„Eu sunt un număr pentru ei. Nu le pasă, sunt doar un vot”

E cea mai câinească seară în cele trei săptămâni de protest. Pe lângă gerul năprasnic, un vifor înverşunat încearcă să smulgă orice întâlneşte în cale. Protestatarii îşi îndeasă bine căciulile pe urechi, îşi înfig zdravăn picioarele în pământ. Se clatină tot, copertine, gherete, bannere, oameni, stâlpi, copaci. Pancartele protestata­rilor zboară în aer. Drapelul imens pe care îl poatră cu el s-a transformat într-un fel de velă şi-l poartă nesigur în direcţia vântului, în timp ce omul se căzneşte din răsputeri să stea lângă mulţime. La gât poartă, legată ca o eşarfă, o pereche de papuci portocalii. E un mesaj simbolic pentru politicieni. Să plece! După cele opt ore de stat în ger, în barbă i-au crescut ţurţuri. „Cum vă cheamă?”, întreabă reporterul. „Un Vot”, răspunde. Aşa îl ştie acum toată Piaţa, drept „Cetăţeanul Un Vot”. „Am vrut să spun că lor nu le pasă, că reprezint pentru ei doar atât, un vot”, mă lămureşte.

Ne-am ispăşit pedepsele şi acum ne eliberăm
Însoţit de un drapel imens pe care l-a confecţionat singur, Un Vot s-a mutat, de pe fereastra Facultăţii de Geografie, pe înălţimile statuilor din faţa Teatrului Naţional. Cel mai mult a stat căţărat acolo opt ore. „A fost un gest spontan, aşa sunt eu de fel, mai cu iniţiativă. N-am putut să stau în banca mea, am fost mereu un revoltat”, îşi explică Cezar gestul. În plus, e supărat. E supărat că poporul român tace şi că cei care îl conduc îşi bat joc.

„Ei cred că aici, în Piaţă, sunt numai ăia care nu sunt în stare de nimic. Eu am patru licenţe: matematică-informatică, drept, administraţie publică, finanţe. Am două posturi universitare, o duc foarte bine, întotdeauna am dus-o aşa. Am lucrat şi în guvern pe vremea CDR-ului. Dar nu-mi place că oamenii se pitesc în spatele măştilor. De vreme ce noi acceptăm ca preşedintele României să-l pună ca prim-ministru pe şeful serviciilor, înseamnă că acceptăm să râdă de noi. Această tăcere vinovată, aceasta laşitate nu o vreau. Toată România trebuia să fie în Piaţă în secunda doi. Dar mentalitatea comunistă încă e o caracteristică a poporului ăsta. O să treacă şi asta, e momentul în care trecem dincolo, ne-am ispăşit pedepsele şi acum ne eliberăm”, crede Cezar.

Pentru această eliberare i-a venit şi ideea unui referendum „soft”: „Fiecare dintre cei care vor ca Băse să plece sunt invitaţi să-şi exprime votul punând în ferestră o pereche de papuci, împreună cu un mesaj. Şi aşteptăm în continuare papuci, galoşi, cizme în Piaţa Universităţii, cu acelaşi mesaj”.

Asta este Revoluţia Inimilor!
Pe Cetăţeanul Un Vot îl ştiu toţi ca pe un cal breaz. O grămadă de inşi au venit să-i întindă mâna cât timp am stat de vorbă la un ceai, în pasajul de la Universitate. „Ai lipsit, mă, o zi!? Ce-i al lui e-al lui, frate”, îşi exprimă câţiva admiraţia. De trei săptămâni, de când flutură steagul în gerul crâncen, cel mai mult l-a impresio­nat pe Un Vot faptul că Piaţa este plină de fete: „M-a marcat. Jumătate dintre manifestanţii de aici sunt tinere, asta arată schimbarea. Cum să lupţi, mă, cu jandarmii împotriva unor fete de 15-25 de ani?! Asta este Revoluţia Inimilor! Duminica aia a fost o mare înscenare, a fost evident de la început. Totul e un caraghioslâc”, spune el despre ziua în care au avut loc violenţele între jandarmi şi protestatari. „S-a încercat un fel de revoluţie ca în ’89, o înscenare de mintea copiilor. După 20 de ani, serviciile n-au evoluat deloc, nu i-a dus mintea să pună şi ei la cale ceva mai bine organizat”, se ambalează Cezar.

În Piaţă i s-au întâmplat până acum tot felul de lucruri. Îşi aminteşte că acum vreo săptămână l-a căutat Securitatea. „Au vrut să mă racoleze. După ce s-a terminat protestul, pe la 11 noaptea, a venit la mine un individ care mi-a spus că el şi alţii vor să organizeze o lovitură şi să mă pună pe mine în frunte, că sunt un lider, o figură a Pieţii. L-am trimis la plimbare.”

Cetăţeanul Un Vot crede că demisia lui Boc e un pas înainte, că lui Traian Băsescu nu-i pasă de nimeni, nici măcar de PDL, că există o alternativă politică, chiar dacă ea nu este evidentă acum, că USL şi PDL nu „e aceeaşi mizerie”, cum se strigă în Piaţă. „Sunt mizerii de ranguri diferite. Nu a fost jefuită România nici de fanarioţi în modul în care au jefuit-o, fără nici un fel de limite, pedeliştii”. Protestatarul Cezar Avrămuţă crede că plecarea lui Traian Băsescu este necesară, dar nu este o soluţie în sine. „Soluţia este ca socie­tatea civilă să înceapă să trăiască, să pună presiune pe clasa politică, aceasta să nu mai aibă privi­legii. Băsescu are putere prin cei care l-au girat, aşa-zisa «intelighenţie» românească: Pleşu, Patapievici, Liiceau. Şi ei trebuie să recunoască public că au greşit”,  spune Cezar.

„Ce-mi doresc eu? Un popor moral şi nu lideri morali. Un popor educat întru moralitate, va şti să-şi pună în frunte doar oameni morali. Un popor moral e un popor fericit”, comentează el virulent. Cetăţeanul Un Vot vrea ca românul să nu se mai ascundă, să prindă un strop de curaj, să nu mai accepte minciuna: „Puţin adevăr şi viaţa ni se va schimba în mod radical. Eu ştiu că se va întâmpla schimbarea. Inima mea asta simte”, zice. Pentru asta vine în Piaţă seară de seară, pentru asta flutură cu mâinile degerate steagul gigantic. Pentru că „oamenii vor să fie auziţi. Cu păsurile lor, mai mari, mai mici, pragmatice sau idealiste.”