Experienţă de groază pe DN1: "Nu ne-au ajutat cu un ceai sau cu o cafea!”

Viscolul năprasnic din ultimele zile a făcut victime, dar a fost ajutat în mare măsură şi de oamenii care nu au fost dispuşi să-şi ajute semenii. Mărturia unei femei care a fost prinsă în blocajul de pe DN1, de miercuri seara până joi dimineaţa arată cât de prost funcţionează spiritul civic la români.

"Singurul loc în care ne puteam adăposti era o benzinărie, după Prisma, spre intrarea în Bucureşti, pe partea dreaptă. Acolo nu ne-am putut duce la toaletă, pentru că ni s-a spus că nu este apă, dar nici nu ne-am putut cumpăra un ceai cald, ca să ne ferim de hipotermie, sau o cafea fierbinte, mai ales spre dimineaţă, când trebuia să nu adormim ca să nu murim asfixiaţi în maşini. A fost şi cel puţin un mort în spatele nostru, probabil intoxicat cu monoxid de carbon", povesteşte Oana Dănilă, patroana unei agenţii de turism, care în acea seară se întorcea în Bucureşti după o întâlnire la Snagov.

În faţa lipsei totale de spirit civic a angajaţilor benzinăriei, suma destul de mare de bani pe care o avea în geantă i-a fost de prisos. "Cei de la benzinărie ne-au spus că nu ne pot ajuta cu ceai sau cafea, pentru că nu le funcţionează aparatul dacă nu e apă. Atunci am cumpărat mai multe bidoane de apă plată, pentru că aveam nevoie oricum de recipiente pentru a cumpăra benzină, ca să ne putem încălzi în maşină. Mi s-a spus că nu se poate face nimic cu apa plată, pentru că angajaţii nu pot să bată pe casă produsul. Erau femei cu faţa plină de răni făcute de ger şi de vânt, erau pline de sânge şi plângeau de frig, dar nu le-a ajutat nimeni cu un ceai cald. La un moment dat mi-a venit ideea să cumpăr sticle de ceai rece şi să rog o angajată să mi-l încălzească la microunde. Abia atunci am primit un minimum de ajutor şi toţi ceilalţi au făcut la fel”, mai spune Oana Dănilă.

Victimele acelei nopţi de coşmar nu vor uita niciodată experienţa trăită miercuri noapte pe DN1, atât de aproape de intrarea în Bucureşti, dar atât de departe de lumea civilizată, de o lume normală, în care oamenii se ajută între ei, mai ales în situaţii de urgenţă, când, în mod normal, nu mai contează ce produse dintr-un magazin se pot înregistra pe casă, ci contează vieţile oamenilor.