Fantome pentru Europa

La începutul lunii iunie a acestui an am testat dacă Murad Erdogan poate vota la alegerile pentru Parlamentul European din România folosind cartea de identitate falsă. M-am dus la secţia de votare nr. 80 din Bucureşti, lângă Gara de Nord, şi am filmat cu camera ascunsă. Nimeni nu a observat nimic şi nici un membru al comisiei din secţia de votare nu s-a arătat curios să-mi verifice identitatea. Cum nu intenţionam să votez în adevăratul sens al cuvântului, am pus ştampila pe toţi candidaţii, tocmai pentru ca votul să fie nul.

Câteva zile mai târziu am plecat în Germania să văd dacă Murad Erdogan ar putea să-şi înceapă o nouă viaţă acolo. Nici în Germania, nici în Olanda nu am întâmpinat vreo problemă legată de documentele mele şi nici nu m-a întrebat nimeni ceva în acest sens.

Am ajuns la Berlin, un loc în care poţi foarte uşor dispărea în mulţime. Ştiam sigur că mă pot stabili în Kreuzberg, un cartier în care trăiesc mulţi imigranţi din capitala Germaniei. Aproape fără nici un ban, era timpul să-l fac pe Murad Erdogan un cetăţean respectabil, obţinându-i toate documentele legale pentru a sta aici. Mai întâi, o adresă. Rătăcind pe străzi, am dat cu ochii de o pancartă lipită pe o clădire pe care scria "Stellplätze zu Vermieten", locuri de parcare de închiriat.

Mi-a trecut prin cap că, dacă într-o clădire există locuri de parcare libere, este clar că trebuie să fie şi apartamente de închiriat. Mi-am notat denumirea şi numerele de telefon ale companiei care era proprietara clădirii: Ernst G. Hachmann GmbH.

O VIAŢĂ NOUĂ

La 29 iunie, având aceste informaţii, m-am dus la primăria din Kreuzberg pentru a obţine un document oficial care să ateste că locuiesc la acea adresă. Funcţionara instituţiei cu care am stat de vorbă nu a fost nici un moment curioasă să-i arăt dacă într-adevăr aveam un contract încheiat cu firma proprietară a clădirii. Astfel, cei de la primărie m-au înregistrat ca locuind la adresa pe care o alesesem în câteva minute, chiar dacă aveam o carte de identitate falsă şi toate discuţiile cu funcţionara fuseseră purtate într-o germană "de baltă".

Demersurile lui Murad Erdogan pentru a începe o nouă viaţă la Berlin nu s-au rezumat doar la primărie. El avea nevoie de un cont în bancă, dacă voia să facă într-adevăr vreo afacere. Aşa că am intrat în prima bancă ieşită în cale, o agenţie a Berliner Sparkasse. Un funcţionar bancar a fost încântat să mă ajute imediat ce i-am arătat formularul de înregistrare primit de la primărie. După câteva întrebări legate de motivul pentru care doream să folosesc serviciile băncii a deschis şi activat contul cu numărul 6014519775.

Apoi aveam nevoie de un telefon. Folosindu-mă de acelaşi document primit de la primărie, am cumpărat cu numai nouă euro un mic telefon mobil care avea o cartelă cu cinci euro credit. În Germania, fiecare cartelă SIM trebuie înregistrată pe numele cumpărătorului, aşa că a mea a fost înregistrată cu numele de "Murad Alin Erdogan". La final am mers la Schufa, agenţia germană specializată în oferirea de informaţii referitoare la credite şi care stabileşte dacă o persoană este activă din punct de vedere economic şi de încredere din punct de vedere financiar. I-am arătat acelaşi act primit de la primărie unei funcţionare şi i-am dat detalii despre contul meu bancar, iar, după ce am achitat 7,80 euro, femeia mi-a eliberat toate actele de care aveam nevoie.

Astfel în numai două zile am făcut rost de o adresă oficială, mi-am deschis un cont în bancă şi am obţinut dovada că Murad Erdogan este un rezident de încredere din punct de vedere financiar din Germania. Un bătrân cu barbă albă care era lângă mine la sediul Schufa nu a fost atât de norocos şi nu a primit actele pe care le ceruse. "Nu aveţi formularul de înregistrare de la primărie", i-a spus o funcţionară omului care avea totuşi cetăţenie germană.




AFACEREA AACHEN
Am luat avionul până la Aachen, un oraş german în care există o puternică comunitate turcă. Situat la graniţa cu Belgia şi Olanda, Aachen este o bună ascunzătoare pentru migranţii ilegali, conform unor jurnalişti locali. În oraş am căutat Bucureşti Bistro Sam, o tavernă de pe Viktoriastrasse 30. Era închisă când am dat de ea. Până în aprilie, barul aparţinuse lui Terzi Şukru, un cetăţean turc de 43 de ani care avea drept de şedere în Germania.

Potrivit procurorilor români, vara trecută, Şukru a cunoscut cinci cetăţeni români care mai târziu au devenit clienţi permanenţi ai restaurantului său. Dar prietenia lor s-a încheiat prost, pentru că aceştia s-au numărat printre cele 12 persoane arestate în aprilie, împreună cu Şukru, de poliţia română la Deva. Toţi au fost acuzaţi de trafic cu migranţi din Turcia către Germania. Au fost prinşi după ce doi dintre beneficiarii afacerii lui Şukru, şi ei cetăţeni turci, au fost arestaţi la graniţa româno-ungară când, la ieşirea din ţară, au folosit cărţi de identitate false pentru a trece în Ungaria.

Un poliţist sub acoperire a fost tot timpul unul dintre membrii echipei lui Şukru. Şukru avea legături strânse cu comunitatea turcă din Aachen din rândul căreia mai mulţi membri doreau să-şi aducă rudele ilegal în Germania şi erau dispuşi să plătească sume serioase pentru acest serviciu, după cum spun procurorii români.

În rechizitoriu se arată că mai mulţi turci, pe care Şukru intenţiona să-i aducă în Germania, au obţinut vize turistice de intrare în România de la Consulatul român din Istanbul. Şi au făcut asta fără să depună documentele necesare. Alţii au obţinut de la aceleaşi autorităţi vize de afaceri pentru a intra în spaţiul european. Ministerul de Externe român a respins orice implicare şi a negat că ar avea cunoştinţă de acţiunile ilegale ale unor angajaţi ai săi, dar alţi funcţionari au rezerve faţă de acest fapt. "Mă îndoiesc că toate vizele pentru România au fost emise în mod legal. Acest lucru, eliberarea de vize, nu se poate întâmpla fără implicarea cuiva din interiorul ambasadei", a declarat un poliţist.

Şukru este în prezent anchetat şi deţinut într-un penitenciar din România, iar foştii săi vecini par uşuraţi că nu mai au loc curse de maşini şi încăierări pe Viktoriastrasse de când birtul a fost închis. "Lumea poate în sfârşit să doarmă liniştită", a spus o femeie în jur de şaizeci de ani. Ca o ironie, ea avea un mic atelier de croitorie în care făcea din când în când haine pentru stripteuzele din localul turcului Şukru.

PRESIUNE LA FRONTIERE
În medie, şase cetăţeni turci sunt prinşi în fiecare zi încercând să treacă ilegal graniţa de vest a României. Datele Poliţiei de Frontieră arată că jumătate este găsită în posesia unor cărţi de identitate false sau falsificate cu care migranţii intenţionau să intre în Ungaria, primul stat din spaţiul Schengen pe care îl întâlnesc în drumul lor spre Austria sau Germania. Pentru a combate acest fenomen, România a introdus la începutul lui 2009 un sistem de "profil de risc" pentru a-i ajuta pe poliţiştii de la frontieră în activitatea lor.

Toţi cetăţenii turci cu vârste cuprinse între 20 şi 35 de ani care deţin paşapoarte noi cu vize româneşti emise pentru o perioadă de 10-15 zile trebuie să fie atent verificaţi. Foarte puţini dintre cei incluşi în acest profil de risc au părăsit legal România în urma verificărilor Poliţiei de Frontieră a bazei de date a Oficiului Român pentru Imigrări. Comisarul de poliţie Petru Ghezea, şeful sectorului Poliţiei de Frontieră Negru Vodă, menţiona că migranţii ilegali sunt de obicei prinşi la frontiera de Vest a României, în drumul lor spre statele membre ale Uniunii Europene din spaţiul Schengen folosindu-se de cărţi de identitate false sau ascunşi în autovehicule.




Potrivit Poliţiei române de frontieră, migranţii turci folosesc mai multe mijloace de trecere ilegală a frontierei în Ungaria. Intraţi în mod legal în România, ei obţin documente false, în special falsuri româneşti şi bulgăreşti, sau vize false pentru spaţiul Schengen. Aceştia plătesc între 1.000 şi 1.500 euro pentru cărţi de identitate româneşti false, în funcţie de cât de bine sunt realizate acestea şi de natura înţelegerii dintre infractori şi migranţi. Preţurile sunt mai mari, începând de la 4.000 la 8.000 euro de persoană, pentru transportul ilegal de migranţi către Occident în tiruri care transportă medicamente, fructe, mobilier, sticlărie sau legume.

Migranţii au declarat că nu e greu să obţii o viză românească. Anul trecut, numai Consulatul român de la Istanbul a eliberat în jur de 11.000 de vize atât pentru scopuri turistice, cât şi pentru afaceri. Ministerul român de Externe declară însă că toate aceste vize au fost eliberate legal. Cu toate astea, oficialii români recunosc că Bucureştiul se confruntă cu un număr crescut de persoane care încearcă să intre şi să părăsească ţara în mod ilegal. Anul trecut s-a înregistrat o creştere cu 67% a numărului de migranţi ilegali comparativ cu anul 2007.

În primele patru luni ale anului 2009, numărul celor care au încercat să părăsească ilegal România, adesea ascunşi în autovehicule, a fost cu 45% mai mare decât în aceeaşi perioadă a anului trecut.

REORGANIZARE CU PROBLEME
Poliţia de Frontieră se confruntă în prezent cu reorganizarea pe scară largă în vederea aderării României la spaţiul Schengen, preconizată pentru 2011 sau 2012. Sute de poliţişti de la frontieră trebuie relocaţi, iar "zona tampon" aflată de-a lungul rutei migranţilor ilegali şi asigurată de România, stat ne-membru Schengen, va dispărea. "Nu ştim în ce instituţie vom lucra, dar problema migraţiei va rămâne. Nevoia de poliţişti de frontieră va exista indiferent dacă graniţele vor dispărea sau nu", prezice Petru Ghezea.

Există indicii că migranţii reali, nu cei ca Murad Alin Erdogan, vor continua să-şi rişte viaţa şi să plătească sume mari de bani pentru a ajunge în Europa Occidentală. Ţările de tranzit, precum România şi Bulgaria, vor trebui să lupte din greu cu reţelele transnaţionale sofisticate de infractori care găsesc întotdeauna mijloace noi de a eluda legea, indiferent de sistemele de securizare a frontierei pe care aceste ţări le vor introduce.

Complicitate din interior: Mai multe falsuri după aderarea la UE

Aşa cum am arătat anterior, nu am întâmpinat dificultăţi în a obţine şi a folosi cartea falsă de identitate, dar, în unele cazuri, falsificarea documentelor nu este posibilă fără complicitatea unor funcţionari autohtoni.

Aceasta este o problemă crescândă. În aprilie 2009, poliţia română a arestat câteva persoane care se specializaseră în falsificarea actelor de identitate, documente care urmau să fie folosite pentru ilegalităţi. Printre ei era şi o funcţionară de la Evidenţa Populaţiei din Timişoara, acuzată de eliberarea a cel puţin 24 de astfel de documente. Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa Persoanelor din Bucureşti - INEP - a precizat că numai doi funcţionari publici au fost arestaţi anul trecut pentru trafic cu cărţi de identitate false. 

 

Primul caz era cel din Timişoara. În al doilea era vorba despre şeful unui birou de eliberare de cărţi de identitate din judeţul Iaşi. Conform Direcţiei Generale Anticorupţie din cadrul Ministerului de Interne, acesta din urmă a eliberat mai multe cărţi de identitate unor persoane care au călătorit astfel în state membre ale Uniunii Europene din spaţiul Schengen. A fost condamnat la trei luni de închisoare în 2008, după ce procurorii au dovedit implicarea sa în două cazuri de eliberare de cărţi de identitate false.

Ancheta a continuat, iar în mai 2009 a fost din nou trimis în faţa instanţei în alte nouă dosare similare. Potrivit comisarului-şef de poliţie al INEP, Anca Berbecariu, activităţile de falsificare de documente personale au luat amploare în România după aderarea ţării la Uniunea Europeană în 2007: "Cărţile de identitate româneşti nu erau atât de mult falsificate înainte de aderarea ţării la Uniunea Europeană, pentru că nu prezentau nici un interes".

MĂSURI NOI
La ora actuală în România s-a pus problema introducerii unor noi cărţi de identitate, aşa-numitele "cărţi de identitate electronice", care sunt considerate a fi mai greu de falsificat. Acestea sunt deja folosite în mai multe state din Uniunea Europenă. Astfel de cărţi electronice vor fi introduse în România în 2011, iar în Germania la sfârşitul anului 2010. Între timp, Poliţia se confruntă cu propriile probleme interne.

Conform unui comunicat de presă al Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră, IGPF, 14 ofiţeri superiori au fost supuşi unei anchete interne, pentru că nu au reuşit să controleze migraţia ilegală şi criminalitatea transfrontalieră. Alţi 11 au fost sancţionaţi disciplinar, pentru că nu şi-au îndeplinit obligaţiile după ce IGPF a descoperit "o serie de neglijenţe în serviciu în combaterea migraţiei ilegale şi a criminalităţii transfrontaliere".

Un document fals seamănă cu unul original, în timp ce un document falsificat este o carte de identitate originală pe care au fost modificate anumite date. Aproximativ 98% dintre falsuri sunt făcute prin ştergerea chimică a datelor înscrise pe cărţile de identitate şi apoi prin rescanarea fotografiei. INEP recunoaşte că documentele de identitate falsificate făcute cu ajutorul unor complici din sistem sunt greu de depistat, iar Poliţia de Frontieră este întru totul de acord cu acest lucru.

"În 99% dintre cazuri, aceste cărţi de identitate false nu pot fi detectate cu mijloace clasice, adică vizual, cu o lampă ultravioletă sau cu alte instrumente de care dispune Poliţia de Frontieră", a precizat comisarul de poliţie Emil Torje, şeful puctului de frontieră Borş.

 

Combaterea fenomenului la nivel regional
Traficul de persoane folosind documente false sau falsificate este numai o parte dintr-o gamă mai largă a infracţiunilor transfrontaliere din Balcani, gamă care include şi traficul cu droguri, arme sau ţigări. Presa românească a relatat arestarea anul trecut la Bucureşti a unui turc, traficant de droguri, care conducea o afacere cu heroină în valoare de peste 4 milioane de euro pe an.

Când a fost arestat, avea la el o carte de identitate românească falsificată, una bulgărească falsă, un paşaport şi un permis de conducere, emise de autorităţile din Bulgaria, şi un permis de conducere german falsificat. În timp ce reţelele infracţionale operează în toată regiunea, autorităţile conştientizează necesitatea cooperării dacă vor să anticipeze mişcările traficanţilor. Iniţiativei de Cooperare în Europa de Sud-Est, SECI, a fost creată în 1999 pentru a coordona activitatea poliţiei şi a vameşilor din regiune împotriva crimei organizate.

"Traficanţii cunosc foarte bine legislaţia naţională a statelor aflate pe «Ruta Balcanică»." Nu avem de-a face cu un singur creier care controlează totul, ci cu numeroase mici reţele", a explicat comisarul de poliţie Cristian Duţă, ofiţer de legătură al Poliţiei Române în cadrul SECI.

Articol realizat în cadrul programului Bursa pentru Excelenţă în Jurnalism, un proiect al Robert Bosch Stiftung şi Fundaţiei Erste în cooperare cu BIRN - Reţeaua Balcanică de Investigaţii Media.