George Maior: "Avem 3.000 de ofiţeri operativi, plătiţi în medie cu 2.500 RON"

Directorul SRI recunoaşte că imaginea serviciului este încă umbrită de "fantomele" Securităţii. La 20 de ani de la Revoluţie, el susţine însă că priorităţile au fost schimbate radical: dacă înainte telefoanele erau ascultate pentru a-i depista pe duşmanii regimului, acum miza este distrugerea reţelelor teroriste.

Jurnalul Naţional: De când sunteţi la conducerea serviciului v-aţi confruntat vreodată cu presiuni din partea anumitor grupuri de interese politice sau economice?
George Maior: Depinde cum de­fi­ni­ţi presiunile. Evident că un director al unui serviciu de informaţii este su­pus dacă vreţi natural, imanent unor presiuni care merg de la retori­ca politică, vedeţi, uneori, extrem de aci­dă în privinţa activităţii serviciului, din păcate uneori dovedind o lip­să de cultură strategică şi de securita­te crasă, şi nu mă feresc să spun acest lu­cru, până la alţi factori care pun o anumită presiune, chiar şi indirect pe noi, având în vedere faptul că nu în­­totdeauna suntem cei care aduc veş­­tile bune. Noi aducem de regulă veş­­tile rele, veştile negre, nu luminile din activitatea noastră sunt cele care in­­te­­resează mai mult, ci umbrele care exis­­tă în această lume a securităţii na­­ţionale şi care poate uneori nu convin.


Există această mitologie, veche de 20 de ani, a influenţei politice, a telefonului care sună pe firul scurt.
Un serviciu performant, dacă s-ar supune unei directive politice, ar cla­ca la un moment dat în sens profe­si­onal şi acest lucru ar afecta şi benefi­ciarul informaţiei noastre, care nu ar avea acea informaţie pe care şi-o do­reşte, care nu ar mai putea să aibă va­loa­re calitativă, să fie clară, să fie ne­vi­ciată din punct de vedere politic sau de altă natură.


Faptul că în România nu a existat nici un atentat este meritul serviciului sau reprezintă lipsa de interes a teroriştilor?
Noi primim cel puţin la nivelul serviciului, pe canalele secretizate de comunicare cu alte servicii din UE, NATO şi din afara acestor structuri peste 200-300 de informaţii săp­tă­mâ­nal referitoare la evoluţii de ame­nin­ţări în spaţii care ne interesea­ză. La rân­dul nostru, transmitem ase­me­nea in­formaţii şi vă asigur dintr-o pers­­pec­tivă clară, fără să dau amă­nun­te,  că adesea am contribuit chiar decisiv la evitarea unor situaţii dramati­ce în spaţiul UE şi în afara lui. În al doilea rând, evident că este meritul serviciului să aibă această capacitate de a preveni, şi aceasta nu poate fi comunicată, pentru că nici nu este rolul nostru de a comunica când o situaţie este ţinută sub control informativ, ca să nu creăm panică sau o anumită stare de incertitudine. Dar vă asigur că este meritul serviciului că am fost scutiţi de asemenea evenimente.


Deci atentate ar fi putut să existe.
Fără îndoială.


În ceea ce priveşte România, cu ce alte acţiuni care să pericliteze concret siguranţa naţională v-aţi confruntat?
Am avut, la nivelul de exemplu, al aportului decisiv pe care îl avem, dar care nu apare zilnic în presă şi nici nu ar trebui. Adesea serviciul a fost cel care a contribuit decisiv la dezagrega­rea reţelelor care funcţionau pe tra­fic de droguri, pe crimă organizată, în li­mi­tele unor competenţe foarte clare ale SRI în cooperarea cu Poliţia, cu Po­liţia de Frontieră. Au fost acţiuni foar­te puternice împotriva proliferării tra­ficului cu armament, de exemplu în cazul Viktor Bout, unul dintre cei mai mari traficanţi de armament din lume, un aport semnificativ al SRI pen­tru prinderea lui.


Trebuia să fie arestat chiar în România...
Nu vreau să comentez, dar datorită serviciului s-a putut ajunge la acest rezultat.


Cred că de două sau trei ori, şefi ai SRI şi purtătorul de cuvânt al instituţiei au recunoscut că serviciul foloseşte agenţi sub acoperire în presă. La ce vă trebuie?
Deci nu facem mai mult sau mai puţin decât face orice serviciu de informaţie din lume.

 

Încerc să înţeleg necesitatea. Până acum s-a justificat folosirea lor? Fără ironie, încercăm să în­ţe­le­gem de ce aveţi nevoie de ei.
Eu nu fac alt comentariu pe acest subiect decât acela pe care l-am făcut de la bun început şi consider că acele declaraţii făcute anterior au fost greşite, pentru că au creat o stare de nervozitate şi confuzie. Dar vă asi­gur că facem exact cât fac serviciile europene democratice din acest punct de vedere.

 

E bine?
A rămas de notorietate episodul căpitanului Bucur din anii '90, când acest ofiţer SRI a denunţat faptul că serviciul intercepta ilegal telefoanele ziariştilor. Astăzi, un asemenea episod s-ar putea repeta?
Nu.


De ce?
Pentru că sistemul inter este atât de strict şi pentru că, din punct de vedere al securităţii şi al controlului, stăm altfel. Dacă s-ar repeta, nu ar putea cineva să creeze datorită mo­dului de organizare internă un pre­judiciu major pentru serviciu.


Deci nu s-ar mai afla, nu ar mai putea exista un personaj de genul căpitanului Bucur, dar ceea ce el acuza atunci se poate repeta?
Nu.


De ce?
Deci, nu.


Câte mandate de interceptare au existat anul trecut?
În jur de 2.000 de mandate de si­guranţă naţională. Cât reprezintă acest lucru din populaţia de aproape 20 de milioane a României?


Anul acesta e o tendinţă de creştere?
Niciodată nu sunt variaţiuni mari.


Deci ordinul de mărimea aceasta ar fi de 2.000 pe an?
Da.


Cifra de 2.000 de mandate de in­terceptări pe an este globală, adică in­clu­de şi interceptările realizate pentru Parchet, şi pe cele proprii ale SRI?
Nu facem evidenţe pentru Parchet. Sunt doar ale noastre.


Care e salariul mediu în SRI?
Nu este foarte mare.


Daţi o cifră.
Cam 2.500 RON. 25 de milioane de lei vechi.


Pensia unui ofiţer SRI care este? Cea mai mare pensie din serviciu, să zicem.
Nu, n-am idee. Dar reducerile s-au aplicat şi a fost, totuşi, un buget satisfăcător.


Ziarul italian La Reppublica a afir­mat că SRI are 12.000 de an­ga­jaţi, spre deosebire de fosta Securitate, care opera cu 11.000 de persoane. Este adevărat?
Este fals, pentru că în primul rând se compară două instituţii diferite, in­clusiv din punct de vedere al orga­n­i­zării. Dacă ar fi să dau o cifră din punct de vedere strict operativ, în SRI lucrează în jur de 3.000 de persoane pe care le-am putea defini ca ofiţeri de informaţii.


În afară de partea operativă, există şi partea funcţionărească.
Faceţi dumneavoastră calculele, eu v-am spus cifra de 3.000 pentru partea operativă.
Deci este greşit ce s-a scris în ziarul italian.


Mai există angajaţi ai fostei Securităţi care încă lucrează în SRI?
Foarte puţini, sub 100 care au lucrat acolo. De regulă, cei care erau tineri şi intraseră spre final şi care efectiv din punct de vedere al ve­ri­ficărilor nu efectuaseră acţiuni de natură contrară drepturilor şi li­ber­tă­ţilor umane.


Sunt operativi?
În sensul cel mai larg cu putinţă. Sunt inclusiv în zona de lingvistică, unde avem nevoie de traducători foarte buni de limbi rare. Nu sunt oameni care să fi făcut activităţi de teren. Cam într-un an, pe cale naturală, vor ieşi la pensie toţi. Media de vârstă în SRI este de 35 de ani.


Care sunt legendele urbane despre SRI care vă deranjează?
Că putem manipula opinia pu­blică...


Aveţi agenţi acoperiţi în redacţii!
Că putem face şi desface în zona politicului foarte multe. Că putem face sau nu un preşedinte. Toate astea sunt mitologii. Că facem poliţie politică, şi acest lucru de foarte multe ori este spus public de foşti asociaţi ai Securi­tă­ţii dinainte, care au devenit experţi în drepturile omului. Sunt multe alte lu­cruri. Sunt sau nu mitologii, veşnica dez­batere care va exista câtă vreme vor exista şi serviciile de informaţii.


În ce stadiu mai sunteţi cu pre­da­rea dosarelor la CNSAS?
Am spus că am păstrat 70.000 de dosare pe care le considerăm că ar avea o relevanţă din punct de vedere al securităţii naţionale a României. Acum am început să reevaluăm şi aceste dosare, pentru că relevanţa lor pentru securitatea naţională scade o dată cu trecerea timpului şi va deveni nulă. Sperăm ca anul viitor să putem spune că nu mai avem nici un dosar de la fosta Securitate im­plicând cetăţeni români în arhivă.

continuarea interviului în ziarul de mâine