpiste din această zi istorică este cel de la Dorohoi, unde cei peste 200 de participanţi semnează şi o moţiune, din care cităm: "Membrii partidului conservator, întruniţi în număr de 200 în sala Unirea, în ziua când toţi adversarii partidului s-au unit nu pentru o idee, ci pentru a sprijini o afacere asupra căreia întreaga opinie publică este edificată, însărcinează pe d. Gh. Stroici, şeful lor, să aducă la cunoştinţă dlui P.P. Carp, şeful partidului şi guvernului conservator, că sunt hotărâţi a duce lupta până unde va trebui pentru a înlesni pe fruntaşii partidului să ducă la bun sfârşit opera lor de reforme sociale începută cu atâta fericire şi pe baza cărora au solicitat încrederea alegătorilor, asi­gurându-i de concursul şi devotamentul nostru neţărmurit".

Poziţia oficială a Poliţiei
Să aruncăm o scurtă privire şi asupra declaraţiilor oficiale ale prefectului Poliţiei Capitalei, I. Mi­ti­leneu, referitoare la "tul­bu­ră­ri­le de duminică", aşa cum a numit pre­sa vremii mitingul opoziţiei, din 8 ianuarie 1912, care  a ajuns să capete forma unor lupte de stra­dă, între manifestanţi şi forţele de or­dine. "I-am avizat că trecerea spre palatul regal nu era permisă", de­clara el pentru redactorii ziarului "Dimineaţa", relatând cum "doi-trei inşi care se vârau cu tot di­nadinsul în cordonul de ser­genţi" au fost duşi la secţie. "Eu că­u­tam să conving pe toată lumea să se împrăştie şi pentru că nu eram ascultat, d. prim-procuror Hiott a venit însoţit de gornişti, şi după ce au făcut cele trei so­ma­ţi­u­ni (…) fără nici un rezultat, jandarmi pedeştri au trecut în faţa mulţimii căutând să o în­de­părteze." Negând existenţa vreunei provocări din partea forţelor de ordine, el povesteşte: "Am vă­zut următorul spectacol: oameni din mulţime rupându-şi bastoa­ne­le pe genunchi, ca să aibă câte două arme împotriva soldaţilor şi lo­vindu-i pe jandarmi" (care, apropo, aveau puştile cu baioneta pusă). Urmează descrierea mo­mentului în care sunt sparte geamurile clubului conservator. "N-am făcut nici o intervenţie ca să apăr clubul. De altfel, recomandasem subalternilor mei cea mai mare răbdare, le spusesem să îndure cea mai mare insultă, fără să se înfierbânte, fără să se ener­ve­ze sau să riposteze". Abia după vreo trei sferturi de oră, declară pre­­fectul Capitalei, pentru că lu­mea nu voia să se mişte, jandarmii pe­deştri, "încet, fără să bruscheze pe nimeni", au trecut la evacuarea străzii. Ei nu au produs nici o ne­plăcere nimănui, în schimb, din hotelul Continental s-a aruncat asu­pra lor cu... "chibritelniţe, că­li­mări, ceşti de cafea, farfurii". Mitileneu aminteşte şi de îm­puş­că­turile ce s-au auzit, la un mo­ment dat, punându-le pe seama unui "domn cu barbă", care tră­se­se şase gloanţe de revolver: "Am auzit lămurit două detunături. (…) «Ai auzit? Parc-au fost două ples­nitori. Rău lucru. Zgomotul acesta e periculos.» (spune el cuiva ca­re se afla lângă el – n.n.). Imediat după aceea am auzit lămurit alte pa­tru detunături. Erau focuri de r­e­volver. (…) Astăzi, luni, s-a pro­ce­dat la scoaterea glontelui din zid şi s-a constatat că e un glonte de revolver calibrul 9 şi că nu are nici pe departe asemănare cu glontele armelor Manlicher (armele din dotarea jandarmilor – n.n.)".
Prefectul Poliţiei Capitalei, I. Mitileneu, mai istoriseşte că atunci când unul dintre participanţi i-a arătat un manifestant rănit, adăpostit în cofetăria Riegler, a dispus să fie imediat chemată Salvarea. Ce măsuri va lua pe viitor? – îl întreabă unul dintre reporteri. Răspunsul vine scurt: "Totul depinde de împrejurări, nu-i aşa?". (T. Cireş)

---

Opoziţia: "Guvernul a venit împotriva voinţei ţării"
Scriam marţi despre manifestaţia opoziţiei unite, de acum o sută de ani, la 8 ianuarie 1912, împotriva puterii de atunci. Ne-am oprit la ceea ce s-a întâmplat în stradă, fără a comenta conjunctura istorică (această menire rămâne istoricului). Prezentăm astăzi fragmente din discursurile ţinute de cei doi lideri ai opoziţiei – Take Ionescu (Partidul ConservatorDemocrat) şi Ion I.C. Brătianu (Partidul Naţional Liberal) – la întâlnirea delega­ţiilor venite din toată ţara. Nu vom comen­ta nici de această dată.Vă lăsăm pe dvs.să observaţi cât de mult (ori cât de puţin) seamănă timpurile de atunci cu cele de acum. (Simona Lazăr)


Take Ionescu: "O ţară nu moare prin violenţă, dar piere prin corupţie"
Preşedintele Partidului Conservator-Democrat, Take Ionescu, a fost cel care a deschis întrunirea opoziţiei, din Sala Băilor Eforiei, salutându-i pe cei prezenţi şi amintindu-le că, la retragerea din parlament, preşedintele Consiliului de miniştri, P.P. Carp, spunea: "Se pot face revoluţii pe idei, nu pe afaceri". "Nu e vorba de afa­ceri, ci de o manifestaţie cetăţenească", este replica acestuia, care continuă:  "Socoteala noastră cu guvernul e veche. N-am găsit însă s-o facem cu cale mai înainte. Socoteala noastră cu guvernul începe de când acesta s-a constituit; socoteala liberalilor cu guvernul a început de la alegeri. Guvernul a venit împotriva voinţei ţării", spune el, acuzându-i în acelaşi timp pe conservatori de "infidelitate faţă de popor" şi "infidelitate faţă de Coroană" (faţă de Regele Carol I). "Ştiţi cu toţii că d. Carp a avut curajul să spună public că a învins Coroana. Coroana însă, ea singură e permanentă în mişcările noastre de partid. Această fanfaronadă că a învins Coroana, atunci când ştiam că ceruse pomană Coroanei, a fost o necuviinţă. (…) E anarhic a spune ţă­rii că Coroana de oţel poate fi în­vinsă. Infidel cu Coroana, guvernul a fost infidel faţă cu dvs. A făcut alegeri pătate, când ar fi trebuit să facă alegeri libere, n-a fost numai generalizarea violenţelor electorale, ci sistematizarea corupţiei. O ţară nu moare prin violenţă, dar piere prin corupţie."
Take Ionescu se întreabă: "Are gu­vernul un ideal, are o conştiinţă? Unde e idealul? Destrăbălare în administraţie. Un exemplu: este un oraş unde cetăţenii plătesc taxe fără lege. Au introdus destrăbălarea în biserică, prin soluţia pe care au dat-o crizei sinodale. (…) S-a dedat apoi guvernul la cea mai largă demagogie; dar nu i-a folosit la nimic, căci tot nu ajungea la sufletul poporului. La sufletul poporului se ajunge cu credinţa poporului în devotamentul tău. (…) Au violat apoi constituţia în ches­tiunea tramvaiului şi dacă ne-am ridicat pe această chestie n-am făcut-o pentru a apăra oarecare interese. (…) Sunt împărăţii mari care ajung la dezvoltare economică fără regim parlamentar. Nu se poate însă ca o ţară să propăşească fără respectul proprietăţii şi al dreptului.  Numai judecătorul trebuie să judece. Fără asta nu este posibilă civilizaţia. Gu­vernul a făcut întâi profesie de cre­din­ţă, a spus că interesele cele mari nu le dă judecătorilor. Când e vorba de stat, guvernul actual nu are încredere în judecători. Noi am suportat toate, dar le-am dat toate avertismentele. Da­că s-ar fi mărginit la greşeli, am fi luptat cu ei în parlament. Dar când au desfiinţat drepturile de proprietate, noi am plecat. Cu aceasta a dispărut ul­tima aparenţă de legalitate a frac­ţiunii parlamentare. (…) Nici Bră­tianu, nici eu nu ne închipuim că suntem dictatori în afacerile ţării. Ştim că suntem slujitori devotaţi ai ţării. Dacă pentru interesele noastre am zvârcoli sufletele dvs. am fi nişte mizerabili. Dar pentru că avem convingerea că întărim temelia ţării facem ceea ce facem. Din această mişcare va ieşi un lucru de prezent şi unul de viitor: va ieşi întâi căderea vinovaţilor; care au căutat să ne ducă la despotismul făţarnic care se ascunde în dosul unei majorităţi de carnaval".


Ion I.C. Brătianu: "Guvernul a crezut că poate înlocui creaţiunea prin distrugere"
Dacă astăzi Ion I.C. Brătianu ar fi printre noi, liderul liberalilor de dinainte şi de după primul război mondial cred că ar da tonul opoziţiei. Fragmente întregi din discursul lui din ziua de 8 ianuarie 1912 se potrivesc "mănuşă" timpului pe care îl trăim. Este suficient să citiţi aceste cuvinte care au fost rostite atunci, dinaintea a aproape 2000 de delegaţi liberali şi conservator-democraţi veniţi din toată ţara.
"Din prima zi activitatea guvernului a dat cea mai violentă dezminţire acelora ce-şi făceau iluzia în guvern. Au întrebuinţat toate mijloacele ca să distrugă capitalul politic al celor ce-l aveau. Nerespectarea legilor a ajuns la un grad ce nu se credea posibil. Legi au fost violate în modul cel mai violent, precum legea sanitară, care a fost suspendată. Alături cu această acţiune anarhică se ridică demagogia, care merge până acolo încât să intituleze o lege «legea pentru ieftinirea traiului». Promisese că va face reforma administrativă şi asa­narea mora­vurilor. Vă daţi seama cum au asanat. Guvernul ne-a propus cartel electoral. L-am refuzat ca pe ceva vicios pentru viaţa constitu­ţio­nală. Noi înţelegeam ca alianţele să se facă nu pe chestiuni electorale, ci pe idei care îmbrăţişează toată viaţa naţională. (…) Cum au respectat Constituţia? Aţi văzut ce au făcut în chestia tramvaielor care atinge chiar temeliile esenţiale ale vieţii noastre organizate de stat".
Propunerea de către guvern a Legii Tramvaielor, după cum se ştie, este incidentul care a provocat retragerea din Parlament a opoziţiei. Brătianu ţine să atragă atenţia asupra acestui fapt: "În ziua când au vrut să ia de la tribunal o chestie ca aceasta, s-a dărâmat ceea ce este baza oricărei societăţi organizate. În ziua când preşedintele Consiliului de miniştri, de la tribuna Senatului, a spus că dânsul e contenciosul, ajunsese la o inconştienţă atât de îndrăzneaţă, încât anarhia nu mai putea dăinui. (…)
Pentru oricine cunoaşte situaţia guvernului, se explică opera sa. El se simţea incapabil de a face operă de creaţiune. A crezut atunci că poate înlocui creaţiunea prin distrugere şi a ajuns unde vedeţi. Cu aceasta a făurit propria sa distrugere. (…) Am văzut deunăzi la ţară un copac verde şi un altul înăbuşit în creşterea sa de iedera parazitară care-l înăbuşea. Pentru a restabili echilibrul grădinii mele, am spus grădinarului să taie iedera. Urez ca, pentru însănătoşirea vieţii politice, să se taie iedera, pentru ca cei doi stejari politici să se poată dezvolta. (…)
Putem constata azi că guvernul conservator a săvârşit şi un bine pentru că a făcut mai conştiente necesităţile democratice ale ţării, pentru că a făcut ca revizuirea Constituţiei să răsune, ca o necesitate mare, imediată, în conştiinţa tuturor. De aceea noi toţi, conservator-democraţii şi naţional-liberalii, reprezentanţi sinceri ai convingerii că interesele noastre naţionale cer existenţa unei democraţii puternice şi conştiente, să păşim cu convingerea că cauza noastră va învinge".


Moţiunea opoziţiei unite
"Cetăţenii Capitalei şi delegaţii tuturor judeţelor, auzind expunerile făcute de şefii partidului naţional-liberal şi al paritdului conservator-democrat, în întrunirea de azi, 8 ianuarie 1912;
Având în vedere că actualul guvern, lipsit de rădăcini în ţară, spre a se putea menţine la cârma statului şi-a întocmit un parlament prin fraudă, violenţă şi corupţiune;
Că făcând din corupţie şi violenţă principiul său de guvernământ a nesocotit sistematic interesele generale ale ţării printr-o acţiune demagogică şi de dezorganizare a întregii vieţi administrative;
Că prin modul său de a lucra nu numai că nu a ajutat mersul înainte al statului, dar ameninţă să distrugă legile şi aşezămintele lui;
Că prin răpirea din căderile justiţiei a unor procese în curs de judecată şi prin încercarea de a le curma prin voturile majorităţii parlamentare, guvernul a zdruncinat temeliile vieţii noastre de stat, aducând o gravă atingere Constituţiei prin dispreţuirea justiţiei şi ne­socotirea principiilor sepa­raţiunii puterilor constituţionale;
Că o asemenea acţiune de guvern desfiinţând garanţiile asi­gurate de legi cetăţenilor îndru­mea­ză ţara către o stare de anarhie în care drepturile fiecăruia rămân la bu­nul plac al unei stăpâniri de fapt;
Că în faţa unei asemenea stări de lucruri, membrii întregii opo­ziţii parlamentare, constatând că ori­ce încercare de control de­venise cu neputinţă, au fost nevoiţi să se retragă din Adunările le­gi­ui­toare şi să lase guvernului răspunderea întreagă a situaţiunii anormale pe care el însuşi a creat-o;
Astfel fiind, noi, cetăţenii din Capitală şi delegaţii din judeţe, aprobăm retragerea opoziţiei din parlament şi rămânând de acuma mai direct apărători ai legilor şi aşe­zămintelor ţării, declarăm că vom lupta cu toată energia pentru reintrarea în legalitate, care nu se poate dobândi decât prin în­frân­gerea fracţiunii politice care a dezlănţuit anarhia în statul nostru."