"Idolul meu este Bach"

"România e ţara în care m-am născut şi simt că datorez ceva acestei ţări", spune cu seriozitate Matei Bucur Mihăescu. I se spune "micul Mozart" sau "Mozart al României". La doar 14 ani, are 50 de lucrări compuse ¬ pentru pian şi pentru orchestră ¬, zeci de premii naţionale şi internaţionale şi tot atâtea concerte susţinute alături de orchestre prestigioase.

"Se pare că ceea ce ştiu să fac cel mai bine e muzica...", râde Matei, care e determinat ca, "indiferent prin ce mijloace", să ofere ceva României.

● Jurnalul Naţional: Cum vezi tu ţara ta acum? Eşti mulţumit de ea?
● Matei Bucur Mihăescu: Depinde din ce punct de vedere. Eu nu mă uit la televizor... decât la ceea ce-mi place. La emisiuni din care pot învăţa ceva constructiv şi, în general, programele frumoase. Eu zic că nu ar trebui să ne uităm la ce nu ne place. Televizorul îţi prezintă România în diferite feluri... Depinde cu ce ochi te uiţi... Eu zic că trebuie să fim optimişti. Sunt şi lucruri care mă dezamăgesc la ţara mea, dar nu este numai cazul României. Eu cred că trebuie să vedem partea plină a paharului.


"NU MĂ INTERESEAZĂ POLITITCA PENTRU CĂ NU-MI INFLUENŢEAZĂ CU NIMIC CARIERA"
● Există oameni care te dezamăgesc în România?
● Nu ar trebui să existe persoane care să mă dezamăgească. Ce am întâlnit până acum a fost peste aşteptările mele.


● Ai urmărit campania electorală care a trecut?
●Nu. Nu am urmărit-o. Am avut lucruri mai bune de făcut şi mai folositoare. Pentru mine. În general, ca muzician, nu ar trebui să mă intereseze politica. Şi asta se şi întâmplă. Nu mă interesează, pentru că nu-mi influenţează cu nimic cariera.


● Când ai concerte în străinătate şi ştii că tot acolo eşti reprezentat de un personaj precum Gigi Becali, de un personaj precum Elena Băsescu, cum te simţi?
● Lumea nu ar trebui să se uite la aceste personaje. Lumea, dacă le ofer ceva frumos, ar trebui să aprecieze, dacă nu să mă critice. Eu trebuie să fac în aşa fel încât lumea să mă privească într-un mod corect şi să vadă ceva frumos indiferent de unde provin.


"SUNTEM ÎNCONJURAŢI DE PREA MULTĂ MUZICĂ ÎNDOIELNICĂ ŞI NU MAI REUŞIM SĂ APRECIEM CE E FRUMOS"
● Care sunt modelele tale în viaţă, Matei?
● Pentru că o mare parte din viaţa mea este muzica, sunt oameni care au influenţat într-un anumit fel istoria muzicii de până acum. Deci, aş putea să vorbesc despre compozitori, despre interpreţi. Ca şi compozitor, modelul şi idolul meu este Bach. Ca şi interpret, este Glenn Gould. Şi m-aş opri aici, pentru că modelele mele sunt numai din ce a fost până acum în muzică.


● Pentru tine, e România "the land of choice"?
● Sper să fie aşa... Să devină aşa.


● Dacă ai putea să schimbi trei lucruri la România acum, care ar fi ele?
● Eu zic că primul ar fi să ne axăm mai mult pe cultură, pentru că România are nişte valori în acest domeniu care nu prea sunt... Nu sunt în centrul atenţiei. Ne concentrăm pe alte domenii care n-ar trebui să fie atât de importante şi n-ar trebui să acapareze atât de mult vieţile noastre. E vorba de muzicieni, de pictori... tot ce ţine de artă nu este valorizat.
Al doilea ar fi modul de viaţă al fiecărui român. Eu vorbesc ca muzician. Noi suntem înconjuraţi de prea multă muzică. Dar nu muzică de calitate şi nu o muzică cultă. Ieşim pe stradă şi auzim muzică dintr-o maşină. Unul care şi-a dat muzica la maxim ca să iasă în evidenţă. Dar nu mai ascultăm muzică de calitate. Şi, pentru că ni se distrage atenţia aşa de mult, nu mai reuşim să apreciem ce e frumos şi ce nu. Asta cred că ar trebui să se schimbe.


● Şi al treilea lucru?
● Al treilea? Să le schimbăm mai întâi pe primele două...


"SPER CA ROMÂNIA SĂ POATĂ SĂ-MI OFERE POSIBILITĂŢILE SĂ RĂMÂN ÎN ŢARĂ"
● Pentru că vorbeai de cei care ascultă muzică la maxim în maşini şi de ce fel de muzică ascultă, presupun că ştii termenul de "cocalar". Ce părere ai despre genul ăsta de persoane?
● Mmm... Da. N-am nici o părere, nu ar trebui să mă influenţeze. Şi nici nu mă influenţează. Este problema celorlalţi dacă se lasă influenţaţi într-un mod negativ. E problema fiecăruia ce-şi alege să facă în viaţă. Dacă aşa i se pare corect... Nu cred că astfel de oameni se pot schimba. Şi nici n-ar trebui să încercăm. Pentru că probabil că sunt fericiţi aşa şi fiecare îşi găseşte fericirea în felul lui. Poate ar trebui să facem ceva... dar avem ce face? Nu cred. Fiecare trebuie să-şi aleagă drumul pe care îl consideră corect.


● Dacă ţi s-ar oferi şansa, ai pleca definitiv în străinătate?
● Eu nu vreau acest lucru. Eu mă văd tot aici şi peste 20 de ani, şi peste 30 de ani... Sper ca România să poată să-mi ofere posibilităţile să rămân în ţară. Noi vedem străinătatea ca pe un lucru mai bun. Eu nu o văd aşa. Eu zic că se poate mai rău. Mult mai rău decât ce e în România.


● Vorbeşti din experienţă?
● Nu neapărat, dar şi în domeniul meu - aici avem nişte valori şi nişte profesori mult mai bine pregătiţi şi mai valoroşi decât ce au cei din străinătate. Probabil că anumite ţări sunt mai organizate decât România, dar asta nu înseamnă că oamenii de acolo sunt mai valoroşi. Iar lumea din străinătate ştie să aprecieze mai mult ceea ce facem noi. Probabil pentru că în România sunt atâtea valori, nu mai învăţăm să le apreciem.


● În momentul când va trebui să-ţi câştigi existenţa din ceea ce faci, crezi că vei reuşi să faci asta în România?
Eu sper că da. Şi dacă ofer ceva competitiv şi frumos, automat cred că şi traiul va fi pe măsură. Cred că îmi pot câştiga existenţa prin ceea ce fac. Sunt optimist.


● În momentul ăsta, un artist, solistul trupei Holograf, e consilierul ministrului de Finanţe. El e un artist. Tu, ca şi artist, ai accepta un astfel de post?
● Eu zic că acest post presupune foarte multă muncă, dar munca pe care o presupune nu are nici o legătură cu ce face un muzician. Deci, nu. Nu aş accepta, pentru că nu aş mai avea timp să fac ceea ce îmi place şi consider că nu aş fi destul de pregătit ca să pot schimba alt domeniu în mod radical.


● Care crezi că sunt argumentele pentru care crezi că un artist ar accepta un astfel de compromis?
● Nu vreau să vorbesc de acel exemplu, dar poate să fie un insucces pe planul pe care a mers până atunci şi să vrea să schimbe ceva radical în viaţa lui. Sau, pur şi simplu să nu-i mai placă ce a făcut până atunci. Dar, dacă un om e bun într-un anumit domeniu şi face ceva bine eu nu văd cum ar putea să-şi schimbe aşa de radical opinia şi profesia.


"AM CEL PUŢIN 10 COMPOZIŢII ÎN LUCRU"
● Ce faci anul ăsta?
● Abia a început anul şi sper să fie unul bun. Dacă nu mai bun, măcar la fel de bun ca anul trecut. Va fi foarte mult de muncă, pe parcursul anului voi avea probabil foarte multe recitaluri, poate şi un turneu prin ţară... Doresc să-mi finalizez lucrările pe care le am acum în lucru şi să încep altele, nu trebuie să stau pe loc... Am cel puţin 10 lucrări în lucru...


● Nu simţi niciodată că ai vrea să iei o pauză?
● Nu. Dacă îţi place ceea ce faci, nu ar trebui să simţi asta. Când ai sentimentul ăsta ar trebui să fie un semnal de alarmă. Înseamnă că ceva merge prost.


"FĂRĂ MUNCĂ, UŞILE SE DESCHID GREU"
Promovarea este, din punctul de vedere al lui Matei Mihăescu, cel mai mare obstacol în cariera unui artist. "Trebuie depusă foarte multă muncă pentru a ieşi în evidenţă, dar dacă avem un plan în minte şi munca depusă are nişte rezultate şi avem cu ce să ieşim în evidenţă, uşile se deschid. Dacă acel om care e în spatele uşii vede că avem ceva de oferit şi e ceva frumos, atunci, dacă este un om normal, ne va ajuta", crede Matei.
În ceea ce priveşte compoziţia, "micul Mozart" este un autodidact. 20 dintre cele 50 de lucrări ale sale au fost cântate până acum pe scene din afara României, iar criticii au fost impresionaţi. Cu toate astea, Matei spune că se gândeşte serios să ia, la un moment dat, lecţii de compoziţie. Pentru că "fără ştiinţă nu se