Dreptate totală post-mortem

La trei ani de la moartea sa, Marcel Ţundrea, gorjeanul care a stat 12 ani în spatele gratiilor fără să fi săvârşit o infracţiune, este achitat definitiv de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Este dreptatea pe care Ţundrea n-a mai apucat-o, decedând în iarna lui 2006 într-un spital din Gorj. Medicii au spus atunci că starea de detenţie i-a provocat moartea, acesta suferind de cancer la plămâni.

Gorjeanul care a fost condamnat pe nedrept la 25 de ani de închisoare pentru omor şi violul asupra unei minore de 13 ani din Pojogeni, Marcel Ţundrea, şi care a apucat să ispăşească 12 ani de puşcărie pentru această faptă, este găsit nevinovat. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis la 18 noiembrie 2009, printr-o hotărâre definitivă şi irevocabilă, achitarea gorjeanului pentru omor, Ţundrea fiind achitat cu trei ani în urmă şi pentru viol. La Înalta Curte, sentinţa a rămas definitivă prin retragerea de procurorii Curţii de lângă Curtea de Apel din Braşov a recursului formulat împotriva lui Ţundrea. Aceştia au ajuns la concluzia că toate probele din dosar arată nevinovăţia gorjeanului, motiv pentru care au decis să nu mai stăruie în cererea de recurs.

PROCURORUL BUN, PROCURORUL RĂU!
cel care l-a aruncat nevinovat în închisoare pe Marcel Ţundrea, a fost un procuror din Gorj, Ion Diaconescu, despre care Ţundrea dezvăluia, atunci când trăia, într-un interviu acordat în exclusivitate Jurnalului Naţional, care a fost metoda pe care a folosit-o în documentarea sa, respectiv pumnul. Marcel Ţundrea a avut coaste rupte şi a fost sluţit de câţiva poliţişti care primeau ordine direct de la procuror. De altfel, sub ochii lui Diaconescu se petrecea fiecare scenă de agresiune, întrucât ea avea loc o dată cu interogatoriul. De precizat că, niciodată, Marcel Ţundrea nu şi-a recunoscut vinovăţia, chiar sub presiunea pumnului, iar la 17 ani de la petrecerea acelor evenimente se constată că într-adevăr Marcel Ţundrea nu purta vina faptelor care i se puseseră în cârcă.

Dacă Ion Diaconescu, procurorul-eroare, aşa cum l-a numit presa, a fost cel rău, în povestea lui Ţundrea a apărut şi procurorul bun. El este tot din Gorj, era prim-procuror atunci când a decis să facă dreptate unui nevinovat, iar fapta sa l-a costat funcţia. Emil Moţa, fostul prim-procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, a fost cel care şi-a îndreptat atenţia spre numeroasele cereri venite din penitenciar de la Marcel Ţundrea. În toate, gorjeanul cerea redeschiderea dosarului, precizându-şi nevinovăţia. În ultima cerere, Ţundrea a cerut efectuarea probei ADN, atunci recent dispusă în România. Procurorul Moţa a îngăduit astfel efectuarea acestei probe în 2004, probă care l-a scos din spatele gratiilor pe gorjean, însă gestul său a fost considerat o luptă cu sistemul de justiţie. Imediat Moţa a fost îndepărtat din funcţie, pe motiv de "ineficienţă managerială", deşi conducea Parchetul de ani buni. În inspecţia de la CSM se precizează că Moţa a avut discuţii aprinse cu Diaconescu şi nu a ştiut cum să gestioneze o astfel de stare. În realitate, procurorul Diaconescu îi reproşa permanent de ce l-a scos pe Ţundrea din închisoare şi de ce insistă pentru a demonstra nevinovăţia acestuia. CSM a decis astfel să-l sancţioneze pe cel care a scos mizeria de sub preş, iar din procurorul-eroare a făcut un intangibil. Aşa se face că în acest an Diaconescu a ieşit la pensie, încasând lunar 12.000 de lei.

A PIERDUT TOT, INCLUSIV VIAŢA!
În mod normal, acum, după ce s-a pronunţat nevinovăţia lui Ţundrea printr-o hotărâre definitivă şi irevocabilă, Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj ar trebui să redeschidă cauza, pentru a găsi adevăraţii vinovaţi ai omorului şi violului petrecut asupra minorei de 13 ani Mioara Gherasie. Indiferenţa şi nepăsarea din Parchetul de la Gorj domină însă mai mult decât descoperirea adevăratului infractor.

Şi acest lucru a fost demonstrat prin inacţiunea procurorilor de a deschide cauza în momentul în care au avut achitarea definitivă în privinţa violului, pentru că o astfel de sentinţă a fost obţinută cu trei ani în urmă.

FIICA VA PRIMI DESPĂGUBIRILE
Revenind la Marcel Ţundrea, trebuie precizat că după arestare şi-a pierdut totul: casa, prietenii, familia. Ţundrea a murit într-o sărăcie lucie, iar atunci când a fost scos din închisoare era aşteptat doar de mama lui, într-o casă sărăcăcioasă din Pojogeni. Lucra în cadrul CFR, de unde câştiga bani frumoşi, avea o soţie, o fiică şi un apartament în Târgu-Jiu. După arestare, acuzaţia de viol şi omor asupra unei fetiţe care avea vârsta fiicei sale a determinat-o pe soţie să divorţeze. N-au mai păstrat legătura, iar fiica lui Marcel Ţundrea nu l-a căutat niciodată în penitenciar. Nici după ce a fost scos din închisoare, fiica lui n-a vrut să-l mai cunoască. Acum cea care va beneficia de despăgubirile din partea statului pentru nedreptatea comisă, cerere formulată de Marcel Ţundrea când era în viaţă, va fi fiica acestuia. După toate pierderile de care a avut parte în viaţa: libertatea, casa, soţia, fiica, serviciul şi onoarea, Ţundrea îşi pierde şi viaţă în iarna lui 2006. Pentru că nu şi-a pierdut şi speranţa, Justiţia, în final, i-a făcut dreptatea de care însă se bucură doar în ceruri.